„Criticilor mei”

Din orizonturi şi ploi răsar cuvinte ce se aştern pe hârtie. Din amintiri şi dorinţe se scriu poveşti cu miresme de iubire. Din vise şi ambiţii se întruchipează metafora. Povestea, ca şi poezia, se nasc din pasiune. Pasiunea se poate traduce simplu prin talent.

 Există oameni cu talente nemărginite. Oameni pe care nu-i cunoaşte nimeni şi nu au şansa sau dorinţa de a se face remarcaţi. Despre o formă de talent am mai vorbit cândva aici. Vorbind acum despre talentul scriitorilor mă gândesc la toţi aceia dintre noi care ne înşiruim viaţa şi cuvintele pe bloguri. Sunt mii de oameni care scriu zilnic pe bloguri. Sunt sute de mii care nu au acces la internet şi scriu jurnale clasice cu pixul sau creionul pe foaia de hârtie. Câti dintre aceştia ar putea deveni artişti şi ei nu au habar despre asta?
 Privind în urmă şi luându-mă ca exemplu realizez că îmi place să scriu. Uneori chiar am poftă să scriu. Mă aşez în faţa foii albe şi creez o poveste din nimic doar privind la cerul senin sau la vârful muntelui ce-mi zâmbeşte dincolo de fereastră. Am momente în care merg pe stradă şi îmi trec prin cap fel de fel de idei care s-ar putea concluziona în nuvele uriaşe.
 M-au intrabat mulţi de ce nu scriu o carte. De ce nu îmi dezvolt micile povestioare de blog într-un roman adevărat. Răspunzând sincer, vă spun că nu ştiu. Poate nu cred suficient în mine ca să fac asta. Poate nu am curajul necesar sau determinarea ce mă poate forţa să continui ce am început. Poate nu am ambiţia suficient de mare. Cine ştie? Voi ştiţi?
 Am să vă adresez astăzi o rugăminte neobişnuită. Pe principiul “un şut în fund poate fi un pas inainte”, mă bazez pe voi să lăsaţi deoparte aprecierile şi să mă criticaţi! Să îmi spuneţi tot ce vă trece prin cap şi nu aţi avut vreodată curajul să să o faceţi.
 Nu vă cer să mă înjuraţi, ci doar să mă certaţi. Cât mai rău posibil. Să mă luaţi la bani mărunţi şi să îmi cereţi socoteală. Să mă certaţi ca să îmi plec capul în pământ de ruşine şi apoi să fiu nevoit să mă revanşez în faţa tuturor. E greu? V-a mai cerut cineva asta?
 Astăzi oricare dintre voi are şansa să disece firul în patru. Pentru mine.
Vreau să mă reinventez. Vreau să fiu mai bun! Pot să fiu mai bun. Am nevoie de un impuls şi acesta poate veni dintr-o critică drastică. Crezi că ai ceva de spus? Spune tare! Vrei mai mult? Acum e momentul! Sună ciudat? Exprimă-te! Nu îţi place ce ai citit? Critică-mă!… şi mulţumirile nu vor întârzia să apară!
 Publicat in volumul Raze de senin
Surse foto aici si aici!

18 thoughts on “„Criticilor mei”

  1. Certuri nu doresc nimanui,criticile sunt/este reclama gratuita de orice fel,buna sau rea..impuls..acelasi impuls il caut si eu..de a lasa,de a veni,de a hotari ce si cum..hai sa facem schimb de "impulsuri" Ce am de spus?..putin si totusi enorm..te ador pt tot ceea ce esti!

  2. Irene (Alis) – multumesc, chiar daca e doar jumatate de critica.

    Robert Nicolaescu – o replica excelenta. Am notat si iau aminte.Iti multumesc din suflet.

    Iany – eu cer critici si tu ma adori:) e placut sa stiu asta, multumesc frumos, dar chiar nu ma critici de loc? :)))
    p.s. placuta poza. Parca o stiu de undeva 😉

  3. Ha ha ha.
    Citind aceasta postare, mi-am amintit de o expresie pe care o cantam cand eram mici, la joca, si unul din noi se lovea si plangea. "Plangaciosul, roade osul".

    Nu te mai plange, nu astepta neaparat critici.Cine suntem noi? Scriitori? Literati? Crezi in tine si macar incearca sa trimiti ceva / un minimanuscris / la o editura, ziar,habar n/am ce.

    Succes! 🙂 Eu una cred in talentul tau!

  4. Orice vei scrie, de fapt: orice ai face, vor apărea două tabere: cei ce te aclamă şi cei ce te-njură. Între ei se află cei care te iubesc şi cei care te critică pentru că vor să te ajute. Nu pot să-ţi dau decât un singur sfat: Vezi-ţi de treabă!

  5. tudor, eu te-am găsit demult, datorită scrisului tău. uneori doar te citesc, alteori mai şi comentez.
    scriitura ta de blog este ca a oricărui blogger talentat, iar cei care te citim am devenit deja subiectivi.
    scriitura ta pentru publicare este ceva extrem de intim, de solitar şi de dureros. aşa trebuie să fie.
    dacă vrei să publici, pregăteşte-te pentru o muncă titanică. este un proces lent, pentru că vei reveni mereu la fiecare cuvânt, şlefuindu-l. conturează-ţi în minte un tablou la care să te educi să aduci propriile culori. încearcă scrierea pe şablon, încearcă exerciţiile de scriere (două ore dimineaţa de exemplu) şi în rest evită complet cuvântul. exersează scrierea care îşi este mai la îndemână: unii scriu extrem de vizual, cinematografic, alţii scriu auditiv, cu o tehincă impresionantă a dialogului… dar tu? la asta trebuie să te gândeşti. în ce excelezi tu, ce trebuie să adaugi…
    dacă vei decide să porneşti pe acest drum, eu te voi susţine cu drag.
    cum vezi nu este critică, sunt doar câteva gânduri…

  6. Deja primul pas l-ai facut din lungul drum care iti pare in fata.
    Mergi incetisor ,abate-te cand simti asa,fa cum crezi tu ca-i mai bine,asculta de cei care stiu.
    Ce criticat nu sunt in masura s-o fac,dar iti voi citi cuvintele.gandurile si de ce nu si cartile,daca se vor naste vreodata.:)

  7. inceputul e mai greu. m-am saturat eu de cate ori ti-am spui sa scrii o carte. mai renunti la unele obiceiuri zilnice si ai sa vezi ca timp o sa ai destul. nu stii de unde sa incepi? ai sa gasesti tu un inceput… 🙂

  8. Zamfir – sfatul tau e demn de notat si luat aminte. Mutumesc.

    Psipsina – sunt sfaturi mai mult decat utile. Iti multumesc mult pentru ajutor si pe faptul ca ma pot baza pe tine. Toate bune.

    EAndrei – stiu cat de mult m-ai batut la cap. Nu am uitat nimic. Multumesc mult.

    AnnA – daca e amuzant, e de bine:)) Multumesc.

    BlueRiver – o critica era binevenita, dar ma multumesc cu gandul tau sincer. Multumesc Mult

    Raman recunoscator tuturor!

  9. Eu am interpretat solicitarea ta de a fi criticat ca pe o "izbucnire" a artistului care vrei sa fii sau chiar esti (nu am citit mai mult pe blog sa vad unde te situezi ). Un creator nu cere critici, el este cel care critica, deconstruin si punand vizunea lui in loc.
    La treaba, deci! 🙂 Mai trec pe aici! Spor…

  10. vrei sa te reinventezi? sutn sigura ca daca, de exemplu, nu ai fi existat, cineva te-ar fi inventat pentru ca ai ceva de spus lumii si o faci intr-o maniera fantastica! felicitari pentru ceea ce esti!

Lasă un răspuns