duminică, 24 noiembrie 2013

Despre voluntariat si beneficiile acestui mod de a fi

Nu m-as fi gandit sa imi transform acest loc intr-un blog de calatorii. Si poate nu as fi facut asta niciodata chiar daca de mult calatoresc acolo unde ma cheama vantul si soaptele noptii. Totusi, fiindca ma simt dator sa explic de ce anul asta am lipsit mai mult sau mai putin din peisajul virtual, am sa va spun o poveste despre ce a fost si ce urmeaza sa fie. Povestea schimba nu doar persoana intai singular ci si modul de viata a celor implicati. Va averizez ca urmeaza acum o poveste lunga, o poveste la finalul careia nu o sa spuneti ca s-a terminat cu bine, ci o sa va minunati probabil  asteptand continuarea.
Bucurati-va asadar prin intermediul nostru de calatoriile pe care le vom face si de surprizele pe care ni le reverva urmatoarea perioada din viata:
Cand am plecat prima data nu stiam la ce sa ne asteptam. Pur si simplu am simtit nevoia sa facem altceva. Sa ne detasam de viata ciclica pe care o aveam aici, in Romania. Nu a insemnat ca plecam pentru ca nu ne mai iubeam tara, ci ne-am gandit ca am putea face mai multe cu noi ca si oameni. Viata fiecarui individ merge intr-o anumita directie. Pana sa gasesti directia te cam invarti in cerc. De aceea am vrut sa plecam. Sa trasam o linie dreapta. Sau eventual sa cautam o alta directie sau un inceput de cerc nou.
Asa am ajuns in Norvegia. Tara cu locuri frumoase, cu munti inzapeziti aproape tot timpul anului si ape reci ca si vremea, ne-a atras la inceput prin peisaje incredibile. Ne-am inscris intr-un program de voluntariat fara sa avem o idee ampla a ceea ce inseamna de fapt voluntariatul. Ne-am trezit muncind pentru ceva promisiuni intr-o emisfera friguroasa in conditii nu intotdeauna prielnice. Fara sa vrem insa, dincolo de munca grea, ne-am format un scop si ne-am promis ca vom ajunge sa realizam toate obiectivele programului. Astfel, fascinati de coloritul incredibil al naturii scandinave, am pornit pe un drum ce trebuia sa fie victorios. Un drum diferit, un drum spre o altfel de viata.
Asa incepe povestea noastra, o poveste care dupa un an in care si-a intins firul epic de la introducere catre un epilog multiplu, fiind de multe ori gata sa isi gaseasca sfarsitul, merge mereu inainte spre un deznodamant pe care il vom atinge incununati de success.
In Norvegia ne-am dus la finalul verii trecute, intr-un hotel pe un varf de munte pustiu in apropiere de Lillehammer (oras in care a avut loc Olimpiada de iarna in 1994). Acolo ne-am trezit zeci de oameni de diferite nationalitati, din diverse medii sociale si cu statut diferit, avand fiecare pareri si principii personale asupra vietii in care traisem pana atunci.
Am putea spune ca ne-am rupt de realitate. Dar am putea spune ca intre noi, acolo pe varful ala de munte au existat mai multe realitati decat am fi crezut ca putem suporta intr-o viata de om. Nu, nu au fost intotdeauna lucruri frumoase. Sau am putea spune ca pe parcurs au existat si lucruri frumoase. Insa scopul final merita aproape orice sacrificiu.
A fost jumatate de an de munca asidua intr-o iarna cumplita, apoi jumatate de an in care am studiat cat se studiaza in mod normal intr-un intreg an universitar. Insa nu ne putem lauda nici cu munca, nici cu studiile. Tot programul te invata de fapt sa traiesti in medii diferite, sa te adaptezi la orice fel de greutati neprevazute si in primul rand cred, sa stii sa convietuiesti langa oameni.
Pentru noi partea de voluntariat e mai degraba legata de ideea de a face bine, de a aduce o raza de speranta in ochii persoanelor pe care le ajuti oarecum neconditionat. Cumva, ajutand un om aduci ceva bun in lumea in care traiesti. Poate programul a pornit de la idea de a face bine. De a ne apropia de ideea de iubire si daruire pentru ca religia in care credem e religia iubirii. Noi avem convingerea ca omul e bun, omul ar trebui sa iubeasca omul, nu sa il vada mereu ca pe un rival sau ca pe un ceva slab de care poate profita.
Din pacate in ziua de astazi omul e individualist. In ziua de azi omul are tendinta de a avea grija de el insusi uitand de semenii care il inconjoara. Daca vedem un om cazut pe strada nu o sa ne oprim sa vedem ce are. Daca un om e batut in public nu o sa intervenim sa-l ajutam. Daca un caine e eutanasiat ne facem ca nu ne pasa.
Oare ar trebui sa plecam cu totii in Norvegia sa  ne reamintim ce inseamna a fi oameni?
Si asta a fost doar prima parte a  programului. In partea a doua, care incepe curand (dau detalii mai jos) vom pleca intr-o calatorie in jurul lumii pentru a descoperi cum traiesc oamenii in alte societati fata de ceea ce stiam noi pana acum.
Cand iei o mana de animale din locuri diferite si le pui impreuna, se vor omora intre ele sau vor invata sa convietuiasca. Cam asa e si la oameni. Insa cand scoti animalele si le pui inapoi la locul de origine, e posibil sa nu mai stie cum sa traiasca. De aceea noi care am rezistat in program pana acum nu ne-am intors acasa, ci am mers mai departe. Mergem sa cunoastem lumea si oamenii  la ei acasa.
Suntem trei grupuri care am ales sa plecam pe trei trasee diferite. Voi vorbi aici, asa cum e firesc, de grupul din care noi facem parte.
Aventura noastra incepe pe 25 noiembrie in St. Petersburg, Rusia, urmand ca dupa 4 zile sa plecam spre
Moscova si mai apoi dupa alte patru zile sa luam transiberianul spre Beijing, China. In China vom sta aproape o luna. Poate parea mult insa, daca e sa raportam la marimea tarii, populatie si cultura, o luna nu cred ca ne va fi suficienta. Apoi plecam in Hong Kong, Singapore, Malaiezia, Tailanda, urmand ca in martie anul viitor sa ne oprim in New Delhi, India unde va incepe o alta parte a programului.
Vor fi deci trei luni pe drumuri asiatice. Cu bani putini si relatii aproape inexistente, avand in mare parte doar ajutorul internetului, vom incerca sa descoperim in tarile si teritoriile mai sus mentionate un alt stil de viata. Mergand ca oameni normali, fara venituri prea mari, vom incerca sa ne apropiem de oameni, sa incercam sa ii cunoastem, sa ne imprietenim cu ei si, de ce nu, sa locuim in casa lor. E un plan indraznet insa avem motive suficiente sa credem ca o sa mearga. Pentru ca in lumea asta mare, mai exista oameni care sunt oameni. Si asa cum banii trag la bani stim ca si oamenii buni trag la oameni buni.  In plus, increderea in fortele proprii si experienta pe care deja o avem cu oameni din diverse categorii sociale ne vor ajuta sa ne indeplinim toate obiectivele.
Pe parcursul calatoriei, pe langa povestile si jurnalele de bord pe care le vom face, vom alcatui un raport bazat pe intreaga noastra exeprienta de pe drum, pe relatiile interumane, pe inegalitatea dintre oameni si chiar pe impactul internetului in viata oamenilor. 
In finalul calatoriei vom ajunge in India unde vom desfasura timp de sase luni un proiect umanitar pentru copii dintr-o comunitate din Jaipur (un oras in apropiere de New Delhi). Despre India s-au spus si se vor spune multe lucruri, multe dintre ele putand fi considerate de noi ca si paradoxuri. (exemple sunt multe si putem selecta). In India mare parte din familiile sarace fac copii pentru mana de lucru. Inevitabil, atunci cand pui copilul la munca, nu mai esti dispus sa ii oferi o educatie. Proiectul nostru va avea in vedere exact acest aspect, de a convinge parintii sa isi lase copii la scoala si in acelasi timp de a deschide copiilor dorinta de a studia.  E un alt proiect ambitios, nu e singurul de acest fel si nu e nici ultimul, dar suntem onorati ca vom avea sansa sa lucram intr-o astfel de societate. Lucrand intr-o tara straina, mai ales in India, inseamna sa te adaptezi la cerintele ei, sa respecti regulile societatii chair daca uneori difera sau sunt total opuse regulilor dupa care tu te ghidai deobicei in viata.
Plecand intr-o astfel de calatorie iti schimbi cu siguranta viata. Marele avantaj e ca te poti intoarce oricand acasa, fara ca nimeni sa te acuze ca esti las sau delasator. Insa cum poti sa renunti la asa ceva si sa traiesti apoi o viata cu intrebarea “cum ar fi fost daca?” Mergand pe principiul asta si avand in minte bunele moravuri ale societatii in care traim, vom continua pe idea ca intr-o zi ne vom intoarce pentru a oferi tuturor toate cunostintele pe care am putut sa le strangem in urma acestei calatorii. Lumea se schimba. Oamenii nu vor intotdeauna sa faca asta.

Va multumim si va dorim mereu zambete in raze senine!
                                         English version is here!



12 comentarii:

Robert Nicolaescu spunea...

Ma bucur pentru tine, mult spor in continuare!

Tudor Enea spunea...

Te salut Robert, iti multumesc mult! Sa auzim numai de bine!

Anonim spunea...

Drum curat si plin de lumina sa aveti,iar pasii sa va fie purtati de puterea lui Dumnezeu in aceasta religie a iubirii. Spor in tot ce o sa faceti, oameni frumosi.

Sa te bucuri de sansa asta. O sa fie bine.

Elena

Floarea bunica spunea...

Sa fi sanatos ca sa-ti duci la indeplinire dorintele.Multa intelepciune si putere de munca. Drum bun!

Oatea spunea...

Sunt alaturi de voi in tot ceea ce veti face de acum in colo. Va doresc,in primul rand, sanatate! In al doilea rand va doresc rabdare si incapatanare deopotriva, putere si, nu in ultimul rand,sa aveti intelepciunea de a discerne in orice imprejurare binele de rau. Sa fiti zmeul care pluteste lin "Raze de senin"! Sa nu va dati batuti niniciodata!
Dumnezeu sa va aiba in paza!
Oatea

alex-varu' spunea...

Multa bafta! Sa va intoarceti sanatosi si multumiti!

Tudor Enea spunea...

Elena - daca sansa surade, ar fi pacat sa nu zambesc si eu. Iti multumesc mult de tot.

Tudor Enea spunea...

Floarea bunica - Multumesc frumos. Salutari cu bine!

Tudor Enea spunea...

Oatea - sarutmana. o sa fim... asa cum trebuie sau cum s-o nimeri, insa o sa fim bine. Multumesc mult.

Tudor Enea spunea...


Alex - te salut cu bine. Multumesc frumos!

pandhora spunea...

bafta si putere in fata emotiilor!
te vei intoarce o altfel de persoana dar stiu ca intotdeauna ai iubit sa cauti si nu neaparat sa gasesti...
zmeul se inalta din ce in ce mai sus...lin sa-ti fie zborul!

Tudor Enea spunea...

Pandhora - nu asta fac zmeii? iubesc sa caute chiar daca nu intotdeauna gasesc. inaltimea e a mea, ca si albastrul. Iti multumesc mult!