miercuri, 30 mai 2012

Miercurea fără cuvinte – Drumul vieţii


M-a  întrebat cineva cum  pot cuprinde viaţa într-o singură fotografie. M-am gândit astfel la viaţă ca la un drum. Poate avea porţiuni întunecate, poate avea porţiuni luminate. Deasupra e cer senin sau înourat şi dedesupt e pământ sau apă. Chiar dacă ştii că undeva ai să dai de capăt, totuşi nu cunoşti niciodată cu certitudine când se va întâmpla acest lucru. Intotdeauna mergi  înainte! Şi bineînteles, pentru această descriere trebuia să găsesc fotografia potrivită. Voi ce spuneţi? Eu cred că am ales bine.

joi, 24 mai 2012

Adevăratul câştig II


Continuarea de aici:
Autocarul părea aglomerat. Lumea se îmbulzea deja pe scară şi şoferul încerca să le spună calm că nu mai sunt locuri. Ei nu îi păsa. De aia există rezervări, ca să fii sigur mereu de locul tău. Mai avea zece minute până la plecarea maşinii şi îşi alunga timpul pe lângă chioşcul cu ziare. Şi-ar fi luat o revistă, un rebus, o carte ceva, însă se simţea făra putere de concentrare. Întreaga zi a fost un chin pentru dânsa. Iar acum se hotărâse deodata să plece. Oare făcea lucrul cel mai bun?Pe unul din pereţii chioşcului văzu un afiş cu o reclamă: Pariuri sportive Euro 2012. Izbucni în plâns şi  o rupse la fugă. Pronosticuri sportive la Euro îi răsuna obsesiv şi ştia unde o duc paşii fără să îşi fi propus acest lucru.

Adevăratul câştig


Priveam fascinat la multitudinea de aparate care cântau în melodii repetative şi luminau în toate culorile. Oamenii erau agitaţi, veseli şi mai mult decât gălăgioşi. Era pentru prima dată când intram într-un cazino.
- Bună seara! O domnişoară drăguţă pe care o ştiam din vedere mă abordă zâmbind.
- Bună seara, am răspuns fâstâcit.
- Ce alegi? Avem Unibet Ruleta, avem cărţi de joc, avem...
- Stai. Opreşte-te. Nu sunt aici ca să joc. Caut pe cineva. Poate-l cunoşti... şi i-am spus despre cine e vorba.
- Încearcă la Pariuri Unibet. De obicei acolo stă.

marți, 22 mai 2012

Miercurea fără cuvinte – Dezmiardă-mă... să zbor spre cer


Să-ţi fie raza de lumină, să creşti cu dragoste spre cer. Să-ţi fie cerul primăvară şi înflorind să zbori spre el. Să-ţi fie soare, cald, iubire, să mă înveţi, senin, să zbor şi eu!

duminică, 20 mai 2012

Fapte la îndemâna oricui


Aveam un sentiment de nesiguranţă. Poate era teamă. Era prima dată când aveam să fac acest lucru. Am încercat să fiu stăpân pe mine şi m-am întins pe un scaun. Mi-am ridicat mâneca la cămaşă şi mi-am legat braţul cu un garou special. Vena pulsa în aşteptarea acului. În prima faza nu am vrut să mă uit. Acul intra uşor şi sentimentul de nesiguranţă dispăruse cu totul. Braţul pulsa şi eu îmi găsisem adevărata relaxare. De acum nu îmi rămânea decât să aştept.

marți, 15 mai 2012

Miercurea fără cuvinte – Natura, parte din viaţă


Iarna, la un pas de primăvară, vara-mi cântă cu flori şi senin în aşteptarea toamnei care închide şi deschide un nou ciclu de viaţă, mereu şi mereu. Nu e vis, aici am patru anotimpuri într-o singură fotografie. Bucuraţi-vă de natură, bucuraţi-vă de viaţă!

sâmbătă, 12 mai 2012

Salvarea ouălor de... albine!


M-am dus la o vecină mai îndepărtată să iau nişte ouă de găină pentru mama. Nu ştiu ce târg au făcut ele, eu trebuia doar să aduc ouăle acasă. De preferinţă întregi. A trebui să merg prin cartierul de case pe o straduţă pe care nu am mai mers de mult. Motiv pentru mine să observ case noi construite în spatele unor garduri semeţe. Am realizat că s-a scurs cu adevarat foarte multă vreme de când nu mai trecusem pe acolo. S-au schimbat casele, străzile şi mai presus de toate, oamenii. Iar acest lucru poate fi de multe ori dăunător.

marți, 8 mai 2012

Miercurea fără cuvinte – Apuseni

Aţi mai văzut ghiocei la sfărşitul lui Aprilie? Dar brânduşe? După ce aţi aşteptat mai bine de o săptămână, găsiţi acum mai jos un colaj cu peste 70 de fotografii făcute în Munţii Apuseni. Dacă nu aveţi răbdare să le vizualizaţi în forma expusă, puteţi să le studiaţi pe fiecare în parte accesând linkul de mai jos.

luni, 7 mai 2012

Înainte de sezon III


Continuare de aici 1 si de aici 2
Când am iesit din pădure norii s-au adunat peste noi. Primul tunet ne-a luat prin surprindere, iar trăsnetul a trecut aproape de creştetul copacilor. Ploaia, rece şi vijelioasă a început direct cu gheaţă cât bobul de piper. Şi dacă asta nu a fost îndeajuns, în scurt timp s-a înteţit, întreg peisajul agitându-se sub perdele infinite de apă şi gheaţă laolaltă. În spate, înfricoşătoare şi neagră, pădurea părea sinistră. În faţă, cărarea se pierdea într-un lac care apăruse odata cu ploaia. Paşii se afundau în noroi, pelerinele de ploaie erau ineficiente. Ne mişcam greu, fără vlagă, ca două trunchiuri de copac, ce încercau să evadeze pe ploaie din pădurea ce nu le mai dorea prezenţa. Cabana era departe, civilizaţia la fel. În ochii deschişi visam lacul ca marea şi litoralul fierbinte era doar o iluzie spulberată. Cu apa şiroindu-ne pe frunte, căutam astrul să ne încălzească. Mâncare nu mai aveam, apa din sticle era pe sfârşite. După o noapte de frig, acum aveam drumul prin ploaie.

vineri, 4 mai 2012

Înainte de sezon II

Continuarea de aici
...A merge la munte în afara sezonului e cam acelaşi lucru cu a merge pe litoral iarna. Toate arată la fel, însă e pustiu şi lipsesc detaliile care însufletesc atmosfera. Pustietatea nu ne-a speriat. Nici zăpada şi nici vremea capricioasă. Însă faptul că am plecat pe cărări neumblate de mult timp, putea să ne coste scump. Nu am fost inconştienţi, ştiam în ce ne aruncăm, am putea spune că am fost puţin mai îndrăzneţi decât am fi crezut că suntem.

marți, 1 mai 2012

Miercurea fără cuvinte – Oglinda cerului meu


Lasă-ţi gândurile să-ţi răstoarne lumea. Lasă-ţi cerul să devină pământ şi înălţimile să tremure sub urma paşilor tăi. Revarsă-ţi visele în oglindă şi soarele îţi va zâmbi veşnic dincolo de umbra zborului prin viaţă. 
Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata, in cautarea locului pierdut. 

Cu totii avem un loc pierdut pe care speram sa il descoperim macar odata in viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti. O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.