joi, 7 aprilie 2016

Ieri, cȃnd erai...

Nu-mi sunt cuvintele clare şi mintea se ascunde ȋn ceaţă. Un vȃnt năpraznic m-a doborȃt tăios şi acum mă sfarmă ȋn enclave ȋntunecate şi grele. Ȋntr-o bezna haină mă zbat ȋn tristeţe. Mi-e mută ştiinţa, mă ȋnfioară şi ţipă, durerea din mine.

Nu am expresii colorate ȋn curcubeie măreţe, mi-am rătăcit şi simţiri printre astre, ȋncercȃnd să te caut. De acolo de sus, de astăzi tu ai să ne luminezi ȋn răsărit de soare. Nu am avut norocul să te cunosc atȃt de mult, ȋndelungat şi bine, dar şansa mi-a surȃs să ȋţi surprind de cȃteva ori fericirea. A fost deajuns odată să ȋţi strȃng mȃna ca să ȋţi simt sufletul vibrȃnd. 
Era atȃta viaţă ȋn tine... Dădeai la toţi ȋn surȃsuri pornite din inimă, ofereai fără măsură, trăirea din tine. Şi ţie nu ţi-ai mai păstrat nimic. 
Dar asta era ieri, cȃnd erai... 
Copiii ăia la care te duceai să lucrezi voluntar in India, te vor aştepta mereu să ȋi scoţi din suferinţă. Viaţa nu e dreaptă sau poate doar moartea e prea ironică şi tristă. Nu e pentru noi să judecăm soarta, nu e pentru noi să ȋnţelegem cum se scurge viaţa din oameni.
E păcat doar că nu ne ȋntrebăm de ce ne zbatem toţi, ȋn probleme existenţiale, ne ȋncărcăm de probleme şi omitem prin banalităţi cotidiene să ne bucurăm că trăim, iar pămȃntul ăla din care suntem cu toţii clădiţi, ne cheamă mereu ȋnapoi ca să redevenim natură, atunci cȃnd poate mai avem atȃt de multe de făcut. Trăim prea puţin si murim atȃt de repede.


Aşa te-ai dus şi tu... 
Astăzi erai şi mȃine cei din jur plȃng după tine, iar gȃndurile ţi se rătăcesc ȋn neştiinţă.  
Conştiinţa ta rămȃne doar ȋn amintirea noastră. 
La marginea acelui drum blestemat, lumina ta va fi veşnică. 


Alin rȃdea mereu. Avea un stil aparte. 
Am sentimentul că a murit fericit. 
Eu cel puţin aşa l-am cunoscut. 
Să fii ȋn pace mereu, suflet de om bun. 
Pe tine moartea te-a luat fiindcă s-a saturat de tristeţe.

9 comentarii:

Elena Staicu spunea...

Viata e nedreapta, viata e cum e...Dumnezeu sa-l odihneasca!

Tudor Enea spunea...

Multumesc, Elena.

bogdyfmb spunea...

Îmi pare rau...

Tudor Enea spunea...

... multumesc, Bogdyfmb!

Oatea spunea...

Tot ce-ai scris e atat de real!... Si atat de putin realizam toate astea... Si e atat de trist si ... mereu uitam.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si fie ca veselia si rasul lui sa te calauzesca mereu!

Ioana spunea...

Foarte trist si emotionant. Nu cred ca exista vreun mesaj pe care sa-l poti scrie cu mai mare greutate si durere decat unul de genul.
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Tudor Enea spunea...

Multumesc, Oatea.
Multumesc Ioana,
Dumnezeu sa-l odihneasca!

afelst spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca !

Tudor Enea spunea...

Afelst -Dumnezeu sa-l odihneasca!

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.