copii saraci - profesor in cartier

Adevarul despre disparitia unicornilor

Noaptea se plictisise sa mai astepte si chema soarele spre rasarit. Un rosu prelungit imbraca padurea intr-o clipa de raceala tomnatica. Stele palira, roua sclipi printre frunze. Intr-o liniste deplina, statea incremenit ascultand universul sa se miste. Nimic. Doar tacere. In departare, o goarna suna ascutit si prelung, in semn de chemare.

copii saraci - profesor in cartier

Miercurea fără cuvinte – Pe inserat

Precum se-agită marea-n valuri de nisip, norii pe cer se zbat în vânt pierzând cărarea, şi-n umbra marelui apus se plimbă în culori de foc ce ieri au fost şi astăzi parcă nu-s. Ȋn iarna ce mă-ngroapă-n munții albi, tot mai pustii, mai rătăcesc pribeag… şi tu te pierzi si tu nu-mi vii…

copii saraci - profesor in cartier

Reflexii metaforice

Nemaigăsind timp să-mi finisez poveştile, orbecăind în întunericul vremii fără să ştiu unde mi-am lăsat clepsidra vieții, ca să mi-o întorc din nou, aştern tăcut pe hârtie amalgam de cuvinte ce se împrăştie precum iubirile de mult uitate. Le adun pe toate ca pe un pumn de firmituri şi încerc să le aşez împreună. Cuvintele Read More

copii saraci - profesor in cartier

Regăsiri în rătăciri

Cerul plângea prelung într-o burniță albastră. Inima părea să înghețe rece în piept însă vibrația-i părea fierbinte. Ȋl privi în ochi şi simți un fior. Un sentiment nou, plăcut, o senzație de linişte interioară, dar în acelaşi timp de zbucium intens. Mâinile îi tremurară instinctiv şi vocea refuza să se audă în noapte.  Vântul vibra Read More