De nu te am…

Tin ochii inchisi. Au trecut ani peste mine lasandu-ma timid in tineretea ce se scurge fara jena. Am refuzat iubiri descatusand dorinta. Am negat ca am suflet, reinventand pasiunea si am devorat viata traind asa acum am crezut de cuvinta. Iubirea neimpartasita mi-am adunat-o in inima. Strat peste strat, fara sa stiu, pana cand inima a devenit neincapatoare. Si eu am continuat sa adun sentimente fara sa tin cont ca nu mai am unde sa le ascund pana cand intregul corp a inceput sa tipe si sa se revolte.
E atat de multa dragoste in mine…
…si nimeni imprejur ca sa se-nfrupte!

 De cand ma stiu pe pamant, rasaritul de soare a fost iconic. O emblema a zilei ce urma sa inceapa, un impuls de speranta pentru toate trairile ce urmau sa ma confrunte. Azi am privit rasaritul in ochii tai cautand dorinta. Clipe in sir am citit in privirea ta poezii cu versuri ce vibrau trecand dinspre epicul eroticului catre simpla desfatare a sentimentelor. M-am lasat purtat pe valuri de rima si ritm, am cautat afectiunea. Pierdut in
seninatate, in ochi si dincolo de infinitul celest, am lasat frenezia sa ma cuprinda.
Am intins bratele in cautarea-ti. Te-am cuprins intr-o imbratisare completa, cersind sa ma simt ocrotit. E atat de liniste la
pieptu-ti… Prelungind clipa, am refuzat sa las timpul sa curga, agatandu-ma de sanul tau, intr-o eternitate pe care mi-am colorat-o amagitoare. Caldura mi-a invadat corpul si sentimentul parea sa se nasca dintre amandoi. Te doresc, fiinta, sa ma completezi in tot ce inseamna viata! Cu tine, ma simt eu. Tu si cu mine suntem noi.
Mi-am regasit vise imprastiate pe perna, singur si trist in patul gol, intr-o alta dimineata tarzie. E-atat de trist sa poti, sa vrei, sa strigi ca ai si tipatul sa piara ignorat spre nefiinta. Ma sperii si ma zbat. Renasc in mine monstri si ii hranesc cu teama unei singuratati care imi creste-absurda.
Alerg cu zambet sa ti-l colorez in suflet, dar sentimente nu pot sa-ti asez in inima precum pun florile in glastra.
Acum, ca am sadit in mine iar dorinta, sa ma ascund, sa fug, sau sa insist in nestiinta avand in suflet doar speranta ca intr-o zi ai sa ma vezi?
Din neiubiri se nasc dezamagiri si doar tristete. Din rataciri cresc vise cu speranta.
Eu cred si vreau! Tu cand ai sa ma afli?

 

2 thoughts on “De nu te am…

Lasă un răspuns