duminică, 31 iulie 2011

Frânturi de cuvinte

Azi nu am scris nimic. Nici o istorioară, nici o idee căreia să-i pot desena un final. Doar  paragrafe mici ce pot prinde contur într-o umbră de inspiraţie viitoare. Fără să îmi dau seama toate aceste frânturi de poveste au la bază tăcerea, dar şi zbuciumul sufletesc. Nu al meu, ci al personajelor pe care ȋncerc să le creez. Eu sunt bine şi mă bucur de viaţă. Vă doresc şi vouă să fiţi la fel şi vă aştept părerile despre ideile de mai jos.

miercuri, 27 iulie 2011

Miercurea fără cuvinte – Acoperişul Moldovei


De multe ori ȋmi doresc să mă ȋnalt la cer. Dincolo de creasta  din care muşcă răsăritul e cerul senin ce strigă spre nemărginire. Astăzi vreau să fiu deasupra tuturor. Astazi sunt un zburător.(Vf. Toaca 1904)

luni, 25 iulie 2011

"Criticilor mei"

Din orizonturi şi ploi răsar cuvinte ce se aştern pe hârtie. Din amintiri şi dorinţe se scriu poveşti cu miresme de iubire. Din vise şi ambiţii se întruchipează metafora. Povestea, ca şi poezia, se nasc din pasiune. Pasiunea se poate traduce simplu prin talent.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Ar fi putut să fie altfel

Pe Alina am întâlnit-o întâmplător. Era vecina unuia dintre colegii  de facultate. Şi ea studentă în aceeaşi grupă cu noi, părea  o domnişoară drăguţă şi mai ales plină de bun simţ. Nu am   considerat-o niciodată o atracţie. Nu am privit-o cu ochii de bărbat pofticios şi nici nu o vedeam vreodată mai mult decât o simplă amică. Cu toate astea a reuşit să mă surprindă. Mi-e greu şi acum să mă gândesc la ea. Am cunoscut-o bine şi totuşi atât de puţin, încât astăzi, la nouă ani de când ea a păşit spre alte lumi, amintirea ei îmi este încă vie.

miercuri, 20 iulie 2011

Miercurea fără cuvinte – Nou venit

De ceva vreme ȋn familia noastră numeroasă am mai adăugat un nou membru activ. Mic, fără experienţă, dar cu un potenţial demn de luat ȋn seamă, astăzi vă prezint generaţia viitoare. Şi cum orice e nou trebuie să fie şi curat, lăsăm fotografia să vorbească de la sine. Happy Ww!

miercuri, 13 iulie 2011

Miercurea fără cuvinte – Inspiraţia de pe birou

Când te aşezi la birou să scrii, să faci un raport sau să ȋţi  pui mintea la contribuţie pentru a realiza ceva, ai nevoie de inspiraţie. Zina ne-a sugerat astăzi, ȋn "Miercurea fără cuvinte", să ne fotografiem fiecare sursa de inspiraţie de pe birou. Iată ce a ieşit:

sâmbătă, 9 iulie 2011

Vis indrăzneţ

Eram la o întâlnire. Un fel de congres. Oamenii erau îmbrăcaţi cu haine de epocă şi  mulţi dintre ei aveau monoclu în loc de ochelari. Organizarea părea retro, decorul şi populaţia de acolo amintindu-mi de fotografii cu oamenii importanţi ce le văzusem prin cărţile de istorie. Erau mese rotunde la care stăteam câte cinci-şase purtând discuţii aprinse. Fiecare din noi povestea ceva interesant. Şi eu am spus la rândul meu ceva şi ceilalţi m-au aprobat încrezător. Se pare că eram acolo pentru un scop şi venisem cu lecţia învăţată. Studiam fiecare om de la masă şi semănau toţi cu vechii scriitori. Aranjaţi, purtând costum, cu barba lungă dar îngrijită, fiecare participant avea o graţie epocală. 

miercuri, 6 iulie 2011

Miercurea fără cuvinte – Cireşe negre

Azi vă propun cireşe negre. Însă nu orice fel de cireşe ci culese din înălţimile unui pom care are o vârstă mai înaintată decât mine. Copacul e înalt, însă va garantez că pe tot parcursul culesului nici un personaj nu a fost rănit nici măcar din întâmplare. Dulceaţa a ieşit delicioasă. Însă despre ea într-o altă poveste. Happy Ww!

duminică, 3 iulie 2011

Idealul meu e cerul

Mă uit lung la scara ce se înaltă spre cer şi ştiu că trebuie să urc. Să urc fără frică de a privi înapoi. Să urc către înălţimi. E doar o scară. Nu ai de unde să ştii cât de sus poţi să urci până nu păşeşti pe prima treaptă. Aşa că urc. Fără curaj, fără sentimente, fără motivaţie - nu ar trebui să ne fie teamă de ceea ce nu cunoaştem. Acolo sus mă aşteptă cerul.
Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata, in cautarea locului pierdut. 

Cu totii avem un loc pierdut pe care speram sa il descoperim macar odata in viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti. O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.