sâmbătă, 13 august 2011

Let's Do It, România!

Stătea tolănit în maşina sa de fiţe şi asculta muzică cu volumul la maxim. Parcase într-un loc la umbră şi nu îl interesa câtuşi de puţin că se urcase pe trotuar. Pietonii puteau să ocolească pe stradă. Ce treabă să aibă el cu ei? Doar era singurul loc cu umbră din acea zonă. Trăgea tacticos dintr-o ţigară în timp ce îşi aştepta un prieten să apăra. Vara era călduroasă şi aşteptarea avea să-i fie toridă. Aruncă ţigara lângă maşină şi se ridică să-şi cumpere o apă minerală de la magazinul din colţ. Trebuia să aibă răbdare. Mai târziu, când întregul pachet de ţigări se transformă în mucuri răsfirate pe întreg trotuarul, alături de sticla de apa şi resturile ambalajelor de la mâncarea copioasă pe care şi-o comandase direct la maşină, se hotărȋ să plece. Mâine avea să se întoarcă din nou. Şi poate şi în ziua următoare. 

 Pe un colţ de bordură, umbrit de singurul copac verde ce crescuse vreodată acolo, un bătrân cu barbă sură îşi petrecea zilele aparent fără nici o grijă. Privea zâmbăreţ traficul străzii, numărând maşinile din ambele sensuri sau selectând trecătorii după culoarea sacoşelor cu care se întorceau de la piaţă. Uneori acest lucru se dovedea a fi o misiunea dificilă. În ziua de astăzi sacoşele nu mai sunt doar de două culori, ca pe vremuri. Locuia la parter, însă nu îi plăcea să  privească de la fereastră. Zilele i se păreau mai palpitante când le trăia dincolo de căldura pereţilor, pe marginea trotuarului din faţa blocului. De vreo săptămână încoace, lucrurile se schimbară puţin. În fiecare dimineaţă trebuia să-şi împartă trotuarul cu un băiat de “bani gata” ce-şi parca maşina scumpă chiar sub copăcelul cu umbră. Nu îl deranja prea tare muzica ce urla în difuzoare. Nu l-ar fi deranjat nici măcar faptul că a parcat pe trotuar făcând lumea să ocolească pe stradă plina de maşini  (la drept vorbind, acest lucru îi obtura privirea către toţi trecătorii şi nu reuşea să le distingă mereu culoarea sacoşelor); exista totuşi un lucru care-l scotea din sărite: la fiecare cinci-zece minute, un muc de ţigară sărea din maşină aruncat pe trotuar fără nici un pic de jenă. Apoi altul şi altul, apoi o sticlă de suc sau de apă, apoi ambalajele de la sandwich-uri sau ciocolată şi apoi iar mucuri de ţigară. Târziu, când amugul îşi uniformiza culoarea, făcând umbrele să dispară, maşina se urnea din loc şi dispărea în viteză că şi cum nu ar fi fost niciodată acolo. 
 Bătrânelul rămânea pe bordură până când muzica ce-i sunase în urechi toată ziua se stingea undeva dincolo de linia orizontului. Se ridica apoi şi intră în casă, întorcându-se după scurt timp cu o măturică şi un făraş. Calm, cu un aer degajat de parcă asta ar fi fost treaba lui dintotdeauna, mătura mucurile de ţigară şi resturile  de mâncare aruncate peste zi de şoferul maşinii. Îşi răsturna făraşul în coşul de gunoi care stătea legat de copăcelul ce aducea umbră peste zi. Satisfăcut, privea trotuarul curat şi se ducea mulţumit la culcare. Mâine avea să o ia de la capăt. Aceleaşi maşini, aceleaşi sacoşe colorate, acelaşi trotuar pe care se obişnuise să-l cureţe după alţii.  Era casa lui şi îi plăcea să o ştie curată.

Let's Do It Romania - 24 Septembrie 2011
 Lumea e mereu în mişcare. Şi tot în mişcare mâncăm, fumăm,  ronţăim alune sau spargem seminţe. Inevitabil sau incostineti mulţi dintre noi aruncăm resturile pe jos şi plecăm mai departe. Nepasatori, fără pic de ruşine, uităm că locul pe care l-am murdărit este de fapt casa noastră. Suntem atât de ignoranţi încât stăm cu picioarele în propria noastră mizerie. Există oameni care vor să schimbe acest lucru. Se chinuie de ani buni deja şi rezultate chiar se văd. Poate nu eşti unul din oamenii care pot munci voluntar să adune după alţii. Poate nu reuşesti să te lupţi cu munţi de gunoaie şi mâine munca ta să pară infimă. Cu siguranţă însă poţi să curăţi măcar după tine. Păstrează curat în jurul tău şi vei fi cu adevărat apreciat.  Iar dacă simţi că poţi si vrei mai mult, Let’s Do It, România te aşteaptă! 

Let's Do It Romania - 24 Septembrie 2011

19 comentarii:

Sara spunea...

Într-adevăr.. întâlnesc la tot pasul astfel de nesimțiți. Trebuie să luăm atitudine cumva. Dar sunt și agresivi acest gen de oameni. Și eu am participat la campanie anul trecut și la multe concursuri cu temă eco. Iubesc natura și o vreau curată! :)

tu26dor spunea...

Multumesc, Sara. Astfel de atitudine tine de fiecare din noi si totul ar trebui sa porneasca de la sine. Sa speram ca anul asta rezultatele vor fi peste asteptari si incet, incet lumea va lua atitudine.

Alexandru spunea...

Acum câteva clipe am văzut un astfel de specimen. L-ai descris la fix. Nişte "jeguri umane" care au pretenţia să fie priviţi cu admiraţie. Şi sunt destui care chiar o fac, atâta vreme cât adevăratele valori şi modele umane nu ies în faţă în acelaşi mod ostentativ, ca un pai în ochi pe care nu poţi să-l ignori.
Când vin acasă seara, mă uit cu dezgust la "covorul" de coji de semniţe din faţa scării, chiştoace de ţigări şi sticle goale, pe care chiar locatarii (unii) se stăduiesc să le aştearnă în calea trecătorilor...
Mult jeg, multă mizerie (fizică şi morală) în ţara asta...
Numai bine, Tudore!

tu26dor spunea...

Te salut, Alexandru! Spunea o reclama ca "Romania va creste prin bun simt si responsabilitate". Intrebarea este oare cand se va intampla acest lucru? Iti multumesc. Sa auzim numai de bine!

Anonim spunea...

bvo,
memori3s :);)

tu26dor spunea...

Hei...,Memori3s - multumesc frumos!

Adelina. spunea...

Wow..excelent!
Felicitari pentru postare,Tudor!:)

tu26dor spunea...

Iti multumesc mult, Adelina!

pandhora spunea...

interesanta postarea ta...in alt registru decat cel obisnuit....dar observatiile tale sunt atat de pertinente incat...ce ar mai fi de spus? :)

tu26dor spunea...

Pandhora - nu am schimbat stilul, doar povestea:) iti multumesc pentru aprecieri.

ANM spunea...

Ooh, am si eu vreo 30 de smecheri din astia in fata blocului in fiecare seara.. :(

tu26dor spunea...

ANM - Multumesc. Cam multi pe la tine... nici nu vreau sa imi imaginez ce e pe acolo.

sonia rauss spunea...

Nu merge sa le-o spui in fata, celor care pocedeaza astfel, desi stiu bine ca in propria lor casa nu procedeaza la fel. E un terbilism de cea mai joasa speta, ca sa nu folosesc altfel de cuvinte ce nu-mi prea stau in dictionar. Toti avem vecini care scuipa tone de seminte sau arunca gunoiul pe geam dupa ce se intuneca. Si eu am o batranica la bloc ce se duce in fiecare dimineata cu o cutie mare de carton si strange dupa leprele astea. Nici macar nu o saluta astia, desi o vad ce face. Nesimtirea trebuie doar amendata drastic pentru a fi descurajata...
Buna seara, Tudor.

tu26dor spunea...

Sarutmana, Sonia, cred ca amenzile ar putea sa rezolve ceva aici, insa ne confruntam cu o cu o nepasare maxima. Din pacate sunt prea putini oameni precum batranica din blocul tau. Ramanem cu speranta ca in viitor lucrurile se vor rezolva intr-un fel.O noapte senina.

ANM spunea...

Semintarie, asta e. Ca mi`e si frica sa vin acasa uneori, doar ca stiu ca mi`s urati si au obiceiuri de tarani. Saraca femeie de serviciu, lasa luna in fiecare zi, ca sa aiba ei unde sa se puna. Ar trebui sa primesca sporuri femeia, pentru gunoiul lasat in fata blocului si nu dus la container.

ADA spunea...

o postare de exceptie!

tu26dor spunea...

Ada - multumesc frumos!

abbilbal spunea...

Noa serbus. Norocul meu este că trăiesc într-un cartier mic şi curat cu blocuri gen vilă. Oamenii care-mi sunt vecini au fost cândva tineri, iar tinerii de zi ce trăiesc în acest cartier le urmează exemplul. Când un trecător grăbit "scapă" un ambalaj pe jos se găseşte cineva din cartier care să arunce acel ambalaj în containărul din apropiere. Dar nu acelaşi lucru se întâmplă şi la blocurile mari unde tinereţea îşi spune cuvântul. Unele sunt invadate de cojile seminţelor consumate în cantităţi impresionante.

tu26dor spunea...

Salutari, Abbilbal. generatiile vechi inca mai stiu sa-si pastreze si curatenia printre altele. contrastul dintre cei care fac gunoi si cei care il strang e accepntuat insa si de alta calitate - bunul simt.
Iti multumesc mult. Zi minunata!