sâmbătă, 25 august 2012

Prima zi din cele ce urmeaza


Rar mi se întâmplaă să nu îmi găsesc cuvintele. La fel de rar mi se întâmplă în ultimul timp să găsesc ceva ce mă poate surprinde. De curând însă s-au întâmplat amândoua lucrurile odată. Am fost surpins şi am rămas fără cuvinte. Mai jos sunt primele rânduri pe care le-am scris când am ajuns în ceea ce este deocamdată noua mea casă:

miercuri, 15 august 2012

Miercurea fără cuvinte – Aproape să zbor


Cerul e deasupra. Intind mainile ca şi aripi  şi mă las în voia sorţii. Am curajul să zbor şi visele se vor împlini de la sine!

vineri, 10 august 2012

Spre un nou început


Vine un timp când renunţi să te mai uiţi înapoi şi păşeşti înainte. Îţi aduni cu tine un sac de amintiri şi îl porţi aproape de inima. Alte bagaje sunt de prisos, lucrurile materiale contează mai puţin. Azi plec departe. Ştiu ce las în urmă, ştiu ce am in suflet, iar dincolo de emoţiile despărţirii, şi inima şi gândul îmi sunt împăcate şi pregătite pentru un nou început.

marți, 7 august 2012

Miercurea fără cuvinte – Trăieşte clipa

Simţi firul de nisip cum se scurge din palmele tale în bătaia vântului? Aceea e clipa care trece prin noi fără să avem şansa să o reţinem şi să o întoarcem înapoi.

vineri, 3 august 2012

Nu risipiţi iubirea!


O sărută pe creştetul capului şi se depărtă uşor, ca şi cum ar fi aşteptat să fie chemat înapoi. Ea rămase înmărmurită privind în urma paşilor lui. Niciunul nu schiţă nici un gest şi el continuă să se îndepărteze, iar ea să rămână în urmă. Cerul prinse pojghiţă de nori peste luna plină şi întreg infintul celest părea îngândurat. În aer, miresmele verii se rătăceau în parul ei, iar pe buzele lui rămăsese doar gustul ultimului sărut. Să fie oare asta despărţirea?

miercuri, 1 august 2012

O nouă apariţie editorială

Un nou volum din antologia Amprente Literare a apărut astăzi. Mulţumesc mult tuturor colaboratorilor, colegilor de cenaclu şi mai ales soţilor Geanina şi Cristian Lisandru.

Miercurea fără cuvinte – Rază de soare

Am să prind soarele în palmă, să-l aşez în palma ta. Să ţi se alinte raza printre degete şi să te bucuri de iubirea mea.
Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata, in cautarea locului pierdut. 

Cu totii avem un loc pierdut pe care speram sa il descoperim macar odata in viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti. O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.