duminică, 15 iulie 2012

Rătăcire


Pe drum mergeam şi pasii se pierdeau in noaptea târzie mereu. Cu liniştea dragostei în minte fremătam pe sub copacii ce se înşiruiau de o parte şi de alta a drumului. Coroanele verzi păreau a se înclina în faţa noastră. De pe cer zâmbeau stele, în aer zburau fluturi îmbracaţi în dorinţă. Dincolo de noi, universul îşi trăia viaţa fără ca noi să ştim cât de puţin contam în infinitatea lui nemărginită.

Azi am mers pe drum singur. Mi-am ascultat fiecare pas care a ţipat în inima mea a gol şi deşertăciune. Copacii priveau în altă parte. Cerul nu mai era senin şi dincolo de nori pândea toamna. Mi-am alungat iubirea ce s-a ascuns cu primavara mea şi am rămas singur pe acelaşi drum pe care învăţasem să merg doar lângă tine. Cu inima cuprinsă în lacrimi, cu suspine profunde la fiecare pas, mă rătăcesc şi mă ascund dincolo de lume. Precum un pion pe tabla de şah, merg înainte  fără să am habar unde e capatul şi nici cât de mare e tabla de joc, conştient că în final am să mă sacrific pentru o regină.  Drumul e necunoscut, nu mai există copaci, nu mai văd cerul. Sunt într-un deşert întunecat şi calea mea duce către infinitul nemărginit de nicăieri. Cad, mă ridic, mă afund în nisipul ce-mi muşcă din glezne. Sunt desculţ, dezbrăcat de iubire şi plâng. Mă ascund în mine şi tac. Iubirea s-a ratacit în firicelele nenumarate de nisip şi a născut pereţi uriaşi din sticla indiferenţei.
Oare ar mai fi cineva să-mi întoarcă clepsidra vieţii şi să cad din nou în speranţa dragostei ce va fi să fie?

Text publicat in Antologia "Amprente literare" vol VIII decembrie 2012.


12 comentarii:

DOAR NOI spunea...

Frumos... emotionant... vizual textul tau.

Zile racoroase, cu bucurii si minuni. :)

Tudor Enea spunea...

Multumesc mult de tot! Racoare multa sa fie si bucurii cu zambete si voie buna!

foto de inginer spunea...

Frumoasa si trista povestea. Personajul ar trebui sa spere! Clepsidra se va mai intoarce sigur-sigur !

roua spunea...

Clepsidra timpului ti-a picurat tristeti eterne in sufletul tau...

Anonim spunea...

mioara.marin: ingrozitor de trista, dar atat de frumoasa...sigur "zmeul" tau se va inalta liber si fericit

Fireworks on the sky spunea...

"Precum un pion pe tabla de şah, merg înainte fără să am habar unde e capatul şi nici cât de mare e tabla de joc, conştient că în final am să mă sacrific pentru o regină." Acest rand m-a lasat la propriu fara cuvinte.Daca imi permiti , trebuie sa spun , esti un geniu .Pui atat de mult suflet in ceea ce scri , aceasta postare mi-a accelerat bataile inimii . Superb . Mai astept , daca ne mai dai .Exista si momente triste , dar trebuie sa stim cum sa trecem peste ele fara sa ramana urme prea adanci in suflet. Viata e prea scurta ca sa ne impiedicam de obstacolele trecatoare . O seara placuta in continuare .Fii vesel :)!

eandrei spunea...

ca si Fireworks on the sky, cred ca am citit de vreo trei ori fraza "Precum un pion pe tabla de şah, merg înainte fără să am habar unde e capatul şi nici cât de mare e tabla de joc, conştient că în final am să mă sacrific pentru o regină." E geniala. Bravo!

Tudor Enea spunea...

Foto de inginer - speranta nu se pierde niciodata:) clepsidra se intoarce mereu. MUltumesc mult.

Tudor Enea spunea...

Roua - cat de frumos ai spus. MUltumesc mult de tot.

Tudor Enea spunea...

Mioara Marin - asa cum spuneam, sperante exista mereu. Multumesc mult. ZI frumoasa.

Tudor Enea spunea...

Fireworks on the sky - iti multumesc mult de tot pentru cuvintele tale. Momentele triste trec odata cu timpul si sunt in locuite de frumusetile vietii. Zi senina in fiecare zi!

Tudor Enea spunea...

eandrei - multumesc mult de tot. Salutari cu bine:)