29 thoughts on “Miercurea fara cuvinte – Cand am atins cu mana norii

  1. Larisa – am petrecut toata ziua acolo, intregul traseu a avut in jur de 30 de kilometri insa a meritat pe deplin chiar si in ciuda conditiilor de vreme nefavorabile. Multumesc mult!

  2. Daniela Bonea says:

    Am inghetat numai la gandul ca este o distanta mare pana jos insa privelistea te face sa uiti de toate temerile pe care le ai.. Minunata fotografie! Felicitari 😀

  3. Anonim says:

    Inteleg ca l-ai gasit, dar totdeauna mai e loc, nu?
    Eu l-am cautat si apoi invatat, albastrul.Stii cate nuante de albastru sunt? Eu n-am in viata mea nici multele, nici lacul, am doar un patrat de cer si el ma imbogateste.Si nu numai el,uite sursa mea de culoare a iubirii:

    "Nu stiam ca exista scoala lui albastru,
    Dupa cum nu stiam ca exista atatea nuante de albastru.
    Le-nvat de-o vreme insa, caci le-am simtit celest ca-mi intra-n piele
    Si cu,sau fara vrere s-au asezat adanc in mine.
    Si-mi sunt albastru.

    Cu noaptea-n cap, albastru ca de cobalt isi scoate norii la pascut,
    Si-apoi i-aseaza-n etajere de argint ca pe niste pietre pretioase.
    In jur privesc si albastru rege inalta muguri nou-iviti pe tainice liane de lumina.
    Si regasesc apoi albastrul in ruga muta a palmelor unite,
    Si azurul nestemat al vorbelor soptite cu… sufletul.

    Am invatat apoi albastrul gandului nelinistit si-al intrebarilor nepuse.
    Si am aflat albastrul in zborul chiar cu aripi frante,
    Si-n visele ce stau sa nasca iar realitati.I
    Imi regasesc si-n somn albastrul,in parul ciufulit pe-o frunte adormita,
    Si-ntr-un suras ivit in ochii aurii, abia mijiti in zori.

    Imi regasesc mereu albastrul,zi dupa zi in tot ce ma-nconjoara.
    Si sunt albastru."

    E aroma iubirii asa-i?
    Sa-ti fie bine!
    Elena

  4. Anonim says:

    De fapt, eu trebuie sa-ti multumesc pentru ca ai apreciat cuvintele mele.Ar fi trebuit sa fac asta de dimineata, dar am uitat, am fost surprinsa de apreciere, nu ma asteptam deloc.
    Asadar: multumesc Tudor!

    Elena

  5. Anonim says:

    Ba da, stii, nu prea citeste nimeni ceea ce scriu de aceea mi se pare ciudat.
    Cat despre senin,incerc sa-l pastrez in suflet si in viata.Uneori e greu, e atat de omensete sa cazi, atat de omeneste sa te ridici. Vad ca tu pestrezi albastrul cu perseverenta in fiecare postare, imi place.
    Imi place aroma de albastru.
    Elena

  6. Aroma de albastru e felul meu de a fi.Mi-am stabilit un etalon si ma invart in jurul lui facand-ul altfel mereu, evitand sa il transform in banalitate. NU te speria ca nu te citeste nimeni. Cititotui vin si pleaca, adesea ramanad anonimi. Putini se opresc pentru comentarii. Sunt convins ca cititorii exista si mai mult decat atat te apreciaza, cautandu-se si ei in cuvintele tale. Tine-te de senin cum te tii de zambet si fii pozitiva. E mult mai simplu asa. Iti doresc inspiratie:)

  7. Anonim says:

    Scriu doar pentru mine, atat, cand nu mai incape-n suflet.Ma tem ca nu sunt asa curajoasa sa ma expun. Iar inspiratia e doar viata mea.

    Elena Staicu

Lasă un răspuns