Vis indrăzneţ

Eram la o întâlnire. Un fel de congres. Oamenii erau îmbrăcaţi cu haine de epocă şi  mulţi dintre ei aveau monoclu în loc de ochelari. Organizarea părea retro, decorul şi populaţia de acolo amintindu-mi de fotografii cu oamenii importanţi ce le văzusem prin cărţile de istorie. Erau mese rotunde la care stăteam câte cinci-şase purtând discuţii aprinse. Fiecare din noi povestea ceva interesant. Şi eu am spus la rândul meu ceva şi ceilalţi m-au aprobat încrezător. Se pare că eram acolo pentru un scop şi venisem cu lecţia învăţată. Studiam fiecare om de la masă şi semănau toţi cu vechii scriitori. Aranjaţi, purtând costum, cu barba lungă dar îngrijită, fiecare participant avea o graţie epocală.

 Am realizat că îi cunosc pe cei din jur însă memoria nu vroia să mă ajute mai mult. Jucându-mă cu imaginaţia  am  asemuit fiecare figură cunoscută cu oameni celebri: Eliade, Sadoveanu, Hogaş. Îmi părea că erau cu toţii aici. Era imposibil, dar începea să îmi placă. De exemplu, Domnul Arghezi se plimba prin sală purtând sub braţ o teanc de hârtii îngălbenite.  Ne-a trecut pe toţi în revistă din priviri, având să ne bifeze pe condica de prezenţe la timpul potrivit. Memoria nu îl trădase niciodată. Nu aveam habar de asta, însă mintea mea mă asigură că era o certitudine. La un moment dat în sală s-au împărţit foi de hârtie, fiecare cu diverse povestioare. Era rolul  fiecăruia să îşi disece întâmplarea pe care o primise. Hârtia era în aceeaşi notă, învechită şi cu un scris ce mi se părea arhaic. Cuvintele erau aşternute într-o ordine mai puţin firească. Şi multe din litere păreau  incorect aşezate. În liniştea deplină ce pusese stăpânire pe sală, cu un capăt de creion am rescris povestea într-o manieră proprie caracteristică anilor în care trăim acum. Am recitit în faţă celor  cinci de la masă şi mai apoi  de sus de la tribună în faţa întregii audienţe. Aplauzele şi aprecierile nu au întârziat să apăra. Am coborât şi toţi îmi întindeau mâna felicitându-mă.
 Nu îmi amintesc povestea. Nu ştiu ce am scris şi ce am citit, însă un domn cu barba uriaşă, având perciunii până  deasupra capului mi-a zâmbit spunându-mi că îi semăn leit. Credeam că la caracter şi talent. La prima vedere l-am asemuit cu Iorga.
 Eram mândru de asta. Undeva în apropiere, la un bufet ad-hoc, mi-am zâmbit dintr-o oglindă si  privirea m-a cutremurat.

 M-am trezit marcat. E a doua oară când mă visez bătrân. Acum eram un bătrân din trecut. Dar de data asta eram fericit!

19 thoughts on “Vis indrăzneţ

  1. Interesant visul tau Tudore.
    Mi-a placut ideea:

    Jucându-mă cu imaginaţia am asemuit fiecare figură cunoscută cu oameni celebri: Eliade, Sadoveanu, Hogaş. Îmi părea că erau cu toţii aici. Era imposibil, dar începea să îmi placă.
    Cu ganduri bune, de la Vrancea( insomniaca azi)

  2. Doamna Elena – tre sa recunosc ca si eu stau prost la capitolul somn in ultima vreme. Daca tot e alba, macar sa va fie o noapte senina. Multumesc si ganduri bune.

  3. Foarte interesant! Si mie mi-ar place sa pot ajunge, fie si astfel, intr-o perioada cum e cea pasoptista, sa ma pot plimba printre tinerii scriitori de la " Junimea".
    Alta insomniaca, si eu…
    Faci un club, Tudore?

  4. scrierea ta de acum are ceva aparte…tu ai fost mereu profund…acum profunzimea ta are o nota de eleganta din alte timpuri…din acele timpuri spre care visul tau te-a dus…

  5. Prezint scuze pentru că:
    „Concediu de criză” ( http://zamfirpop.wordpress.com/2011/07/08/no-comment-2 ) înseamnă că 1. nu pot posta comentarii pe blogspot; 2. nu pot scrie de pe laptopul care s-a cam defectat; 3. … (alte necazuri!).
    Dar, pentru că suntem tineri amândoi – şi eu şi Ulise! – promitem să găsim (şi de astă-dată!) o soluţie pentru a reveni – în forţă, evident! – în activitatea de bloguire.
    Să te găsim sănătoşi!
    P.S.: de monitorizare permanentă nu scapi!

  6. Sonia – facem un club – am ceva notpi bune la activ:))) Multumesc Mult.

    Pandhora – sunt si eu putin surprins de visul meu. Cat despre articol, inca mai astept pareri. Iti multumesc mult.

    Alice – Am admirat intotdeauna scriitorii romani. Din toate generatiile. Imi place insa sa cred ca in perioada "Junimii" s-a definitivat si concretizat punctul culminat al literaturii romane. Multumesc.

    Zamfir(Ulise:P) Esti oricand binevenit. Daca e nevoie iti repar eu laptopul numai ca sa revii mai repede. Multumesc si toata stima.

  7. cypy – asa mi-am spsu si eu cand m-am trezit:) multumesc mult.

    Sophie. Multumesc mult:)

    Costin – ala e un pas pe care il vom face cu totii mai devreme sau mai tarziu. nu ar trebui sa ne gandim cu frica la moarte ci doar sa speram ca momentul in care va veni ne va surprinde impacati cu noi insine.
    Cat despre somn – mereu ma pacalesc ca maine dorm…
    Multumesc mult.

  8. Zina – erau intr-adevar alte vremuri. Totusi regretele nu isi au rostul, fiecare perioada are farmecul ei. Multumesc de invitatie. O sa vedem maine ce a iesit. O zi minunata!

Lasă un răspuns