luni, 26 martie 2012

Din calatoriile mele II



Întins pe iarbă adulmec norii firavi care trec prin mine. Ridic o mană şi mă joc cu valuri albe şi pufoase. Sunt cu capul în nori, sunt cu întreg corpul în mijlocul infinitului celest şi cerul vibrează peste mine în bătaia vântului. Nu, nu este o metafora! Eu chiar am trăit acest lucru!  Se poate să urci spre cer şi să-l laşi să te cuprindă.


Aveam prieteni care insistau să mergem în concediu în străinătate. Sunt atât de multe destinaţii de vis în lumea asta. Şi totuşi am refuzat.
 “Am să plec, mi-am spus, dar nu acum. Nu încă. Mai întâi vreau să vad toate frumuseţile tării.”
 Şi nu am regretat niciodată acea hotărâre. O mână de oameni ne-am urcat într-o maşină şi am plecat să vedem lumea. Lumea noastră, România. O ţară pe care o poţi redescoperi cu fiecare pas în plus pe care îl faci. Nu aveam o destinaţie anume. Ne-am trezit la Sibiu şi oraşul ne-a încântat fără voie. Am coborât spre Brezoi şi peisajele ne-au luat ochii. Noaptea ne-a prins în pădurile de conifere iar cerul nu a fost niciodată mai înstelat ca atunci când l-am văzut printre vârfurile brazilor înalţi. Era vară, aveam cort şi undiţă (nu am prins peşte, dar măcar am încercat), nu aveam Gps, ci doar o hartă rutieră veche. Nici nu ne trebuia mai mult. De la Brezoi am plecat spre Voineasa. Aici e o staţiune unde te poţi relaxa într-o linişte deplină. Noi am ales însă să mergem mai departe, spre lacul Vidra, şi să campăm sub cerul liber, în apropiere de Obârşia Lotrului. Spre Rânca am pornit fără să cunoştem locurile şi drumul. Nu ne-a spus nimeni că e munte. Şi de acolo nu mai era nici asfalt. Am trecut prin păduri cu arbori ce păreau că stăpung cerul şi drumul a început să urce. Pe atunci nu era un drum pe care să-l poţi face cu maşina. Am muncit mult în ziua aia ca să astupăm gropi, să mutăm copacii căzuţi la pământ, pentru că nici unul din noi nu dorea să se întoarcă. Fascinaţi de peisaj, am mers înainte. Am lăsat apoi pădurile în urmă şi ne-am trezit pe creste golaşe. Am găsit stâne cu oi şi ciobani care ne-au oferit brânză cu mămăligă şi lapte. A fost o zi superbă. Am urcat pe jos, în maşina ne mai fiind decât şoferul care se deplasa în urma noastră la cea mai mică viteză posibilă. Cerul era alb, muntele era verde, iar noi eram liberi. Aproape de vârf, ne-am contopit cu norii şi pret de minute bune am crezut că zburăm chiar dacă ţineam picioarele pe pământ. M-am întins pe iarbă şi clipe întregi m-am confundat cu eternitatea. Apoi m-am ridicat şi am păşit dincolo, mai sus. Mi-a zâmbit cerul senin şi albastru de poveste. Dedesupt a ramas marea alpină, o covată plină de nori precum spuma laptelui dintr-un pahar uriaş. Acolo am trăit pentru prima dată visul cel mai de preţ al omului. Atunci am zburat pentru întâia oara. Astăzi, din bunăvoinţa unor oameni deosebiţi, acel drum este asfaltat şi maşinile pot trece mult mai facil. Frumuseţea a ramas însă intactă. Acolo e Transalpina, un drum pe calea norilor, în vremuri de poveste.
De la Rânca am coborât la Horezu şi apoi am ajuns la Râmnicu Vâlcea. A doua zi am plecat spre Curtea de Argeş şi mai apoi spre Barajul Vidraru şi Transfăgărăşanu. Dar depsre asta în altă poveste.
Rămânem astăzi în minte cu  experienţa  unică trăită  în contopirea cu cerul.
România e o tară fantastică. Ferice de noi cei care vedem acest lucru!





Aricolul este scris pentru Romania Ti Amo

Surse foto: aici si aici
Pentru Life in picture 

16 comentarii:

Floare De Colt spunea...

Atat de putin ne trebuie sa fim fericiti....e destul sa citesti aceste ganduri...trairi.....si sa descoperi naturalete....simplitate...si un suflet care chiar te face sa te simti printre nori :)

Zina spunea...

Frumoasă povestire, felicitări !
Și nouă ne plac mult drumețiile prin țară, am făcut niște circuite superbe, din partea de jos a Moldovei, de pe la Huși până sus, la Rădăuți, cu toate mânăstirile, apoi pe la Borșa spre Cluj, Munții Apuseni, Oltenia, și înapoi la București. E ceva de vis !
Să ai o săptămână ușoară, Tudor !

Leovi spunea...

Yes, a wonderful trip to fully enjoy nature. Greetings.

Tudor Enea spunea...

Floare de Colt - simplitatea ne defineste pe toti; unii inca nu si-au dat seama de asta. Iti multumesc mult.

Tudor Enea spunea...

Zina - La sfarsitul lui aprilie voi face un circuit in Apuseni. L-am mai facut acum sapte ani, insa merita revenirea. O sa va povestesc atunci. In Neamt ai ajuns? Daca nu, te invit cu placere, e judetul cu cea mai mare densitate de manastiri din tara. Multumesc mult! O saptamana de vis sa fie!

Tudor Enea spunea...

Hello Leovi! Nice to see you full of joy for this kind of stuff. Thankyou very much! have a wonderful day and week!

Scriitor.a spunea...

Multumesc pentru aceasta calatorie! Te-ai ajutat de niste cuvinte simple pentru a descrie ceva cu adevarat frumos. Esti norocos!

Tudor Enea spunea...

Scriitor.a - norocul e relativ, calatoriile sunt minunate. Iti multumesc mult. Zi frumoasa!

*ELENA* spunea...

Bună Tudor!
Foarte frumos ai scris,îmi place mult!
și eu am fost la Horezu și mi-a plăcut!
Seară minunată îți doresc!

£.uzu spunea...

cred ca afost foarte frumos.
as vrea si eu sa pot zbura asa.
poata candva...
zi senina si tie :)

Tudor Enea spunea...

Elena - tu ai calatorit mai mult decat pot eu sa imi imaginez:) Multumesc! Seara minunata sa ai!

Tudor Enea spunea...

£.uzu - inchide ochii si lasa-te purtata de vis. Intr-o zi ai sa realizezi ca "zborul" e ceva normal:)Multumesc! Seara frumoasa!

Irina spunea...

Bogat e cel ce stie sa isi pastreze bucuriile si, mai cu seama, sa le imparta cu ceilalti. Tu ne faci sa calatorim odata cu tine, Tudor.
Abia astept sa pot pleca si eu macar vreo cateva zile pe munte.
Acolo unde norii chiar mangaie...

Tudor Enea spunea...

Irina - iti doresc sa ajungi cat mai curand pe munte. Orice senzatie traita acolo e de poveste, plina de magie. Multumesc. Salutari cu bine!

Anonim spunea...

Odata cu povestirea ta am retrait locurile pe care le-am vizitat si tot atatea sentimente inaltatoare...doar ca la mine a inceput din Curtea de Arges si s-a terminat la Sibiu.

Felicitari!

Tudor Enea spunea...

Anonim - indiferent de traseu, tara noastra e mereu frumoasa. Iti multumesc mult.