duminică, 24 noiembrie 2013

Despre voluntariat si beneficiile acestui mod de a fi

Nu m-as fi gandit sa imi transform acest loc intr-un blog de calatorii. Si poate nu as fi facut asta niciodata chiar daca de mult calatoresc acolo unde ma cheama vantul si soaptele noptii. Totusi, fiindca ma simt dator sa explic de ce anul asta am lipsit mai mult sau mai putin din peisajul virtual, am sa va spun o poveste despre ce a fost si ce urmeaza sa fie. Povestea schimba nu doar persoana intai singular ci si modul de viata a celor implicati. Va averizez ca urmeaza acum o poveste lunga, o poveste la finalul careia nu o sa spuneti ca s-a terminat cu bine, ci o sa va minunati probabil  asteptand continuarea.
Bucurati-va asadar prin intermediul nostru de calatoriile pe care le vom face si de surprizele pe care ni le reverva urmatoarea perioada din viata:
Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.