duminică, 17 ianuarie 2016

Te salut romȃne, om frumos!

Te salut, ce mai faci? Am văzut că ai trecut pe aici. Ai trecut şi ai stat. Am ȋnţeles că pădurea şi munţii te-au fermecat. Am citit că oamenii noştri te-au impresionat prin ospitalitate, bun simţ, devotament şi dorina de a-ţi arăta cȃt de frumoşi suntem. Aşa obişnuiam cu toţii să fim.
Romȃnia e frumoasă, nu-i aşa?

Eu n-am mai trecut de mult pe acasă. Am auzit că e frig şi ceaţă. Primavara o să vină tȃrziu, frigul rămane mereu ȋn inimi. Oamenii sunt tot mai răi, mai invidioşi şi tot mai egoişti.
Mama e tot mai tristă, tata e obosit, mereu, de la atȃta muncă.
Vecinii sunt flămȃnzi, dar maşina luxoasa din curte e mereu ȋngrijită, chiar de nu sunt bani de benzină; ai mei se mȃndresc cu mine plecat să ȋmi găsesc fericirea ȋn depărtări.
Se laudă toţi, unii cu altii, ȋntr-o impresie mincinoasă, ca un joc de copil, că tuturor le merge bine. Foamea şi ciuda sunt ferecate ȋn casă, săpȃnd cu disperare ȋn suflete.
Acasă nu m-am dus să ies ȋn stradă, fiindcă oricȃt de greu ar fi ne merge bine şi aşa.
Nu m-am dus la vot, pentru că schimbarea e o iluzie şi votul nu valorează mai mult decȃt o sacoşă cu mȃncare, oferită ȋn rȃnjete de politicieni corupţi, o dată la patru ani.
Acasă nu m-am dus să ȋmi ard trupul ȋn #Colectiv şi am să rămȃn pe viaţa ars pe suflet, ȋn memoria fraţilor mei.
Tot acasă am refuzat să mai urc pe munţii pe care odată ȋi iubeam, pentru că nu mai există pădurea din care ei au tăiat mereu tot verdele din mine.
Nici apă din izvor n-am mai băut, scȃrbit de cianuri şi vorbe goale mȃnjite cu aur.
Aşa n-am mai ajuns să zbor decȃt departe.
Acasă n-a ramas decȃt amintirea miresmei de mălin din curte, ȋntr-o primăvară de poveste.

Am vrut să-ţi scriu cu mult regret că nu te-am ȋntȃlnit. Să iţi arat şi eu cȃt de frumoşi suntem cu toţii. Am fost departe atunci şi departe mai sunt ȋncă. Am citit despre tine şi m-am bucurat atȃt de mult, ȋncat am ȋnceput să plȃng. Eu am lăsat tot şi am fugit departe. Tu ai apărut, fără să ştii, să ȋmi arăţi că se poate.
Acolo de unde eu am plecat, tu ai venit să fii acasă.
Pe cărări ȋnspre munţi, prin păduri cu viaţă şi vară, printre ape cu susur albastru, ai venit să-mi cunoşti ţara, ţi-a plăcut şi-ai rămas. Ai cunoscut oameni, ai ȋnvăţat romȃneşte, şi limba, şi traiul, şi viaţa. Si, ȋncepȃnd să iubeşti Romania, nu te-ai speriat.
Eu, ȋn schimb, am fugit dezgustat şi mi-am sădit ȋn mine teama de a mă mai ȋntoarce.
Ca mine mulţi, ca tine puţini sunt exemplu.

Romȃnia trăieşte prin ceea ce a fost, negȃnd mereu ceea ce este. Romȃnia supravieţuieşte şi moare ȋn acelaşi timp prin noi ȋnşine. Eu, precum mulţi alţii, negăm prin neputinţă disperarea, cautȃnd să ne ducem traiul mai bun, undeva, departe. Uitarea se aşterne şi doare. Aşa cum ai spus tu, "ar trebui să plecăm toţi, ca să ȋnţelegem cȃt de multe motive avem să ne ȋntoarcem acasă".

Tu ai venit să ne araţi că se poate.
Oare cȃnd ne vom trezi cu toţii să revenim la ce am fost - uniţi, frumoşi, romȃni?
Romȃnia mea e frumoasă. "Deşteaptă-te romȃne" nu e doar un vers ȋntr-un cȃntec. E un simbol pe care ar fi cazul să ȋl transformăm, mai repede, ȋn realitate.
Romȃnul tace, plȃnge şi spera.
Doar străinii să ne mai poată salva?




Articolul de mai sus a fost scris din respect şi din ruşine, ȋn măsura egală pentru
Fernando Castilho Cintra

P.S. Pentru cei ce nu ȋnţelegeţi limba engleză, traducerea ultimului punct este suficientă pentru a ȋntelege totul:
"ȋn timp ce romȃnii visează să plece, eu visez să mă mai ȋntorc odată acolo" - (ȋn Romania - n.a.).


sursă foto www.fanatik.ro

4 comentarii:

Td spunea...

Salut, Vlad, oriunde te-ai afla!
Fernando asta, are vreo 400 si mai bine de romani, prieteni pe Faceb. + de-al de Lazlo...
Nu cred ca prea are treaba viata fiecaruia, cu nimeni si nimic; e a noastra si depinde, prioritar de alegerile, puterea, inima, idealurile si 'viziunile' noastre despre tot.
Eu as zugravi in mai multe culori si nuante ceea tabloul existentei si firul pe care-l depanam, fuiorul si furca din care-l depanam...
SA ai un an bun , cu drumuri care sa duca acolo unde ti-e mai bine si poti gasi liniste, confort, bunatate si tot ce ai nevoie pentru a-ti bucura sufletul! Pa, pa!
Tantonette

Td spunea...

Salut, Vlad, oriunde te-ai afla!
Fernando asta, are vreo 400 si mai bine de romani, prieteni pe Faceb. + de-al de Lazlo...
Nu cred ca prea are treaba viata fiecaruia, cu nimeni si nimic; e a noastra si depinde, prioritar de alegerile, puterea, inima, idealurile si 'viziunile' noastre despre tot.
Eu as zugravi in mai multe culori si nuante ceea tabloul existentei si firul pe care-l depanam, fuiorul si furca din care-l depanam...
SA ai un an bun , cu drumuri care sa duca acolo unde ti-e mai bine si poti gasi liniste, confort, bunatate si tot ce ai nevoie pentru a-ti bucura sufletul! Pa, pa!
Tantonette

Tudor Enea spunea...

Td - primul lucru pe care l-am invatat la geografie (inclusiv de la dumneavoastra), a fost ca tara noastra se numeste Romania si este asa cum este. Ce tine de viziunea omului, fie ca e roman sau alta nationalitate, si de felul in care se poarta e strict personal. Eu nu am intentionat sa arunc cu noroi in nimeni si nici sa ridic voci impotriva diasporei. Multi romani s-ar intoarce acasa daca ar gasi un motiv suficient de puternic sa o faca.
Daca Fernando are prieteni de a lui "Lazlo" in lista e treaba lui, eu l-am apreciat pentru sentimentele lui la adresa romanilor si a tarii noastre dragi.
Cat despre mine, am sa fac tot posibilul sa aduc si mai multi straini anul asta in tara, nu pentru a spori statistica turismului romanesc, ci strict pentru dorinta de a arata oamenilor cat de minunati suntem noi, romanii.
Iar despre frumusetile tarii, sigur ca nu voi rata sansa sa le descriu de cate ori am sa am ocazia.
Multumesc mult pentru comentariu,cuvintele frumoase si pentru urari. Salutari cu mult drag si mai ales dor. La multi ani!

sorintea spunea...

Sângele , apă nu se face!
Oriunde-am trăi și orișice vom face...