sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Cronologia unei săptămâni de iarnă

Şi plugul n-a intrat pe strada mea. Doarme zăpada pe streşini şi caldarâmul e pierdut sub nămeţi. Gerul muşca adânc din mâinile ce am uitat să mi le-acopăr. Prin gânduri s-au ascuns răzvrătite şi crude, răscolitoare amintiri. Arunc din lopată, mă căznesc să merg inainte. Plugul n-a intrat nici azi pe stradă. Mă doare albul ce muşcă din suflet şi ea e departe.

Era aproape marţi când noaptea se lăsase de mult peste oraş. Luni se pregătea să plece şi vremea încă era liniştită. Mă întorceam de la servici, pe jos, într-o plimbare de noapte târzie, cu gândul la linişte şi voie bună. Mă aşteaptau câteva zile libere. Să dorm şi să mă regăsesc. Rătăcesc prin oraş măsurând paşii mici în clipe lungi, în dorinţa de a mai zăbovi puţin pe stradă. Sunt încă departe de casă când telefonul îmi tresare, vibrând, în buzunar. O voce uitată de mult, mă sperie cu sentimente ce au fost odată dulci şi fierbinţi. Acum sunt amare şi reci ca şi vantul ce începe să sufle prin geacă. Paşii îşi pierd ritmul spre destinaţie, convorbirea e terminată de mult. Vocea e însa vie şi mintea răsună de cuvinte pe care altădată mi-ar fi plăcut să le aud. Iubirea stinsă de mult, devine acum iscoditoare şi acră. Şi vocea şi simţul, tresar printre fulgii de nea. Ninge abundent pe stradă şi în gândurile mele. Ajung acasă ud, de nea, de transpiraţie, de răzvrătiri incoerente. Întrebări abundă şi răspunsuri se îngroapă sub stratul de omat ce se aşterne dens.
Noaptea s-a scurs fără somn, pândind la fereastră taifunul alb de ninsoare. Iubita ce-mi era odată e azi un noian de mister. Ninge viscolind în dimineaţa ce a venit tristă şi curtea e un ocean îngheţat. În speranţa că pot să îmi alung gândul de ea, mă avânt  temerar în mijlocul furtunii. Înarmat cu o lopată am înaintat printre fulgi  şi gânduri, încercând să fac o cărare spre stradă, spre lume. Încet, până la poartă mai e un pas. Şi vocea ei îmi răsună în minte. Şi încă un pas şi parcă ea ţipă la mine. Şi sigur nu e vântul. Şi ea nicaieri. Am dat zăpada până-n drum: “De acum trebuie să intre cu plugul să scoată zăpada asta”, mi-am zis.
  Întors să intru în casă, nu am mai găsit nimic. Ningea puternic şi cărarea mea statea ascunsă în zăpadă. După amiaza târziu am ieşit iar căutând o carare şi munca a fost mai grea de cât dimineaţa. Continua să ningă şi efortul meu era precum chinul lui Sisif.
“Cum ar fi fost azi viaţa în doi dacă drumurile noastre nu ar fi continuat separat?” întrebarea ei mă măcina şi mă lovea cu fiecare lopată de zăpadă ce o aruncam departe. Trebuia să îmi fac de treabă ca să uit. Şi continuam să dau la lopată. În stradă, troienele erau uriaşe. Şi nici urma de plug. Şi vocea ei tot nu voia să tacă.

Să fi fost joi deacum, când dimineaţa am găsit senin. A treia oara am pornit cărarea şi am ajuns cu amintirile la fata ce-mi năruise gândurile în zilele ce au trecut. Aproape de strada am spart nămeţii şi am reusit să-mi duc drumul prin zăpadă, ca pe un râu ce se vărsa în mare. Sprijinit mulţumit în lopată, admirându-mi munca, am zărit în departare plugul. În sfârşit vine. Mi-am privit iarăşi munca şi m-am retras deznădăjduit. Plugul a trecut gălăgios peste stradă, aruncând zăpada în cărarea mea. Oare de  îl asteptam? Acum trebuia să o iau de la capăt. Şi gânduri şi cărări trebuiesc revizuite. Şi trebuie să mă grăbesc. 
În asfinţit se lasă încet şi sigur, gerul. Şi timpul trece. Ea nu dorea nimic. Uitase doar că-a fugit atunci cu altul. În mintea mea, amintirile au îngheţat fără voie, lăsându-mă singur şi vesel la fel ca odinioară. Sunt obosit. Dar mă simt bine. Mâine mă duc iar la servici. Însă cărarea mea nu o mai năruie nimeni. Şi-n gândul meu e loc de alta.

14 comentarii:

pandhora spunea...

intotdeauna exista un alt drum sau macar o cararuie...trebuie doar sa te hotarasti sa il vezi :)

angi spunea...

Niciodata nametii iernii nu vor putea ascunde cararile izvorate din inima.
Urmeaza-ti ininima!

tu26dor spunea...

Pandhora - nu e deajuns sa vezi drumul, trebuie sa ai curaj sa pasesti pe el pana la capat. Multumesc mult.

tu26dor spunea...

Angi - si nici sa le inghete nu vor reusi. Iti multumesc mult.

Pătrăţel spunea...

La noi nu a venit plugul pentru că nu avem yăpadă, deci.... fii mulțumit! :P

tu26dor spunea...

Patratel:D - Multumesc, dar acum nu stiu daca sa te consider norocoasa sau nu!?

Max Peter spunea...

Aţi avut noroc, pe la mine "plugul" l-au făcut fiecare în faţa curţii, au făcut vecinii mei mormane de doi metri înălţime de zăpadă... :)

tu26dor spunea...

Max Peter - am avut noroc pentru strada, ca a ramas curata. Insa plugul a lasat un zid urias si inghetat in urma lui. Acum ce sa fac si eu, unii nu au de loc si eu ma plang de prezenta lui:)) Multumesc. Toate bune!

Pătrăţel spunea...

Îmi pare rău că noiu nu avem zăpadă, da îmi pare rău şi dei cei care sunt încurcaţi de ea.
Nici cum nu e bine! :D

tu26dor spunea...

Patratel :D - ar trebui sa construim un taram de mijloc, unde sa avem fiecare atat cat ne dorim. ce fantezii mai am si eu, nu? :))

DOAR NOI spunea...

:) superb... si atat.
:) mi-e sufletul la fel de inzapezit in amintiri si iubiri ce tresar din cand in cand dintre gandurile optimiste.:)

tu26dor spunea...

Claudia - uneori rostesti cuvinte sub care si zapada s-ar topi... Multumesc mult.

Anja spunea...

Hmm sper sa nu ma faci sa ma simt responsabila de zapada care a dat peste noi(avand in vedere rugamintile mele din decembrie:D)iar..cararile ni le construim si naruim singuri, lumina de pe carari este iubirea.. iar uneori este ca o linie subtire, noi uneori atat de indecisi in alegeri, nu stiu daca as putea sa inteleg persoanele care aleg la intamplare.. chiar iti asumi ce vine in voia sortii, divaghez de la subiect hmm:)) gerul e de vina.. si imi continui ideea cu alta ocazie, mereu ma gandesc la mult prea multe in mult prea scurt timp, oare o sa fac tot ce imi doresc in viata asta?
zambete calatoare ;)

tu26dor spunea...

Anja - nu ai cum sa te invinuiesti pentru iarna de afara. Totul e natural. E in limita normalului, chiar daca in ultimii ani am fost "scutiti" de astfel de evenimente. vremurile vin si pleaca. Anotimpurile se duc si ele. Unele sunt mai blande, altele mai dure. E exact ca si in linia ideilor tale. Acum te gandesti la ceva, pe urma imediat la altceva si tot asa; cand privesti in spate, din anotimpuri raman amintirile si din ideile tale raman faptele realizate. Normal ca ai sa le faci pe toate. Pentru ca trebuie sa crezi ca poti sa faci tot ce iti doresti. Sa ai caldura in suflet. Iti multumesc mult.