În căutarea…

Cu ochii larg deschişi stau astăzi să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară. Ȋmi ofer inima să se umple de iubire, îmi las sufletul să zboare, încărcat cu
ideea că viața este frumoasă. Linii neregulate se joacă în orizont, împungând vârfuri  de cer cu creste de zăpadă.  Natura delicată şi blândă până acum, prindea forme neaşteptate.
O voce ce părea vis, şopti delicat în cuvinte suave. Am ştiut că e ea ce va fi, vorbind cu mine ce sunt.

– Cum e viața ta?
– Interesantă şi agitată. Se aruncă în valuri printre oameni şi locuri.
– Deci eşti bine.
– Se poate spune aşa. Ȋnsă locuri şi oameni nu compensează lipsa ta.
– Fii serios. Eu sunt doar una. Ȋn lume sunt milioane ca mine.  Ȋi aduni pe toți şi găseşti nemurirea.
– Nici pe departe. Viata mea eşti tu. Te caut mereu, iar când te voi fi găsit vei unică şi de neînlocuit.
– Dar locurile sunt fantastice. Dacă pui cap la cap pe unde ai trecut şi ai să mai treci, ai să atingi infinitul fără să mai ai
nevoie de mine.
Munți răsăreau din lacul ce avea valuri de vânt desenate în zâmbete clare. Cer şi pământ se uneau printre vise şi  pietre clădite spre soare. Lumea întreagă e o nesfârşită corabie ce pluteşte cu dorințe colorate în fantezia realității.
– Locul unde este inima mea e nemărginit precum sentimentul iubirii.
Ȋn nesfârşitele şi prea intinsele raze de lumină în care ne scăldăm, viața e simplă.
Nu vreau să ating nemurirea, nu vreau să fiu infinit.
Pentru mine astăzi e prima şi ultima zi.
Astăzi te vreau pe tine pentru că vreau să trăiesc.
Iar astăzi e fiecare zi din viața mea!
– Mă vei găsi!

 

4 thoughts on “În căutarea…

Lasă un răspuns