luni, 4 iunie 2012

Orice clipă poate deveni eternitate


Raze jucăuşe se scăldau în marea de oameni şi se pierdeau printre paşii lor grăbiţi. Lumea aleargă spre idealuri, îşi târâie visele în genţi, sacoşe sau rucsaci spre servici, spre casă sau spre cărări neştiute de nimeni. În oraş e un haos primordial şi nimănui nu-i pasă. Dincolo de agitaţie eu mă strecor relaxat, cu inima plină de vară şi zâmbetul fluturându-mi ştrengăreşte pe buze. Dincolo de necunoscuţii ce-şi plimbă soarta pe străzi, am zărit-o pe ea, precum o pată luminoasă într-un ocean întunecat.  Şi se îndrepta spre mine....

Cu căştile în urechi, ochelarii de soare pe nas şi părul desfăcut în bătaia vântului m-a zărit zâmbindu-i. Paşii mei s-au muiat, clipa a îngheţat între razele soarelui şi lumea a încetat să mai existe dincolo de noi doi. Peisajul se transformase, oraşul devenise un colţ de Rai, o grădină înfloritoare, încărcată de sentimente puternice. O secundă mai târziu m-am trezit din visare şi lumea era din nou acelaşi vacarm plin de non-sens. Ea trecuse de mine şi se îndepărta uşor.
- Hei! Mi-a trebuit curaj să strig după ea şi încă nu eram sigur dacă aia era chiar vocea mea.
Ea s-a oprit şi am simţit că râde. I-a luat un timp să se întoarcă spre mine, însă zâmbetul era la locul lui.
- Nu e frumos să trecem aşa, unul pe lângă altul şi să nu ne spunem nimic, am continuat eu, încurajat şi mai mult de privirea ei.
- Bună! A răspuns,  şi vocea îi era sublimă.
- Bună!...dar să fie oare de ajuns?
- Ce vrei să spui?
- Te-am zărit din depărtare zâmbind şi clipa aia a fost eternitate. Întotdeauna mi-a placut zâmbetul tău.
- Păi, mă cunoşti de un minut!?
- Nu-ţi spuneam de eternitate? Uneori e nevoie de o singura privire ca să ştii. E ca şi cum te-aş cunoaşte de o viaţă.
- Şi dacă de un minut mă ştii de-o viaţă, de mâine oare cum va fi?
- De mâine, eternitatea va fi a noastră.

În viaţa de zi cu zi alergăm grăbiţi spre idealuri deşarte. Nu ne mai permitem să stăm să visăm, căutând iubirea în zâmbetul trecătorilor de pe stradă. Şi totuşi, uneori e suficientă o singură secundă, un zâmbet şi fericirea ajunge în inima ta. Nu ignora omul de lânga tine, nu vrei să te întrebi mai târziu “oare când şi de ce l-am ratat fără să îmi dau seama?”. 

18 comentarii:

Robert Nicolaescu spunea...

Asa a fost cand am intalnit-o pe sotia mea. Daca mergeam mai departe, pierdeam:). O saptamana cat mai buna iti doresc!

Tudor Enea spunea...

Te salut Robert! Este exact incurajarea de acare aveam nevoie! Multumesc. Toata stima!

Scriitor.a spunea...

postarea ta mi-a adus un zambet pe buze... multumesc!
fain! mi-a placut!

Tudor Enea spunea...

Scriitor.a - eu iti multumesc. Un zambet in plus e si pentru mine. Zi faina!

DOAR NOI spunea...

Wooow.... fericirea este scrisa pe chipul tau.... :)

Zambete, povesti si iubire... infloritoare. :)

pandhora spunea...

acum si eu zambesc unei amintiri :)
ai scris frumos :)

Anonim spunea...

Buna Tudor ! E foarte frumos ceea ce traiesti tu acum ...:)Iti voi face o marturisire : candva , acum foarte mult timp , mergand pe strada , am intalnit o persoana care m-a atras din prima clipa...simteam ce simti tu acum...am urmarit-o pt ca nu am avut curaj sa o abordez , dupa care am inceput sa-i scriu scrisori de dragoste...a fost frumos...o clipa in eternitate...:)sa-ti fie zborul lin ...

angi spunea...

"- Şi dacă de un minut mă ştii de-o viaţă, de mâine oare cum va fi?
- De mâine, eternitatea va fi a noastră."

Cati dintre noi avem curajul sa spunem la fel?

Ce-mi place cum ai surprins fericirea in doi!
Zi frumoasa!

Tudor Enea spunea...

Doar Noi - multumesc mult. fericirea e in toti. Unii doar omit sa isi aminteasca asta.

Tudor Enea spunea...

Pandhora - amintirile au rostul lor. Atfel nu ar fi zambetul. Multumesc mult.

Tudor Enea spunea...

Anonim - cand infloreste o floare nu te gandesti cum va fi cand se va ofili. Cand infloreste iubirea visezi doar la acea clipa. Multumesc mult.

Tudor Enea spunea...

Angi - multumesc frumos. Intotdeauna sentimentele au graiul lor.

foto de inginer spunea...

Frumoasa povestea!
Daca este reala este si mai frumoasa!
Daca este a ta, sa te bucuri o eternitate de zambetul ei ! :)

Tudor Enea spunea...

Foto de ingener - povestea are un sambure de adevar, insa ca in orice poveste, realitatea e departe. Pana la eternitate mai sunt multi pasi. Iti multumesc mult.

elena marin-alexe spunea...

Ei Tudore! Orice clipa devine, este si va fi in eternitate!
Frumoasa ca de obicei, povestea ta te prinde..

Tudor Enea spunea...

Doamna Elena - va multumesc mult. Sa aveti un sfarsit de saptamana deosebit!

Irina spunea...

Foarte mult imi place! Foarte mult!ma duc s-o mai citesc o data :)

Tudor Enea spunea...

Irina - multumesc frumos! Zi senina!

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.