Nu risipiţi iubirea!

O sărută pe creştetul capului şi se depărtă uşor, ca şi cum ar fi aşteptat să fie chemat înapoi. Ea rămase înmărmurită privind în urma paşilor lui. Niciunul nu schiţă nici un gest şi el continuă să se îndepărteze, iar ea să rămână în urmă. Cerul prinse pojghiţă de nori peste luna plină şi întreg infintul celest părea îngândurat. În aer, miresmele verii se rătăceau în parul ei, iar pe buzele lui rămăsese doar gustul ultimului sărut. Să fie oare asta despărţirea?

În primul an de facultate am început să iubesc o fată. O chema Ana şi o iubeam până la Dumnezeu şi înapoi şi înca odata până în ceruri.  Era pe atunci o melodie a celor de la Vama Veche intitulată simplu “Ana”. Era piesa mea de suflet, chiar dacă versurile mă dureau de fiecare dată când le ascultam sau cântam.  Şi poate nu m-ar fi durut aşa de tare, însă în adâncul inimii mele simţeam adevărul cuvintelor şi stiam cum inevitabil, mai devreme sau mai târziu, acel adevăr se va abate asupra mea.
Cinci ani mai târziu, când cărările vieţii noastre au prins a merge în direcţii diferite, am încetat să mai ascult acel cântec. Cam tot de atunci am uitat să şi iubesc cu adevărat. Am renunţat să mai merg la concertele celor de la Vama Veche (erau vremuri când veneau destul de des în Iaşi) şi am încercat să uit melodia odată cu fata ce mi-a rănit inima.
Durerea iubirii pierdute mi-a trecut după vreun an şi mai bine, insă mi-a lipsit curajul să mai ascult piesa pentru foarte mult timp. Şi acel mult timp se traduce în ani.
Întâmplator sau nu, de curând versurile mi-au răsunat iarăşi în minte. Şi am realizat, surprins într-o oarecare măsură, că nu le-am uitat. Am  înţeles acum, ca şi atunci, că iubirea poate să doară. Am realizat că atunci când o ai, uiţi/ omiţi sa o preţuieşti şi atunci când o pierzi regreţi până în adâncul inimii. Şi de cele mai multe ori, atunci când durerea ajunge la limită, e prea târziu pentru tot, pentru că iubirea ce a fost nu mai există.
Nu risipiţi clipa când credeţi că deţineţi totul! Nu rostiţi vorbe pe care le veţi regreta mai târziu!  Preţuiţi-vă omul pe care îl aveţi lângă voi, încercaţi să îl înţelegeţi şi să îl ascultaţi. Oferiţi mereu tandreţe, chiar dacă nu întotdeauna se întoarce în acelaşi moment în egală măsură. Nu fiţi răzbunători – Iubirea presupune să împarţi şi să susţii, nicidecum să distrugi. Fiţi împăcaţi cu voi înşivă fiindcă aţi oferit dragostea ce o purtaţi. Dacă omul acela merită iubirea voastră, vă va răspunde în curând înzecit.
Nu vă fie frică de iubire. Iubirea înseamnă durere doar atunci când dispare din indiferenţă.
Deschideţi-vă inima şi zâmbiţi cu toată puterea sufletului vostru! Fericirea stă în voi!
Şi doar iubind puteţi fi fericiţi!
Melodia “nu e  despre o anumită „Ana” ci despre fiecare „Ana” din fiecare iubit/iubită…pentru fiecare din noi…”

 

Sursa foto: Multumesc!

 

18 thoughts on “Nu risipiţi iubirea!

  1. O alta poveste frumoasa!A ta ,a mea,a altora…
    Da!Nu trebuie sa risipim IUBIREA.
    E un sentiment si o traire ce numai omul o poate simti,indiferent de forma pe care o ia.
    sa ai vara in suflet!

  2. Angi – povestea de iubire e la fel pentru toti si totusi de fiecare data altfel. Omul are norocul sa traiasca sentimentul, numai ca de multe ori il refuza. Multumesc mult de tot.

  3. Superb articolul. Si da, ai dreptate, cat despre melodiile celor de la Vama Veche, am cam renuntat si eu de o vreme, deoarece la fel ca si tie, imi aduceau aminte o poveste frumoasa, incheiata urat. Un weekend placut !

  4. Te salut, Andrei! Iti multumesc mult. Uneori ne definim intr-o relatie anumite particularitati si le asociem mai tarziu cu relatia. Asa se poate intampla cu o fapta, cu un personaj, un loc sau un cantec.
    Mai tarziu insa, realizam singuri ca asocierea nu se mai potriveste. Zi faina!

  5. Stiu melodia si mi-i draga de la prima ascultare. Cumva ai dreptate, exista cate o Ana din melodia asta in fiecare din noi. E frumos cum iti amintesti despre povestea ta cu toate ca a lasat urme adanci. Dar sigur esti mai bogat cu o iubire, care te va ghida in acea noua iubire pe care o meriti cu siguranta.
    Seara buna, dragul meu.

  6. Si iubirea e atat de frumoasa… si te inalta… si chiar daca vine momentul in care cazi, pur si simplu amintirea ca ai iubit candva, acea caldura minunata, te ajuta sa plutesti si e suficient… 🙂

  7. Irina – orice iubire peirduta e o experienta in plus, Din nefericire insa, de multe ori in viata repetam fara sa vrem aceleasi greseli cu alte personaje. Probabil pana ajungem sa gasim adevarata dragoste. MUltumesc mult de tot.

  8. Bucuroşi de oaspeţi?
    Am lansat pe blog o provocare, primită de la Loredana, la care te-am invitat şi pe tine. Dacă ai timp şi vrei, treci pe la mine şi …. Duminică plăcută!

  9. frumos indemn
    demn de urmat
    cine are urechi de auzit sa auda, pana nu e prea tarziu.
    viata nu e un film, de cele mai multe ori, ce-ai pierdut pierdut ramane

    numai bine iti doresc!

  10. Superb articolul!
    E interesant cum fiecare piesa pe care o apreciem contine cumva o parte din noi. De multe ori mi s-a intamplat sa ma recunosc bine intr-o piesa si sa vad adevarul din acel moment mult mai bine. Si da, doare cateodata.
    Ma bucur atat de mult ca ti-am citit articolul in seara asta. Aveam nevoie de cateva cuvinte care sa ma linisteasca si le-am gasit aici. Multumesc frumos!

Lasă un răspuns