sâmbătă, 20 decembrie 2014

In anul care-a fost

Mergeam pe drum si intunericul se revarsa peste mine. Nu eram constient de lungimea soselei, asa cum nu stiam nici unde e capatul drumului pe care am ales sa ma indrept. In orizont, invalmasiti in negura, norii se repezeau peste zari, facand imposibil de realizat unde se termina cerul si incepea pamantul. Totul era doar o noapte flamanda care musca din mine proportional cu marimea pasilor mei. Ma afundam spre necunoscut.

Asa mi-am inceput anul. Precum am inceput viata cu zile intunecate si reci in calatorii tumultoase spre care ma duceau spre cunoastere.
Ianuarie m-a gasit in China, ca mai apoi pasii sa ma poarte spre Hong Kong, Singapore, Malaiezia si India. Iarna nu a existat in sensul ei adevarat pe care il cunoasteam pana acum. Am avut parte in schimb de o primavera lunga si calda, urmata de o vara mult mai fierbinte decat as fi crezut vreodata ca pot suporta. Insa caldura nu a fost neaparat lucrul cel mai greu de undurat in toate calatoriile mele. Proiectul umanitar de sase luni desfasurat in India mi-a deschis ochii spre o realitate cruda, care mi-a marcat inima si mintea pentru mult timp de acum inainte. Lucrez inca la un volum de povestiri pe care il voi lansa poate in primavera anului viitor, volum care va aduce in fata cititorilor mei viata socanta a unor oameni care se nasc avand mai putine drepturi decat vacile care pasc prin gunoaiele comunitatii in care traiesc.
Reintors acasa in toamna, m-am imbatat cu aerul irezistibil al unei nepasari crunte care apasa pe viata boema a mai multor europeni. E greu sa ma regasesc in confort si e la fel de greu sa le cer altora sa inteleaga ca “neajunsurile” de care ne plangem acasa sunt de fapt conditii de lux in comparatie cu viata multor oameni din zonele asiatice. Insa acesta nu este un subiect propus sa judece oamenii de nici una din parti, fiind doar un rezumat al intamplarilor mele, o trecere in revista, daca vreti,  a anului care tocmai se incheie.
Toamna m-a gasit in Norvegia, Italia, Franta, Spania si mai apoi Danemarca, in incercarea de a oferi oamenilor interesati de aici o anumita idee asupra nivelului de trai, a vietii sociale si a conditiilor in care se zbat, oameni la fel ca noi, care au avut poate nesansa sa se nasca in acele tari asiatice. Sigur, cum spuneam, nu e nimeni vinovat pentru soarta lor si nici nu am intentionat sa starnesc vreo revolutie prin faptele mele. Avand in permanenta suportul colegilor mei cu care am imapartasit exeprientele traiului in conditii nu tocmai prielnice, am vrut doar sa tragem un semnal de alarma asupra situatiei in care se afla lumea, la nivel general, asupra faptului ca, din nefericire, lumea se degradeaza constant si procesul pare sa fie ireversibil. Sigur, aici sunt multe de spus dar si mai multe de facut. Un concert umnitar organizat in tara, la Zalau, demonstreaza ca lumea poate fi receptiva. Viitoarele proiecte in anii care vor urma ma vor apropia mai mult de succesul realizarilor mele sau poate imi vor da macar satisfactia ca lucruile pot fi indreptate mereu in directia buna.
Pe plan personal sunt oarecum dezamagit, mai ales pentru ca, plecat fiind, nu am reusit sa public nimic, pierzand pe alocuri aproape de tot dorinta si puterea de a mai scrie. Astfel, atat blogul personal cat si publicatiile au ramas in “paragina”, cititorii mei fiind poate, pe buna dreptate, dezamagiti. Asa cum am ajuns sa promit insa, in anul viitor voi pune mai mult accent pe literatura, revenind la scrieri mai bogate si, de ce nu, avand mai mult continut de calitate. Cat despre linistea sufleteasca si planul sentimental…
… pe drumul pe care merg demult si tacut, prin pasii obositi si prin ceata, ridic de sub pleoape privirea spre cer, strigand catre nopte sa plece, sa sper! Si norii se scutura reci si posaci, si noaptea se pierde in valuri. De raze scantei si lumina in falduri, din rasarit se revarsa speranta. Merg inainte si stiu. Iubirea e in mine, rasaritul ma cheama sa vreau. Dorinta imi mareste si pasii si bataile inimii. Din capat de drum, in colt de senin, viata zambeste cu soare!
Va doresc tuturor Sarbatori fericite si un an nou plin de speranta!



9 comentarii:

Elena Staicu spunea...

Ai avut un an plin,poate ai scris mai putin dar cu siguranta ai acumulat, ai crescut, te-ai imbogatit.
O sa vina si vremea scrisului, si vremea implinirii si vremea...e o vreme pentru toate, om frumos.
O sa vina, pentru ca iti croiesti un drum adevarat si asta sigur te duce in albastru. Sarbatori fericite si un an cu zmee inaltate sa ai si tu!

DOAR NOI spunea...

Bravo Tudor.

Esti minunat, puternic si ai acumulat experienta de viata care te va ajuta sa scrii mult timp de acolo incolo.

Zilele trecute am regasit cartea ta Raze de senin si am recitit-o.

De abia astept sa citesc povestile despre oamenii din India. Poate reusesc sa ajung si la lansare. Cine stie?!

Toate au timpul lor. :)

Sarbatori fericite!

Carmen spunea...

Călătoriile te îmbogățesc, poate ca nimic altceva. Sau poate la fel de mult ca literatura.
Postarea asta - cu iz de bilanț, dar și cu iz de "ce aș vrea să fac în anul care vine" - îmi dă și mie idei: să citesc mai mult, să călătoresc mai mult.

foto de inginer spunea...

Fie ca 2015 sa ti se implineasca toate dorintele. Anul acesta a fost un an plin- ti-am urmarit pasii prin fotografiile de pe FB !
Sarbatori fericite !

CARMEN spunea...

Buna dimineata la Mos Ajun!
Sarbatori fericite, sanatate si numai bucurii!
----------★
----------**
---------*o*
--------*♥*o*
-------***o***
------**o**♥*o*
-----**♥**o**o**
----**o**♥***♥*o*
---*****♥*o**o****
--**♥**o*****o**♥**
-******o*****♥**o***
****o***♥**o***o***♥*
-----____!_!____
-----\_________/---

CARMEN spunea...

Acum, pentru ca ultimele ore ale anului 2014 sunt gata să treacă prin clepsidra timpului si anul 2015 este aproape să-şi deschidă primele file albe, necunoscute, trimit urari de sănătate, bucurii şi mult noroc! LA MULTI ANI!

Oatea spunea...

Ai avut un an bun!
Ai ajuns in multe locuri, unde nici cu gandul nu gandeai ca vei ajunge. Ai dus la bun sfarsit un program greu.
Ai rezistat intr-o tara in niste conditii mai mult decat grele.
Foarte grele. Ai ajutat o lume de copii batuti de soarta sa zambeasca. Ai trecut peste.
AI REUSIT!!!
Ai atata lume in jur care te iubeste, care te apreciaza, pentru care merita sa mergi mai departe, care asteapta de la tine mai mult. Asteptam urmatoarea carte, cu insemnarile din India, dupa ce ne-ai incantat sufletele cu prima carte cu un zmeu pe o raza de senin.
Dar, se pare ca undeva, acum la sfarsit, cineva ti-a pus piedica.
Nu e cazul sa cauti lovitura. Te ridici. Te doare, iti dai seama de unde vine durerea, te sperii si ai senzatia ca nu se mai reface locul;ca itele sunt asa de incurcate, ca nu se vor mai deznoda niciodata.
Nu exista niciodata! Asa cum nu exista infinit!
Asa ca eu te astept.
Ridica-te si vino inspre lumina, inspre lume, inspre viata ta, care e numai a ta si nimeni pe lumea asta nu are dreptul si nici puterea sa o miste de la locul ei.
Esti un om frumos si bun, priveste-te in oglinda si vezi, ca tot acolo sunt si cei care te iubesc si iti zambesc!
Succes pe raze de senin!

elena marin-alexe spunea...

Gânduri bune, multe realizări pentru acest an , 2015, dar în principal multă linişte sufletească.

Tudor Enea spunea...

Desi cu intarizere (as putea avea ca scuza faptul ca abia am revenit, nu? - desi e cam patetic), multumesc tutoror pentru urari!