“Oau”, “Ahh” si “Hmm”

Randurile de mai jos, desi modifica putin tonul povestirilor mele din ultima vreme, aducandu-ma inapoi in tara de unde am schimbat totul, ofera in urma unei cereri venita din partea Comunitatii romanilor din Norvegia, o explicatie rudimentara a celor trei interjectii ce se regasesc in paragraful urmator: “Dupa un an de locuit in Norvegia, unde am trecut de la “Oau!”, la vremea primului impact cu o tara scandinava, la “Ahh…!” pe la mijlocul perioadei si am ajuns la “Hmm…” in zilele noastre…” Explicatia poate fi doar inceputul unor povesti bazate pe intamplari reale, petrecute pe parcursul experientei mele anterioare in Norvegia:

“Oau!” a fost la primul impact cu tara. O Norvegie care se deschidea in fiorduri inalte cu marea albastra rasfranta in valuri albe, precum crestele muntilor care o inconjoara. “Oau” a fost din cauza linistei care impresura tot tinutul, lasand senzatia ca aici poti sa iti traiesti visul, calatorind de la sud la nord in acelasi peisaj fantastic, fara sa fii deranjat de tipatul de jale a vreunui ignorant. Apoi a venit “Ahh” atunci cand impresia de tara frumoasa nu a mai fost deajuns. Din nefericire a fost atunci cand am dat peste oameni. Nu ca nu as fi intalnit timp de sase luni pe nimeni sau m-as fi ferit de semenii scandinavi, ci doar ca “Ahh” mi-a iesit dintre buze cand am realizat ca intamplarile nefericite care ma ating la anumite intervale de timp, nu sunt doar simple intamplari. Si credeti-ma, sunt un om rabdator, am spus “Ahh” tarziu, cand am inteles sa accept lucrurile nefavorabile ca o normalitate. Dar unde nu exista birocratii, sau oameni sagalnici? Din nefericire multi dintre oamenii pe care i-am intalnit aici sunt precum vremea acestor locuri, calzi la suprafata si reci in interior.
Dupa un an a venit insa timpul pentru “Hmm” si asta a fost cel mai dureros dintre toate. Am intalnit norvegieni care au trecut peste raceala caracteristica si si-au deschis sufletul in fata mea, ca mai apoi sa regrete si sa fuga, doar pentru ca au aflat ca sunt roman. Si pentru fiecare cersetor de la coltul strazii care m-a salutat sau injurat in limba mea, pentru fiecare colt de strada din Oslo de unde mi-a ranjit un asa-zis “roman” mai colorat, intinzandu-mi cana pentru maruntis, pentru fiecare “de-al nostru” care s-a batut cu un altul in mijlocul strazii pentru o sticla de plastic sa o duca la reciclare doar pentru ca obtine bani pe ea si nu in adevaratul sens al reciclarii, am spus “Hmm”. Si m-a durut!
Sigur, dupa experienta pe care am trait-o in India, in momentul de fata vad totul cu alti ochi.

 

Insa nefericirea sau plansul de mila nu sunt lucruri care ma caracterizeaza. Explicatiile mele au in spate povesti si fapte pe masura. Omul munceste pentru el sau pentru altii, fura sau traieste pe spinarea altuia. Lumea a fost facuta sa fie asa. Nu judec si nu aduc ofense. Fiecare e liber sa traiasca cum ii impune inima sau soarta. In final totul depinde de fiecare din noi.
Povestea mea de azi se refera strict
la “Oau”, “Ahh” si “Hmm” din acea perioada. Intrebarile sunt binevenite.

 

 

8 thoughts on ““Oau”, “Ahh” si “Hmm”

  1. oamenii sunt superficiali, norvegienii sunt si ei oameni…
    probabil ca e greu sa accepti ca romanii sunt si altfel decat tigani cersetori daca media de peste tot bate moneda pe acest aspect.
    vina nu e a lor, vina este a celor care isi bat joc de un popor intreg facandu-ne de ras in toata lumea…
    nu am nimic cu tiganii dar cu atitudinea lor, da…
    din pacate nu ii atinge si nu ii sensibilizeaza nimic, doar banul…
    la Bruxeles in gara am gasit tigani care isi facusera acolo adaposturi din carton si care te injurau daca te auzeau vorbind romaneste si nu le dadeai bani, oricum cerseau de la toti cei care intrau in gara si spuneau ca sunt romani si sunt saraci si nemancati.
    dar tot la Bruxeles am vazut un grup de tigani care cantau Ciocarlia si In gradina lui Ion, cu aprobare de la primarie, erau aplaudati si apreciati si primeau bani…iata diferenta!
    dar pe tigani nu-i intereseaza imaginea, pe ei ii intereseaza doar de ei si fara doar si poate le face placere sa ne faca de ras pe noi toti…trist lucru 🙁

  2. Ori ai pornit cu o doză mare de naivitate, ori cu una de necunoaștere, dacă te-ai așteptat la altceva și ai fost surprins de realitate.
    Oricum, e de apreciat că ai găsit soluția. Nu trebuie să te lași afectat, ci să iei lucrurile așa cum sunt. Păstrează o atitudine pozitivă, muncește cât poți de bine și, poate, nepoții tăi vor scăpa de ștampila ”român”…

  3. Pandhora – nu sunt rasist, nu am fost niciodata, insa atunci cand am trecut prin locuri cu tigani m-am ferit sa vorbesc in limba romana. Si motivul e acelasi: daca te aud vorbind romaneste vor avea pretentii mai mari. Si asta tot din experienta am invatat. Sigur, la polul opus, asa cum ai spus si tu, am intalnit si romani extraordinari in calatoriile mele, nu doar in Norvegia sau tarile scandinave. Cat despre oameni in general, e in firea naostra sa facem greseli.

  4. Zina – normal ca am fost naiv cnad am plecat pentru prima data de acasa. CHiar daca asteptarile nu au fost mari, prima impresie e total diferita in afara fata de ceea ce lasi acasa. Iti multumesc mult. Totusi, oricum ar fi, eu nu urasc Romania, si ma mentin mandru "roman"!

  5. Zinaida Strinu – asa cum va respect pe dumneavoastra chiar daca sunteti dezamagita de Romania noastra, respect si ma mandresc cu faptul ca sunt roman! Promit sa va raspund mai pe larg intr-un articol viitor, in cel mai scurt timp posibil. Va multumesc!

Lasă un răspuns