luni, 13 iunie 2011

Trandafiri ȋn grădină

Inspirat de o poezie veche pe care am descoperit-o într-o agendă, am lăsat astăzi iubirea să  se îmbete cu mirosul trandafirilor. A rezultat însă o inimă rănită,  căzută între flori, înţepată în spini până la o sângerare adâncă. Nu e o poveste prea veselă, însă, dacă dragostea învinge , împăcarea sufletească e nemărginită. 

 A fost odată un om uriaş. Era atât de mare încât putea să cuprindă în braţele lui trei oameni obişnuiţi deodată şi să alerge cu ei fără să simtă urmă de oboseală. Era un om frumos, cu ochi albaştri, însă putea fi asemuit cu un zmeu din orice poveste celebră. În ciudă statutului său, uriaşul nostru era îndrăgostit de o femeie micuţă şi plăpândă. Deseori se aşeza în faţă ei şi o cuprindea cu emoţie în mâinile sale, cu teamă să nu o rănească.  Şi ea-şi pierdea privirea în ochii albaştri şi îi povestea visele sale. Visa la o căsuţă mică cu o grădiniţă  plină de trandafiri sub fereastră. 
 Şi uriaşul o asculta rătăcit în vise măreţe şi îi promitea îndrăgostit că o să-i construiască căsuţa din vis şi grădina cu trandafiri ce se vor înălţa către soare. Însă mâinile sale mari care ar fi putut să clădească oraşe întregi nu reuşeau să plămădească lucruri mărunte şi mai ales grădina cu trandafirii mult doriţi. 
 Femeia a obosit curând să-şi potrivesca paşii fragili cu paşii lui de uriaş. Şi-ar fi dorit o clipă de odihnă, măcar în asfinţit când soarele se stinge, să stea la geamul ei ce dă  înspre grădină. Atunci a apărut un bărbat micuţ cu faimă şi avere care a construit repede o casă cu o grădină plină de trandafiri, răpindu-i uriaşului iubirea ochilor săi albaştri. Şi uriaşul a înţeles că dragostea sa de uriaş nu poate să încapă într-o  căsuţă mică cu ferestra spre grădina de trandafiri. A renunţat la iubirea sa, oferindu-i femeii şansa să-şi îndeplinească visul. 
 În ciudă faptului că trandafirii i-au înţepat inima, el a rămas să privească de la distanţă şi să se bucure fericit de grădina de trandafiri ce se întindea  în faţă ferestrei unei case mici unde stătea seara într-o clipă de răgaz o femeie mărunţică care odată îşi construise visele în ochii săi albaştri.  



Povestea parfumata porneste de  aici. Multumiri!

21 de comentarii:

pandhora spunea...

stim cu totii ca iubirea doare...
dar putem spera ca vom gasi persoana care sa paseasca in acelasi ritm cu noi...

Mirela P. spunea...

Tudor, este una din cele mai frumoase povesti pe care le-am citit, si nu am absolut niciun motiv sa exagerez. Felicitari, e impresionanta...
Trandafirul, acest subiect inepuizabil in arta, muzica si mai ales, literatura. Da, si parfum!

...poeti care au cantat trandafirul!
Rondelul rozei ce înflorește
(Macedonski)
O roză-nflorește, suavă...
Ca nor risipit e necazul.
Puternic mă poartă extazul
Spre-o naltă și tainică slavă.

Nu-mi pasă de-a vieții otravă,
De chinul ce-și urcă talazul
O roză-nflorește, suavă;
Ca nor risipit e necazul.

Stăpân sunt de-acum pe răgazul,
Să-mi fac din ursită o sclavă,
Și nu mai e viața grozavă,
Deși mi-a brăzdat tot obrazul
O roză-nflorește, suavă.


Multmesc, Tudor! O zi frumoasa!

tu26dor spunea...

Pandhora - iubirea doare prin esenta ei. Pasul in doi trebuie sa fie in armonie pentru a tinde la perfectiune. Multumesc.

MIrela P - rondelul lui Macedonski m-a inspirat prin clasa a zecea sa scriu o poezie care se numea Roze triste. pe atunci eram indragostit si dragostea nu prea vroia sa infloreasca. Iti multumesc mult.

CARMEN spunea...

plina de sensibilitate povestea ta! Emotionant!

tu26dor spunea...

Multumesc mult, Carmen. O seara minunata!

Dan spunea...

"Pe atunci eram îndragostit...". Mie mi se pare ca si acum...

tu26dor spunea...

Dragostea e frumoasa mereu, Dan, indiferent de sacrificii pana la urma. Multumesc mult.

aA spunea...

esti un om fericit cu o inima mare si sensibila! frumoasa poveste, cu multe invataminte...

tu26dor spunea...

multumesc frumos, redsky!
Toate bune!

elena marin-alexe spunea...

Profund emotionanta! Cred ca traiesti cu sufletul intens...Tudore. Numai bine din Vtancea, cu prietenie!

Dama fara camelii spunea...

Bine v-am regasit, la inceput de vara!
http://damafaracamelii.blogspot.com/2011/06/bine-v-am-regasit.html

tu26dor spunea...

Doamna Elena - cu totii ar trebui sa traim asa intens. Multumesc mult.

Dana fara camelii - multumesc, asemenea! Toate bune!

digodana spunea...

La dragoste de urias, durere de urias...
Uf ce ma enerveaza femeile astea!

Sophie spunea...

o alta poveste parfumata...

INCERTITUDINI spunea...

Se zice, deloc întâmplător, că trandafirii cei mai delicați au spinii cei mai ascuțiți..
O seară frumoasă!

Irina spunea...

Tudor, foarte frumoasa povestea ta si plina de parfum :) Cat despre dragoste... ce stim noi, suntem niste muritori care d emulte ori gandim cu inima, nu cu mintea.

tu26dor spunea...

digodana - ce mi-a placut replica ta:))) multumesc.

Sophie - si ce parfum are:) multumesc.

INCERTITUDINI - sunt de acord cu tine. multumesc mult. seara minunata!

Irina - asta ne deosebeste de restul vietuitoarelor de pe pamant cred:) Multumesc.

LOLITA spunea...

Mi-a placut foarte mult povestea ta parfumata ! Iubirea adevarata nu ar trebui sa se rezume la o casuta fie ea si cu trandafiri in dreptul ferestrei, mai ales cand e reflectata in niste ochi albastri de urias...
Iubirea inseamna mult mai mult....

tu26dor spunea...

Lolita - povestea nu e printre cele mai grozave, insa mesajul e deosebit si concluzia ta e cea corecta:) insa dragostea are atat de multe forme si intelesuri incat fiecare o transforma in fericire in sensul sau propriu. iti multumesc mult. seara minunata.

ADA spunea...

foarte profunde randuri!

tu26dor spunea...

Multumesc mult, Ada!

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.