sâmbătă, 1 octombrie 2011

Clipa de amor


Se uită fix de minute bune. Nu ştia exact de ce. Nu o atrăgea nimic, şi totuşi exista ceva care o făcea să nu-şi poată  dezlipi  privirea de la el. Intrase în club cu idea să se simtă bine, să se destindă puţin, bucurându-se de muzică tare şi lumea gălăgioasă. Clubul era singură posibilitate de distracţie de acest fel din oraş. Nu foarte mare, cu mese puţine dar cu un ring de dans uriaş, localul atrăgea în fiecare seară oameni de toate vârstele. Muzică era variată, lumea era paşnică şi viaţa de noapte părea să aibă gust. Când te plictiseai aici, puteai să mergi alături la barul liniştit de la marginea străzii. Proprietarul era surd şi în local nu cânta nici măcar un radio.
 
 În seara asta însă, Geo vroia să danseze. Să se scalde în luminile multicolore, plutind în vibraţiile puternice şi ritmate ale difuzoarelor. Vroia să uite că Flavius e departe pentru câteva zile. De când s-au cunoscut nu au fost despărţiţi niciodată. Nici măcar o zi. Şi acum plecase pentru o săptămână şi ea nu avea cum să îl însoţească. Ştia că şi el simte la fel. Însă speră că lui să-i fi mai bine, să treacă mai uşor peste asta. 
  Intrase de ceva vreme şi rămase pironită în faţă uşii fără să fie capabilă să se mişte. Îl văzuse din prima clipă la bar. Era un tip obişnuit. Înalt, slăbuţ din fire cu părul nearanjat însă cu un aer distins. Stătea în picioare lângă tejghea savurând liniştit o bere. Părea degajat, absent la distracţia din jur. Privirea îi era pierdută printre reflectoarele cu lumina fierbinte, iar mâinile ţineau ritmul la o muzică diferită faţă de ceea ce răsuna în boxe. Din când în când devenea prezent, sorbea o înghiţitură din sticlă, că apoi să se piardă din nou cu gândul departe. La un moment dat, mai mult din întâmplare parcă, o zări. Simplă, îmbrăcată într-o rochitica albă  cu tenişi în picioare, o surprinse pentru că îl privea atent. Geo se trezi, realiză că a fost descoperită şi caută repede din priviri o persoană cunoscută pe care să o abordeze. Că niciodată, astăzi nu era nimeni acolo. Feţe necunoscute se agitau lângă ea şi nici o privire nu îi părea familiară. Îşi luă inima în dinţi şi porni curajoasă spre bar. Trecu pe lângă el indiferentă, încercând să evite contactul vizual şi abia se abţinu să nu îşi scape un zâmbet. Străinul, care  o privea mai mult mirat decât încântat, rămăsese cu gură căscata. Ceru o bere rece şi îi aruncă o ocheadă. Tipul era pironit în aceeaşi poziţie, singura diferenţă contând acum în faptul că nu mai privea în gol ci era foarte atent la dânsa. Împinsă de la spate de o ispită înşelătoare, Geo îşi lasă buzele să deseneze un zâmbet şi apoi sorbi cu sete din sticla aburind.  O  răsuflare caldă o luă prin surprindere:
- Bună, eu sunt Costin, spuse el şoptindu-i în ureche.
 Omul ăsta avea ceva deosebit. O învăluise într-un mod aparte, surpinzand-o cu o mişcare tenace. Nici nu l-a simţit când a plecat din colţul lui şi a ajuns aproape să o ia în braţe. 
 - Geo, răspunse fără să lase să se vadă că a fost luată prin surprindere.
 - Mă priveai, continuă el fără urmă de trac. De ce mă priveai?
 Se simţi ca o şcolăriţă timidă în clasa întâi când e luată pentru prima dată de mână de colegul de bancă. Îşi aminti apoi de Flavius şi de modul în care a încercat să o abordeze atunci când a întâlnit-o. 
 - Semănai cu cineva cunoscut. M-am înşelat. Nu erai persoană respectivă.
 - Aş putea fi? 
 Geo vru să radă, dar se opri la timp. În ciuda faptului că îi plăcea de acest străin pe care îl chema Costin, nu avea nici un sens să lase să se vadă asta. 

 El însă o privea cu ochii mari şi limpezi. În irisul său abundau luminiţe colorate. Nu reuşi să-i ghicească culoarea ochilor. Îl privi atent şi privirile lor se contopiră că într-o conexiune mută. Din acel moment Geo intră în transă. Muzică îi răsuna în urechi şi ritmul inimii se acceleră. În stomac prinse a zbura fluturi şi euforia era inexplicabilă. Se trezi la barul din colţ aşezată şmechereşte pe un scaun, cu liniştea răsunându-i în urechi şi cu mână dreaptă în mâna lui Costin. Pe unde o fi Flavius acum? Ochii uriaşi o priveau blând, dar buzele-i păreau pofticioase. Oare Flavius e la fel de stresat că şi ea? Îi privi limba mişcându-se printre dinţi când vorbea. Nu îl auzea ce spune. ȋşi dorea să-i simtă savoarea. Se ȋntreba dacă totul e o fantezie sau avea ȋntr-adevar să o sărute.
 Şi buzele lui se apropiara. Continuau ȋncă să–i vorbească. O menţineau ȋn starea de vis. Se mişcau uşor, şoptindu-i cuvinte frumoase. Dinţii se ȋntrezăreau uneori, mari şi albi de o perfecţiune irezistibilă. Ce se ȋntampla cu dânsa? Părea delicios. Trebuia să ȋl simtă. Să se convingă. Apoi clipa ȋngheţă şi... (continuare aici)

Ȋşi va ȋncălca Geo principiile risipind dragostea ce o poartă lui Flavius pentru  o aventură cu un necunoscut care a fermecat-o?
Alte povestiri cu Geo găsiţi ȋn partea stângă sus la Povesti cu Geo.



11 comentarii:

C.L.M. spunea...

of la naiba! si eram curioasa sa vad daca face ceva:)) eu nu cred ca-si va incalca principiile:) sau cine stie depinde cat de mare e atractia!

tu26dor spunea...

C.L.M. - sa spunem ca atractia este mare. Ar fi ceva care ar putea sa o opreasca, tinand cont ca iubitul ii este plecat din tara? Sau va merge pana la capat intr-o clipa de amor nascuta dintr-o dorinta ascunsa?
Astept eventual si o sugestie pentru continuare. Multumesc mult.

ganguritu spunea...

..pai asta-i tot farmecul :D.. SUSPANSUL urmarii :D

tu26dor spunea...

ganguritu - intr-adevar, suspansul continuarii trebuie sa se ridice la nivelul asteptat. Curand...Multumesc.

Solidaster spunea...

SAlutare.E destul de greu sa ghicesti finalul,pentru ca daca noi vom zice ca "Geo se lasa in voia pasiunii,uitand de principii,tu poti scrie contrariul.Si daca spunem ca se pastreaza pentru Flavius,tu poti inversa zicand ca:fluturasii din stomacul ei au fost mai puternici.
Finalul apartine mereu povestitorului.
Astept finalul.O zi placuta.:))

tu26dor spunea...

Solidaster - iti dau dreptate in ceea ce spui, teoretic as putea sa fac asa, numai ca parerile vor fi impartite si mi-ar fi greu sa ma strecor printre variante cautand sa spun ca nimeni nu a intuit corect. Ceea ce imi ramane de facut este sa ma bucur de sugestiile voastre si sa completez in cel mai bun caz finalul pe care deja il am scris. Garantez asta. Multumesc mult.

DoarEu spunea...

Interesanta poveste.. :) Astept cu interes dezvauirea finalului.

irene-brizo spunea...

eu zic ca da :D de multe ori nu are nici o legatura faptul ca iubesti pe cineva enorm cu o atractie pur si simplu

tu26dor spunea...

Claudia - multumesc frumos. finalul va merita asteptarea.

Alis - corect. La asta ma refeream si eu. Multumesc mult.

*ELENA* spunea...

Frumos...
O duminică superbă Tudor!

tu26dor spunea...

Multumesc mult, Elena. Duminica placuta!