marți, 30 iulie 2013

Miercurea fara cuvinte - Cand am atins cu mana norii

Cand mi-am gasit pe-o creasta cerul, mi-am cautat albastrul in lacul senin si am atins cu mana norii.


O idee marca Wordless Wednesday



Fotografie realizata in Besseggen Norway, un varf de munte(1743m alt) intre lacuri.

29 de comentarii:

Copilul in oraș spunea...

Mi s-a tăiat respirația.

Tudor Enea spunea...

Copilul in oras 0 iti dai seama ca si mie, insa a fost o senzatie incredibila. Multumesc mult!

Larisa spunea...

Adevarul este ca as putea ramane ore in sir acolo sus, sa admir o asemenea panorama!

Tudor Enea spunea...

Larisa - am petrecut toata ziua acolo, intregul traseu a avut in jur de 30 de kilometri insa a meritat pe deplin chiar si in ciuda conditiilor de vreme nefavorabile. Multumesc mult!

Daniela Bonea spunea...

Am inghetat numai la gandul ca este o distanta mare pana jos insa privelistea te face sa uiti de toate temerile pe care le ai.. Minunata fotografie! Felicitari :D

Tudor Enea spunea...

Daniela Bonea - e palpitant sa stai pe creasta si sa privesti in jos dintre nori. Dupa cum spuneai si tu, temeri nu prea exista, doar incantare. Multumesc frumos!

Liviu Bimbea spunea...

Salutare Tudore. Mă bucur să te văd din nou primul la datorie.
Să ai o noapte liniștită.

dordefemeie spunea...

Absolut superb. E perfect ca ai postat primul ca asa, periplul prin Miercurea fara cuvinte a inceput cum nu se poate mai... ametitor :-)

Tudor Enea spunea...

Salutari Liviu, am revenit in forta, as putea spune:) MUltumesc mult, toate bune!

Tudor Enea spunea...

Dordefemeie - ma bucur ca am reusit sa fiu prima "incantare" in miercurea asta. Multumesc frumos. Toate bune!

Spes spunea...

Speechless. Pot să spun doar că...mi-s puțin invidioasă. :)

Tudor Enea spunea...

Spes - apo hai pe munte... si daca nu saptamana vitoare promit sa adaug mult mai multe fotografii de aici daca interesul e asa mare:) MUltumesc furmos! Zi faina!

fosile spunea...

Imi tii si mie rindul?
Chiar ca e "fara cuvinte" si nici n-are sens sa mai spui ceva.
Minunat!
Multumesc !

Anonim spunea...

Si ti-ai gasit albastrul?

Elena

Tudor Enea spunea...

Hehe, Fosile, salutari! Cum sa nu, hai cu totii:) Multumesc, numai bine!

Tudor Enea spunea...

Elena, albastru e in suflet. Uite, cauta aici, aroma de albastru: http://www.tudorenea.com/2012/11/aroma-de-albastru.html
Multumesc mult!

CARMEN spunea...

Pur si simplu, fara cuvinte!
Happy WW! :)

Anonim spunea...

Inteleg ca l-ai gasit, dar totdeauna mai e loc, nu?
Eu l-am cautat si apoi invatat, albastrul.Stii cate nuante de albastru sunt? Eu n-am in viata mea nici multele, nici lacul, am doar un patrat de cer si el ma imbogateste.Si nu numai el,uite sursa mea de culoare a iubirii:

"Nu stiam ca exista scoala lui albastru,
Dupa cum nu stiam ca exista atatea nuante de albastru.
Le-nvat de-o vreme insa, caci le-am simtit celest ca-mi intra-n piele
Si cu,sau fara vrere s-au asezat adanc in mine.
Si-mi sunt albastru.

Cu noaptea-n cap, albastru ca de cobalt isi scoate norii la pascut,
Si-apoi i-aseaza-n etajere de argint ca pe niste pietre pretioase.
In jur privesc si albastru rege inalta muguri nou-iviti pe tainice liane de lumina.
Si regasesc apoi albastrul in ruga muta a palmelor unite,
Si azurul nestemat al vorbelor soptite cu... sufletul.

Am invatat apoi albastrul gandului nelinistit si-al intrebarilor nepuse.
Si am aflat albastrul in zborul chiar cu aripi frante,
Si-n visele ce stau sa nasca iar realitati.I
Imi regasesc si-n somn albastrul,in parul ciufulit pe-o frunte adormita,
Si-ntr-un suras ivit in ochii aurii, abia mijiti in zori.

Imi regasesc mereu albastrul,zi dupa zi in tot ce ma-nconjoara.
Si sunt albastru."

E aroma iubirii asa-i?
Sa-ti fie bine!
Elena

Tudor Enea spunea...

Carmen - multumesc mult. Happy WW!

Tudor Enea spunea...

Elena - poezia m-a impresionat, cuvintele si versurile au o tonalitate aparte cu aroma de ... "iubire". As fi curios sa stiu "numele" autorului :) Iti multumesc mult!

Anonim spunea...

Nu sunt autor, sunt doar eu dincolo de cuvintele acestea, Elena.

Anonim spunea...

Nu ma consider autor, doar ma "asez" pe mine in cuvinte...si ceea ce simt.
Eleba

Tudor Enea spunea...

Iti multumesc ca ai impartasit cu mine felul in care te "asezi" pe tine in cuvinte.

Anonim spunea...

De fapt, eu trebuie sa-ti multumesc pentru ca ai apreciat cuvintele mele.Ar fi trebuit sa fac asta de dimineata, dar am uitat, am fost surprinsa de apreciere, nu ma asteptam deloc.
Asadar: multumesc Tudor!

Elena

Tudor Enea spunea...

Elena, nu trebuie sa imi multumesti. E meritul tau si ai respectul meu pentru asta. Zi frumoasa mereu cu zambet senin in cuvinte potrivite!

Anonim spunea...

Ba da, stii, nu prea citeste nimeni ceea ce scriu de aceea mi se pare ciudat.
Cat despre senin,incerc sa-l pastrez in suflet si in viata.Uneori e greu, e atat de omensete sa cazi, atat de omeneste sa te ridici. Vad ca tu pestrezi albastrul cu perseverenta in fiecare postare, imi place.
Imi place aroma de albastru.
Elena

Tudor Enea spunea...

Aroma de albastru e felul meu de a fi.Mi-am stabilit un etalon si ma invart in jurul lui facand-ul altfel mereu, evitand sa il transform in banalitate. NU te speria ca nu te citeste nimeni. Cititotui vin si pleaca, adesea ramanad anonimi. Putini se opresc pentru comentarii. Sunt convins ca cititorii exista si mai mult decat atat te apreciaza, cautandu-se si ei in cuvintele tale. Tine-te de senin cum te tii de zambet si fii pozitiva. E mult mai simplu asa. Iti doresc inspiratie:)

Anonim spunea...

Scriu doar pentru mine, atat, cand nu mai incape-n suflet.Ma tem ca nu sunt asa curajoasa sa ma expun. Iar inspiratia e doar viata mea.

Elena Staicu

Tudor Enea spunea...

Daca nu incape in suflet sigur e pentru dat la altii. Iar curajul vine de la sine atunci cand esti pregatita, iar inspiratia...

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.