duminică, 6 noiembrie 2011

Lovește-mă...


Prima palmă veni din senin. Nu apucă să reacționeze. Buza de sus îi crapă și simți gustul sângelui ce țâșnea printre dinți. Auzi un sunet ascuțit în ureche și întreg universul deveni de un alb luminos. Închise ochii și trase aer în piept. Asta era doar începutul. A două palmă căzu la fel de grea ca și prima, iar următoarele se transformară în pumni. Sângele îi curgea din nas și din gură iar răsuflarea era precum cea a unui alergător de maraton. Își pierdu echilibru și căzu grămadă la picioarele mesei, însă loviturile nu conteniră. Un picior îl lovi în coaste și următorul îl dobori de tot la pământ. 

Două mâini puternice îl prinse de după umeri și îl aruncară înapoi pe scaun. 
 - Ia, să ai poftă de mâncare acum!
 Apoi se făcu liniște. La scurt timp auzi sunetul lingurii scufundată în farfuria cu ciorbă și plescăitul alert al buzelor ce sorbeau din mâncare. Taică-su se apucase de mâncat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În mirosul de sânge proaspăt îl simțea liniștit și bine dispus. Se auzi apoi zgomotul oalelor trântite pe aragaz, semn că maică-să trebăluia prin bucătărie, neinteresată de hărmălaia din casă.  Își făcu curaj și deschise ochii.
 - Hai, mănânci odată din farfuria aia, că nu stă nimeni după tine să te aștepte să te închini tu la mâncare. 
 Își privi tatăl pe sub sprâncene și cu mâna tremurând caută după lingură. Cu manșeta de la cămașă  își șterse sângele ce șiroia din nas și începu să mănânce cu noduri. 
 - Si…? La școală cum ți-a fost azi?
 Nu reușise niciodată să treacă peste ironia lui taică-su. Ar fi putut să se obișnuiască cu bătăile fără motiv, ba chiar își propusese să le suporte cu stoicism, fără suspine și lacrimi, în speranța că nu o să mai fie luat peste picior. Numai că lucrurile aveau să se agraveze de la o zi la alta. Palmele și pumnii erau înlocuiți uneori de furtunul de la mașina de spălat, de un picior de la masă sau chiar de coada unei greble din grădină. Oare ar fi putut vreodată să schimbe asta? 
 Din respect pentru părinți care l-au crescut, nu a avut niciodată curaj să riposteze. Din aceleași considerente s-a ferit  ca lumea din jurul lui să afle ce se întâmplă în casa lor. Și-a impus să trăiască așa, sperând că în final să găsească o soluție salvatoare. Numai că în suflet aduna fără să știe, furia.   
 
 Se spune că bătaia e ruptă din rai. Copii bătuți de părinți în scop educativ cresc, conform statisticilor, cu mai mult bun simț și mai optimiști. Din nefericire însă, granița dintre educație și abuz e foarte subțire și odată încălcată, devine obișnuință și duce la cazuri tragice uneori. 
 Acest articol este pentru părinții care ar trebui să gândească de două ori înainte de a ridica palma asupra copilului lor.    

25 de comentarii:

Iulia spunea...

copilarie nefericita =parinte nefericit...
cu abuzul nu sunt de acord:)

tu26dor spunea...

Multumesc, Iulia. Oare e cineva de acord? Chiar nu cred...

DOAR NOI spunea...

Atat de trist... si atat de adevarat....

Problema este ca violenta are loc in familiile sarace... copiii astia sunt defarizati din toate punctele de vedere.... :)

frumos subiectul ales... felicitari... :)

Ana Maria spunea...

Violenta naste mereu violenta...
O zi frumoasa!

pandhora spunea...

aceasta expresie "bataia este rupta din rai" are o cu totul alta semnificatie decat cea pe care i-o dam noi...asta mi-a spus-o un preot batran...
bataia este rupta,scoasa,cazuta din rai pentru ca nu este buna...
dar oamenii cred ca prefera acest "paravan" pentru reprezinta o buna justificare...in caz ca ar avea nevoie de una...

Carpe Diem spunea...

Dincolo de liricul postarii tale, o multitudine de emotii nervoase, o avalansa de revolta si furie imi inunda sufletul...nu am inteles, si nu voi intelege niciodata cum poate un astfel de biped, sa se considere om, lovind astfel un seaman...ca se trateaza de copilul sau consoarta lui, este si mai neanderthal-ic, si mai primitiv decat acea amiba din care inca mai cred ca ne tragem...
sunt incoerent, si asta e bine...inseamna ca poti sa trezesti constiinta din noi Tudor...Felicitari...iti multumesc pentru asta!

C.L.M. spunea...

Din pacate mai sunt si oameni din astia tampiti :-j

asta imi reaminteste de o melodie:
http://www.youtube.com/watch?v=ZOJA8gtNdBQ

Max Peter spunea...

E trist... După mine, asta arată nivelul de cultură (mai bine spus, lipsa lui). Din păcate, există destui astfel de părinţi.

Dan spunea...

Oribil si primitiv!

angi spunea...

O vorba buna face mai mult decat "o bataie rupta din rai".
Unii adulti isi considera,din pacate,copiii drept avut personal si de aceea abuzeaza in mod constient de statutul lor de parinti.Vinovat e tatal violent,dar si mama nepasatoare.
de ce unii copii trebuie sa creasca in asemenea conditii!?
Pacat!

oatea spunea...

Este atat de bine scris, incat a devenit socant.
Nu sunt si nu am fost niciodata de acord cu bataia.Indiferent de varsta.
Gresesc parintii care recurg la lucrul asta.Nu stiu cum sa ii spun mai bine,imi suna impersonal si consider ca este suficient pentru a-mi exprima parerea.
Bataia tine de cultura, de educatie, in general(respectiv lipsa culturii, lipsa educatiei)
Ma bucur ca tu nu esti asa.

tu26dor spunea...

Doar Noi - familiile sarace sunt predestinate, insa se intampla si la case "mai mari" cu siguranta. Iti multumesc frumos.

Ana Maria - cred ca asta trebuia sa fie concluzia:) Multumesc mult.

Pandhora - cred ca este o o explicatie logica si de luat in seama. Ai dreptate. iti multumesc.

tu26dor spunea...

Carpe Diem - pe tine te stiu sigur ca parinte si ma bucur sa aflu ca ai asemenea pareri. Copilul tau va creste fericit:) Multumesc, Ionut.
Toata stima.

C.L.M. - cei de la BUG Mafia au scris si impartasit multe povesti de viata in cantecele lor. Iti multumesc.

Max Peter - dincolo de nivelul de cultura mai apar cu siguranta si multi alti factori. Cred ca parintele care isi bate in acest fel copilul e mai presus de toate, inconstient. Multumesc.

tu26dor spunea...

Dan - salutari. Multumesc mult.

Angi - ferice de parintii care stiu sa-si educe copiii cu vorba buna. Se stie ca parintii nu poti sa tii alegi in viata. Oare copii care primesc bataie asa cum primesc mancare sunt doar ghinionisti ca s-au nascut intr-o asemenea familie? Iti multumesc.

Oatea - copilul tau a cresct vesel si fericit, destept si cu bun simt, fara bataie:) Ma bucur ca ti-a placut textul si mesajul. Multumesc mult.

oatea spunea...

Nu te gandi, am avut si eu "de furca" cu altii care aveau tendinte...
Si am mai scapat si eu caii, nu te gandi!..
Dar, in principiu, zic eu ca a fost bine.Intreaba-l pe Alex mai bine, ca el tine minte cateva...

Diverse spunea...

Trist! Cu ceva timp in urma bataia era considerata o componenta indispensabila a educatiei date copiilor... Mai exista si expresiile: „Nu ascunde batul de copii”, „Unde da mama creste…”...

tu26dor spunea...

Oatea - astea sunt lucruri de trecut cu vederea. fac parte din normalitate poate, Sunt de inteles. Multumesc.

Diverse - imi sunt cunoscute expresiile, poate generatiile trecute au trait altfel, insa acum chiar cunosc un caz in care o fetita de noua ani si-a amenintat mama ca o denunta daca mai da o palma in ea. Poate si copii cres altfel. Multumesc. Salutari cu bine.

beautiful grey eyes spunea...

Am asistat mai in primavara la o intamplare ce mi-a marcat viata....Eram intr-un autobuz....cand..la un mom dat....un tata...a inceput sa-si loveasca baietelul de nici 3 ani peste fata fiindca plangea si "deranja' calatorii.Nimeni nu i-a zis nimic.nu am suportat si am luat atitudine....dar in zadar.S-a "calmat" pana cand a coborat..apoi...a inceput sa-si loveasca copilul din nou.E un articol tulburator...felicitari Tudor!

tu26dor spunea...

beautiful grey eyes - faptul ca ai luat atitudine l-a facut sa se calmeze doar pe moment. Drept dovada a continuat "lectia" cand a fost singur. Astfel de oameni ar fi trebuit pusi sub supraveghere zilnica. Iti multumesc.

£avi H. spunea...

Merita sa fie citit...
Trist si adevarat, sunt de acord cu tine ar trebui sa se gandeasca de doua ori, pentru ca de cele mai multe ori nu castigam nimic prin bataie. Ci mai degraba prin comunicare si intelegere.

tu26dor spunea...

£avi H - inteleapta vorba ta. iti multumesc mult. Toate bune.

danpamfil spunea...

Prea sadic Vlad!!!
Speram la o mica razbunare ... sau sa-i puna ceva in farfurie inainte de fiecare masa si astfel sa fie mai linistit. :))

tu26dor spunea...

Dan - in viata exista si povesti triste. Insa ce nu te omoara te face mereu mia puternic. Razbunarea nu ar fi o arma corecta asupra parintelui care ridica mana. Multumesc mult.

Adriana Alexandru spunea...

Trist dar adevarat... solutii la problema abuzurilor in familie ar exista numai daca membrii acesteia ar accepta ideea ca au o problema pe care trebuie sa si-o rezolve... Parintii ar trebui sa se educe mai intai pe ei si abia pe urma pe copiii lor... Unica mea indrumare pentru nefericitii copii abuzati in familie este: NU FACETI PRECUM PARINTII VOSTRI ATUNCI CAND VETI DEVENI ADULTI!

tu26dor spunea...

Adriana - se spunea ca fiecare copil plateste pentru pacatele parintilor sai. Cu toate astea insa, acelasi copil are in gand sa nu le repete. Multi dintre ei chiar reusesc asta. Iti multumesc mult.

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.