miercuri, 28 septembrie 2011

Miercurea fără cuvinte –Aşteptaţi ceva?

Vine, nu vine? Se spune că nu vine. Nu are nici un gând. Nu ȋncă. Voi o aşteptaţi? Daca da, luaţi o umbrelă. Să fiţi pregătiţi. E imposibil de imaginat o toamnă ȋntreagă fără ploaie.

luni, 26 septembrie 2011

Ascultă-mă...

Ascultă-mă, copac bătrân care le ştii pe toate. Ascultă-mă să-ţi spun că viaţa mea nu-i precum pare. Sunt trist acum şi inima-mi refuză zâmbetul, ce fals mi l-am întins, ca şi un ruj, pe buze. Aculta-mă şi taci, căci le-ai văzut pe toate. Fii lângă mine azi, cum nimeni nu mai poate. 

duminică, 18 septembrie 2011

Amalgam de sezon


Ȋmi plouă ȋn gânduri cu toamna. Nu sunt picuri de ploaie, ci stropi de dorinţă. Toamna ne ia vara şi ne lasă ȋn schimb speranţa. Din livadă plânge ruginiul cu parfum de iubire.

miercuri, 14 septembrie 2011

Miercurea fără cuvinte – Realitate

Astazi am o dilemă. Vremurile sunt grele. Unii muncesc pe nimic, alţii fac bani din afaceri necurate şi fiecare se descurcă cum poate.  Ideea e că oricare din noi găsim o soluţie pentru a supravieţui şi a merge mai departe. Totuşi, ȋn ziua de azi realitatea ȋnseamnă oare doar supravieţuire?

luni, 12 septembrie 2011

Prima zi de şcoală

E sâmbătă şi încă e soare. Miroase în jur a nuci proaspăt decojite. Merele sunt coapte şi ele, dar anul asta parcă nu au parfum. Grădina zâmbeşte printre frunze de copaci ce aşteaptă să îngălbenească. Azi şi mâine vor trece trist peste mine. E cel mai trist sfârşit de săptămână din viaţă unui copil. S-a terminat vacanţa mare. De luni începe şcoala.

miercuri, 7 septembrie 2011

Miercurea fără cuvinte – Cocoşul


Nu trebuie să fii neapărat microbist ca să ştii că Natţionala Franţei e Naţionala Cocoşului Galic. Azi România a ȋntâlnit Franţa la fotbal. Sincer, ca orice naţionalist, mi-aş fi dorit să jumulim cocoşul şi să-l lăsăm ca-n poză. Nu a fost sa fie. Poate la anu’.
P. S. Dacă prin absurd România ar fi câştigat astăzi, textul de mai sus ar fi arătat altfel, pozele ar fi fost cu siguranţă  mai multe.

luni, 5 septembrie 2011

Mă laşi să-mi plouă…


Pe calendar e toamnă. În aer încă nu e. Mă păcălesc că vara nu vrea ca să plece aşa cum credeam că tu ai să rămâi. Pândesc mălinul şi îi număr frunzele mereu. Sunt verzi, dar parcă ieri erau mai multe. Soarele încă îşi ţine razele calde, dar totuşi azi adie vântul. Aduce cu el mireasma parfumului tău de mult uitată. Privesc din nou copacul ce umbra mi-a ţinut întreaga vară şi frunze cad acum văzând cu ochii. Alerg spre gară, poate vii…

vineri, 2 septembrie 2011

Pe drumuri de munte


Drumul a fost liniştit şi nu ni s-a părut foarte lung, în ciuda celor şapte ore petrecute în microbuz. Am ignorat lumea multă care se îmbulzea peste puţinele locuri ale maşinii. Am suportat cu stoicism căldura şi aerul cald care îşi schimba mereu mirosul în funcţie de călătorii ocazionali care se înghesuiau ca sardinele pe culoarul mic rămas ȋntre scaune. Am lăsat timpul să zboare şi am fost bucuroşi când am ajuns la destinaţie. După drumul lung ne aştepta relaxarea.
Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.