Să te tot fi dus…

 

În 2002 am scris ultima mea poezie. Am renunţat atunci la poezii, renunţând la vise, uitând pe alocuri să mai fiu copil şi să mă încred în rime. Mai târziu, când nu am mai vrut să îmbătrânesc, mi-ar regăsit cuvintele, dar nu am mai putut scrie versuri. Le-am considerat sterpe, fără viitor, fără urmă de speranţă, iar eu voiam doar să zâmbesc!

Aşa că am transformat versurile în proză, impregnând cuvintelor voia bună şi optimismul ce le port în suflet, devenind, aşa cum mă cunoaşteţi astăzi, un visător! Şi totuşi, dintr-o amintire străveche sau dintr-un reflex necontrolat şi ascuns peste timp, zilele trecute am împărtăşit hârtiei, cu stiloul meu albastru, următoarele:

Să te tot fi dus…

Să te tot fi dus…
Odată cu timpul
şi n-ai mai găsit calea înapoi.
Poate era ceaţă. Poate era un camp magnetic ce ţi-a dereglat
 busola inimii tale.
Sau poate nu ai mai vrut să apuci iar calea de întoarcere
 spre iubirea ce-a fost fără să fie.
Şi dacă tot ai plecat,
De ce ai lăsat locului amintirea cu tine?
Să-ţi fi luat alături de amintirile tale şi povara amintirilor mele.
Mă cobor uneori, în genunchi,
Risipindu-mi palma prin iarba verde, uscată sau zăpadă bătătorită de timp.
Indiferent de anotimp pe pământ,
Urma paşilor tăi e la fel de pregnantă peste inima mea.
Să te tot fi dus,
Acolo unde eu nu pot ajunge decât cu gândul.
Însă gândul meu e mut şi nu are putere să ţipe
Disperarea unei iubiri care încă există.
Închid ochii, dar nu e deajuns.
În vis eşti aievea, în somn eşti reală.
Realitatea e visul pe care azi nu-l mai am.
Nu e greşit să-ţi aminteşti uneori clipele care au trecut peste tine. Nu e rău să revii la momente care te-au marcat schimbându-ţi cursul vieţii.

Eşecurile merită şi ele rememorate din vreme în vreme, pentru a-ţi dovedi că eşti astăzi mai puternic, mai vesel şi mai dispus să nu repeţi mereu aceleaşi greşeli. Dincolo de versul trist şi cliple ce au fost grele, există realitatea care ne zâmbeşte în fiecare zi. E primavară, soarele se străduie să ne lumineze şi viaţa se anunţă înfloritoare. Să fiţi fericiţi!

O idee – Life in Pictures

Poezie publicata in volumul VII al Antologilor Amprente literare – iulie 2012

 

 

34 thoughts on “Să te tot fi dus…

  1. Minunat.:) Felicitari… frumoase versuri… deosebite trairi si sentimente evocate.

    Curaj… optimism… zambete… bucurii…minuni… sa iti aduca aceasta primavara, anotimpul tau (si al meu)!

  2. Daa… primavara e sora noastra… ce ne imbie sufletele si ne da puterea de a darui incredere si zambete celor din jur. Oamenii frati cu primavara renasca precum pasarea a Phoenix… mereu si mereu… 🙂

  3. versuri pline de emotie care confirma ca ai un suflet sensibil. N-am scris niciodata o poezie… de aceea poate am o admiratie deosebita pentru aceia care o fac, si o fac bine! felicitari Tudor!

  4. Carmen – mama mea mi-a spus acelasi lucru astazi. Am simtit o emotie puternica si atunci si acum cand citesc ce mi-ai scris. Tot mama mi-a spus ca orice om in viata trebuie sa sadeasca un pom, sa construiasca o casa si sa scrie o poezie. Si niciodata nu e prea tarziu pentru nici una din ele. Iti multumesc. Seara senina!

  5. Fiecare om are sadit in sufletul sau emotia.Unii o elibereaza prin dans,altii prin muzica,prin desene sau fotografii,altii prin cuvinte.
    Cuvintele tale canta si danseaza,picteaza si pozeaza.:)
    Ii admir pe cei care reusesc sa coloreze cuvinte in mii de emotii!
    tu esti unul dintre ei:).
    Seara frumoasa

  6. tu1074 – scrisul l-am abandonat in totalitate pentru multi ani. L-am reluat din joaca acum vreo 2-3 ani, insa cred ca niciodata nu i-am acordat (poate din nefericire) atentia meritata. Iti multumesc, toate bune!

  7. Bună Tudor!
    Foarte frumoase versuri și trăiri!
    Eu cred că nu este timpul trecut și
    apucă-te din nou de scris că o faci
    foarte bine!
    O primăvară minunată și multă
    inspirație îți doresc din suflet!

  8. Elena – iti multumesc. Poate ar trebui sa specific ca poezia de mia sus e doar rodul unei inspiratii de moment. Poate vor mai fi si altele:) Primavara minunata si tie!

  9. Salut Tudor! …şi pt. că tot vine, vine primăvara..ţi-am dat un premiu pe blogul meu "Gândurile mele pulbere de stele" premiu absolut meritat. Spor la toate!!!

  10. Tudor Enea esti o revelatie. Am gasit blogul tau absolut intamplator si m-a uimit. Cuvintele tale sunt atat de calde si prietenesti incat citindu-le te fac sa vezi viata ma colorata. E grozav ce faci aici. Nu te opri. Felicitari!

Lasă un răspuns