marți, 10 septembrie 2013

Miercurea fara cuvinte - Urias

Am gasit un urias!



O idee marca Wordless Wednesday

11 comentarii:

Liviu Bimbea spunea...

Nu-i chiar așa de uriaș. Încă nu a dat cu capul de nori.
Să ai o zi liniștită.

CARMEN spunea...

Omul negru :)) Tare simpatic!
happy WW! :)

Floarea bunica spunea...

Eu te citesc cam de la iceputuri.Ma surprinde ca distanta ti-a indepartat si sustinatorii.Erau tare multi la un moment dat,cand erai aici.Acum ,au ramas cei statornici cu uriasul pozat de tine.Toate cele bune!

Tudor Enea spunea...

Preciz ca uriasul e real si se afla undeva intr-un orasel langa Oslo. E de inaltimea unui bloc cu 4 etaje, construit din metal. DIn nefericire l-am surprins de la distanta, asa cum il vedeti.

Tudor Enea spunea...


Liviu - salutari. Ai dreptate. E micut rau, abia is tine picioarele pe pamant, c apana la nori... Multumesc si numai bine!

Tudor Enea spunea...


Carmen - e negru dar nu e asa infricosator. Multumesc si Happy Ww!

Tudor Enea spunea...

Floarea bunica - vina este a mea. Scriind mai rar si poate de mai proasta calitate, lumea a uitat incet incet de mine. NU e bai, multumesc din suflet celor ca tine care au ramas sa ma sustina. Pentru asta am sa revin cu o surpriza mare in viitorul foarte apropiat. Sunt moral indatorat. Mii de multumiri si salutari cu respect si admiratie!

Vasile Dumitru spunea...

eu ma intreb de ce pleaca din oras...

Tudor Enea spunea...

Vasile Dumitru - eu stiu? Ma gandesc ca poate... vine?! Multumesc si salutari cu bine!

Anonim spunea...

Uriasul asta metalic e condamnat sa sopteasca doar prin dimensiunile pe care le are. Ce bine ca suntem oameni si putem sopti.

O zi buna!
Elena

Tudor Enea spunea...

Cred ca uriasul e indreptatit sa sopteasca pt ca el aude vantul de sus :) Multumesc mult, Elena!

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.