vineri, 7 septembrie 2012

Fii liber!


Cum ar fi viaţa ta dacă ai şti că ai doar o zi de trăit?
Ce ai face? Încotro te-ai indrepta? Te-ai închide în sine? Ai fi supărat? Ori ţi-ai deschide aripile şi ai încerca să zbori peste întreaga lume?

 Ieri, în timp ce făceam curăţenie în cafenea am văzut un fluture care se zbătea în geam. Afară era soare şi cald, însă fluturele nu înţelegea ce este fereastra şi de ce nu poate trece dincolo de ea.
Ştim cu toţii ca fluturii trăiesc doar o singura zi. Aşa avea să fie singura lui zi de viaţă? şe zbătu agitat câteva minute şi apoi renunţă să mai încerce. Resemnat, căzu pe pervazul ferestrei şi era gata să renunţe la tot. Ziua lui, întreaga sa viaţă, începută frumos în faţa unui soare arzător avea să se termine rapid într-o dezamăgire profundă.
 Tu cum te-ai simţi să ştii ca în singura ta zi de viaţa eşti prins într-o colivie de sticlă? Vezi tot, simţi căldura soarelui, însă nu poţi să depăşeşti o barieră invizibilă.
Am luat fluturele în palmă şi l-am ajutat să zboare. Am deschis fereastra şi l-am lăsat liber.
Viaţa, indiferent cât e de scurtă, ar trebui să fie liberă pentru oricare din noi.
Atunci când viaţa vă surâde nu ezitaţi să vă intindeţi aripile spre zborul etern.

6 comentarii:

pandhora spunea...

intai trebuie sa intelegi ca esti prins intr-o colivie de sticla...

Tudor Enea spunea...

Foarte interesanta observatia... Multumesc mult, Pandhora.

Zina spunea...

Mde... Poate l-ai scos în frig și a murit și mai repede...
Duminică plăcută, Tudore !

Tudor Enea spunea...

Zina - cum sa fii asa de pesimista? :)) Fluturele a zburat departe sppre padurea inca verde si s-a bucurat de ziua lui insorita. Multumesc.

Allure spunea...

Frumos gestul tău. I-ai oferit dreptul și o altă șansă la acea unică zi. Îmi place mult fotografia - e foarte sugestivă.

Tudor Enea spunea...

Multumesc mult, Allure. Fotografia si povestea sunt 100% reale.

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.