duminică, 19 februarie 2012

Culorile iernii


Mă dor ochii de la strălucirea ireală a soarelui. Mă dor şi mâinile ce tind să degere de la aceeaşi rază îngheţată. Îmbătat de alb caut să găsesc în zăpadă culoarea zâmbetului. Calea ferata e acoperita de nea, drumul e ascuns şi el sub troiene. Lacul e ferecat sub o crustă groasă si rece. Mai am vreo şansă să desenez în inimă culorile iernii pentru fericirea unui suflet obişnuit?

Întors acasă aproape de amurg, îmi găsesc cu greu paşii prin nămeţii uriaşi ce se ridică din stradă până la porţile caselor pierdute în ungherele uliţei.
E o străduta mică ce şerpuieşte până la marginea lacului. Strada principală e aproape, ca să ajungi la ea trebuie doar să traversezi o cale ferată, pe care trec mai mult trenuri de marfă decât de călători. Nu e greu, nici vara, nici toamna când plouă abundent, însă iarna se strânge o cantitate impresionantă de zăpadă.
Privesc la urmele oamenilor care s-au chinuit să razbată astăzi pe acolo. Nu pot să desluşec mai mult de trei-patru diferite. A nins mult peste zi, dar acum e senin şi se lasă rece. Lumea stă ascunsă în case.
Să fie vreo opt familii care locuiesc pe strada pe care locuiesc. Jumătate din ei pensionari, restul în puterea vârstei, tineri şi copii. Pe copii nu intra la socoteală. Pensionarii nici atât. Dar ceilalţi sunt precum urşii care stau iarna în hibernare şi nu îşi părăsesc bârlogul fără un rost anume. Şi poate nu m-ar fi intrigat lipsa de spirit civic şi gospodăresc a comunităţii în care trăiesc, dacă aş fi fost lăsat în pace să îmi văd de trebă şi oamenii şi-ar fi păstrat obiceiul de a rămâne în locul lor cald atâta timp cât eu munceam să eliberez căile comune de acces, blocate de zăpadă.
Altfel spus, de îndata ce am venit de la servici spre seară, am luat lopata de zăpadă şi am facut o cărare prin nămeţi până în strada principală. Şi atunci a început distracţia.
Primul vecin, apărut curios să vadă ce se întâmplă la poartă:
  “Da’ stai singur pe insula asta? Că nu am mai văzut pe nimeni harnic ca tine.”
 Al doilea: “La ce te mai chinui? Că doar mâine ninge iară’!”
Un al treilea, destul de agitat:
“Ce ţi-a venit să curaţi? Vezi poate nu arunci peste gard la mine!”
Şi ultimul: “Zici că vii şi la mine după ce termini în stradă?”
Fenomenul s-a repetat de vreo trei ori în iarna asta.
Din toata povestea am realizat un lucru ce tinde a deveni obişnuinţă. Românul prefera să aştepte să fie ajutat decât să muncească singur. Stă ascuns între nămeţi, poate într-o zi or să se topească sau poate se va găsi un binevoitor să facă şi la el curat.
După ce am terminat treaba in drum, mi-am scot zăpada din curte. Primul om care m-a vazut a râs ironic şi a trecut mai departe. Din punctul lui de vedere, ceea ce făceam eu era inutil. Din punctul meu de vedere,
  acum când începe să se încălzească afară, la alţii abia se topeşte  zăpada. La noi pământul e pregătit. Cu siguranţă primăvara vine mai întâi în curtea noastră. Şi aşa mi-am găsit ceea ce căutam. Culorile iernii de azi stau în zâmbetul speranţei că primăvara nu e departe.




24 de comentarii:

Gabriela Elena spunea...

Unele culori dor, altele vindecă. Se pare că suntem câţiva care am ales acest subiect care face referire la culori. :)

tu26dor spunea...

Gabriela Elena - terapia culorilor e neinteleasa de unii. Altii o imbratiseaza fara ezitare. Multumesc mult.

angi spunea...

Si pe mine ma intriga lipsa de civism,lenea,dar mai mult prostia omeneasca.
De multe ori mi-e mila ,alte ori sunt revoltata.
Zapada de anul acesta a fost acea zapada a copilariei mele.In ultimii20 de ani o data a mai fost asa o iarna.
E frumoasa,asa alba cum e,dar am avut ce lucra toti din casa,de la mic la mare,iar in unele dimineti ca sa poata iesi cu masinile de pe straduta noastra barbatii si-au facut intai drum.
Ce ma revolta e lipsa bunului simt a celor care aveau datoria sa treaca si pe straduta noastra cu plugul.Treceau doar pe unde aveau chef.
Ai dreptate,copiii s-au bucurat cel mai mult de aceste zile,iar aceaste vor ramane amintiri frumoase.
De doua zile soarele ne zambeste,iar zapada plange.

tu1074 spunea...

Culorile primăverii sunt în tine tot timpul,indiferent de anotimp!
Ele te ocrotesc în permanență fără să știi!
Păcat că nu toți oamenii au asta.Din cauza asta cei ce au culorile primăverii în ei sunt oameni speciali !

tu26dor spunea...

Angi - pe la noi a trecut plugul, insa doar pe strada. pentru a trece calea ferata trebuie sa cobori si sa urci o serie de vreo 12 trepte(nu le-am numarat niciodata). Acolo nu se putea curata decat de o mana de om.
Mi-a placut "zapada plange", am sa tin minte. Multumesc mult.

tu26dor spunea...

Tu1074 - toata stima pentru tine pentru aceste vorbe marete. Sunt convins ca si tu esti inzestrat cu asemenea culori speciale. Multumesc frumos. Sa auzim numai de bine!

Dan spunea...

In seara asta am simtit miros de primavara!

tu26dor spunea...

Dan - toata ziua am stat afara astazi, atata a fost de frumos. Nu mai conta nici zapada, nimic. Parca asteptam copacii sa inmugureasca vazand cu ochii.:) Multumesc. Toate bune.

Anja spunea...

Eu port in mine toate anotimpurile, si le ador asa cum sunt, le onorez cand isi intra in drept si nu ma revolt indiferent de ceea ce revarsa asupra noastra, am avut momente cand ma suparam pe vreme.. incerc sa ma bucur si sa nu uit sa ma bucur de fiecare in parte, pentru ca suntem norocosi sa avem inca 4 anotimpuri, au farmecul lor si toate ma fascineaza la fel de mult.

pandhora spunea...

sunt sigura ca ai adus primavara mai aproape...sunt fericita ca ai facut-o >:D<

Aurora Georgescu spunea...

Cele scrise de tine mi-au inspirat câteva versuri albe :
Am văzut în albul zăpezii,
Liniştea sufletului tău...
Am privit pe oglinda apelor
şi am văzut înflorită acolo
seninătatea gândurilor tale...
Le voi prelucra într-o viitoare poezie. Iţi mulţumesc pentru idee

tu26dor spunea...

Anja - bine spus "inca" mai avem 4 anotimpuri. Norocoasa esti sa le poti purta pe toate in suflet. Iti multumesc frumos.

tu26dor spunea...

Pandhora - ieri a fost o zi minunata. Azi se anunta la fel. Primavara deja a fost deja replantata in suflet. Multumesc mult.

tu26dor spunea...

Aurora Georgescu - ma bucur ca am reusit sa va inspir. POate iese un poem de succes. Zi minunata sa fie!

Robert Nicolaescu spunea...

Eu as fi luat o lopata si as fi venit langa tine. atunci oamenii nu ar mai fi ras de tine, ar fi ras de handicapatul de langa tine care se straduie sa faca ceva. asa e la noi. Cineva a fost in Ungaria si a zis ca suntem cu zeci de ani in urma lor, in schimb noi suntem foarte priceputi in a-i vorbi de rau pe unguri, atat stim sa facem(:

Zina spunea...

Bravo, Tudore ! Felicitari ! Sa nu te lasi infrant de pozitia de out-sider pe care ti-o vor pastra harnicii tai vecini ! Vezi-ti de treaba ta, ca faci bine ce faci !

marul spunea...

hmmm

tu26dor spunea...

Robert Nicolaescu - eu nu spun ca nu mai sunt oameni saritoti. Toata stima pentru ei si tot respectul pentru tine. Mi-ar fi prins bine ajutorul, mai ales moral:) Si in plus, romanul vorbeste ueori mult si... prost. Multumesc mult. Sa auzim numai de bine!

tu26dor spunea...

Zana - nu prea ma intereseaza parerile vecinilor. Nu sunt genul care sa zic "uite vecinul ala ce a facut" sau "vai, ce o sa zica vecinii daca fac asta". Iti multumesc mult.

tu26dor spunea...

Marul - "hmmm..." al tau spune multe si lasa loc de si mai multe Multumesc.

elena marin-alexe spunea...

Imi place concluzia de pe final:
Culorile iernii de azi stau în zâmbetul speranţei că primăvara nu e departe.
Sa ramanem cu speranta ca asa va fi.Zi buna Tudore!

tu26dor spunea...

Sarutmana, Doamna Elena! Multumesc mult. Asa sa fie!

Pătrăţel spunea...

Şi la noi zăpada e topită lângă casă, singura pe toată strada şi o face unică! Acum siomt parfum de primăvară!

tu26dor spunea...

Patratel - e in aer. Sau cel putin la noi se simte:) Multumesc mult.