Tentative poetice

Pe când iubeam naiv și inocent ca un copil în perioada începutului vieții de liceu, am avut câteva încercări de versuri, ce speram eu să se concretizeze în desăvârșirea unei iubirii eterne. Influențat de Eminescu, ale cărei poezii le savuram în acea vreme am să vă redau mai jos una din primele mele creații. Și pentru că astăzi 15 ianuarie e ziua marelui poet național, probabil poezia se potrivește de minune.  În funcție de reacțiile voastre am să adaug sau nu și alte poezii.

 

 Floare albastră

 

 Te văd cum stai la geamul tău,

 Ce dă înspre grădină

 Și-aș vrea să plâng în părul tău

 Și să-ți sărut o mână.

 

 Și-aș vrea să ne iubim acum,

 Cum ne-am iubit alt-dată,

 Dar inimă mi-e rea în piept

 Și nu vrea să-mi mai bată.

 

 Și tu privești în infinit,

 Ca floarea din grădină,

 Iar eu cobor în negru-abis,

 Gândind la pielea ta cea fină.

 

 Și s-a-nserat iubita mea

 Și tu tot la fereastră;

 Iar eu mă sting în iarba rea,

 Gândind la floare-albastră.

 

 Și tu adormi la geamul tău,

 Ce da înspre grădină

 Și-n visul tău suntem doar noi,

 Ca doi copii sub clar de lună.

La aproape un deceniu distanta, adica acum, recent, o noua poezie aici