luni, 16 mai 2011

Zâmbet cu prietenii


Soarta ne plimbă cărarea vieţii in diverse locaţii. Uneori peste câmpii cu paşii mărunţii şi veseli, alteori escaladând munţi obosiţi de urcuş. Apoi coborând in viteza spre marea speranţă şi câteodata in plină tendinţă de zbor. In drumul nostru prin viaţă intâlnim alte cărări, alte drumuri pe care merg oameni. Oameni diferiti sau asemănători, având cărarea vieţii comună cu a noastră, pentru un timp sau pentru totdeauna. Mai există şi oameni care apar in viaţa noastra, se fac remarcaţi şi apoi dispar lăsându-ne doar cu amintirea. Cel mai plăcut este când un om care a plecat de mult de pe drumul tău, reapare schimbat, metamorfozând amintirea in prezent.

Eram in clasa a şasea la şcoala generală când ai mei au hotărât să se mute din oraş. Mi se părea un lucru senzaţional să fiu in postura colegului care pleacă, a celui care işi ia rămas bun fără să poată promite o revedere. Plecarea mă transformase in centrul atenţiei fără să realizez la acea vârstă că pot să insemn ceva pentru colegii pe care ii las in urmă. Eram un copil, imatur şi in gând imi era doar teamă că voi rămâne singur şi că prietenii mă vor uita. Dar pe ei nu i-am lăsat să ştie acest lucru. I-am salutat emoţionat de noua viaţă care mă aşteapta şi supărat că nu pot să mai rămân lângă ei. M-am urcat in maşina cu ai mei şi am dispărut lăsând oraşul copilariei in urmă impreuna cu toţi oamenii pe care ii cunoscusem până atunci. Copilaria mea era in pragul adolescenţei mai devreme decât ar fi trebuit sa fie.
Şi adolescenţa m-a primit cu braţele deschise, desenându-mi calea printre locuri noi şi oameni minunaţi, ascunzându-mi in adâncurile minţii gândul  reintoarcerii printre vechii prieteni.
Şi anii au trecut şi timpul s-a scurs peste mine aşa cum se scurge peste un om obişnuit. Mi-a desenat sentimente in suflet, colorându-mi inima in culorile iubirii, deznădejdii, speranţei. Am mers pe drumul vieţii şi am urmat fără ezitare toate trasele pe care soarta mi le-a scos in cale. Maturitatea a luat loc copilăriei şi intr-un final gândul de demult a revenit la suprafaţă.
Fără să vreau, fără să imi propun să fac ceva in acest sens, vechii colegi  m-au surprins după 20 de ani cu bucuria regăsirii. Ei nu m-au uitat şi m-au păstrat mereu in inimile lor ca pe un prieten adevărat. Amintiri de demult mă impresoară şi e atat de placut să le povesteşti cu aceeaşi oameni cu care le-ai trăit. Astăzi fericirea  mai marchează un motiv pentru zâmbetul meu zilnic: prietenii! Pentru că prietenii adevăraţi nu te uită nici după 20 de ani, nu te lasă la greu şi sunt oricând dispuşi să te susţină fără aştepte de la tine decât să fii tu insuţi, natural şi fericit.

Povestea de azi este pentru cei care au  in suflet speranţa regăsirii prietenilor de departe. Să trăiţi mereu in suflet cu idea că soarta vă va purta cărarea acolo unde trebuie să ajungeţi cu adevărat – lângă oameni cu care se merită să mergi pe acelaşi drum.

20 de comentarii:

EuSunt spunea...

touching ;-)

thank you,
nice day!

tu26dor spunea...

EuSunt - wellcome. thank you, too. have a nice day!

SoriN spunea...

Salut Tudor !
Ce frumos când regăseşti vechi prieteni , chiar şi numai cunoştinţe .
Am fost la întâlnirea de 10 ani a soţiei , am fost emoţionat şi nu aveam nimic a face cu colegii ei .E un sentiment plăcut să revezi oameni cu care ai avut a face şi pe care nu i-ai mai întâlnit demult.
Deaceea cred că prietenia este singura afecţiune profund umană şi doar umană .

tu26dor spunea...

Te salut, SoriN. "O afectiune profund umana" - am sa tin minte expresia asta. Multumesc mult. O sapamtana de top sa ai.

Alm spunea...

Placuta lectura ai oferit azi , o zi buna sa ai ! :)

tu26dor spunea...

Alm - iti multumesc mult. O zi placuta si tie:)

Sophie spunea...

eu am fost uimita sa vad cat de mult s-au schimbat fostii colegi

tu26dor spunea...

Sophie - Oamenii se schimba. Timpul ne schimba pe toti, important e ca in interior sa pastram macar o parte din ceea ce am fost candva. Multumesc. O zi minunata!

alicee spunea...

SI eu port in suflet unii prieteni pe care i-am pierdut pe drumul vietii si sper sa ii reintalnesc candva!
ps:Foarte frumos acest articol

pandhora spunea...

nici macar nu realizam cat de impletiti suntem cu cei care au trecut prin viata noastra...
cand ne regasim vechii prieteni...regasim ceva si din noi...ceva ce uitasem ca mai exista...

ai scris cu tot sufletul...

angi spunea...

Am stat sa privesc urmele ce au ramas in spatele fiecarui pas facut inainte de copilul din noi.Multe lucruri trec...de sunt bune de sunt rele,insa legaturile intre oameni raman.Imi plac prieteniile,imi plac prietenii.Nu sunt foarte multi,dar au o valoare mare.
Timpul nu sterge asa ceva!
Ai scris atat de frumos si simplu,ca putea sa fie poveste oricarui cititor.

tu26dor spunea...

alicee - sper sa va reintalniti cat mai curand si revederea sa fie la nivelul asteptarilor. multumesc mult.

pandhora - asa este, ne redescoperim intr-un mod pe care il credeam uitat. iti multumesc mult.

angi - prietenii adevarati nu sunt niciodata multi, insa ne fac atat de bogati sufleteste si asta e un lucru mare. ai scris atat de frumos:) iti multumesc mult.

Sailor spunea...

Wow..that is a long way to walk!

Cristi spunea...

Fotografia cu cel mic care a pornit pe drumul vietii se asociaza foarte bine cu textul.

fly2sky spunea...

:) Prieteniile legate in copilarie au ceva special..si autentic. Frumos povestit!

Irina spunea...

Era o vorba care zicea ca ne intalnim in viata cu diverse persoane dintr-un anumit scop si ca asa ne este predestinat; daca te-ai intalnit o data in viata cu cineva, te vei mai intalni si a doua oara. Eu chiar cred in aceste vorbe pentru ca si eu am multe persoane pe care le port in suflet si cu care sper sa ma reintalnesc candva.

Tatiana spunea...

Ai descris atat de frumos bucuria ragasirii noastre....numai tu puteai sa faci o poveste din asta!
Eu cred ca cei care stiu sa se faca remarcati si lasa o amprenta placuta pe acolo pe unde trec, nu pot fi uitati, chiar daca trec 20 sau 40 de ani.
Amintirile nu pot fi sterse cu buretele si e placut sa vezi cum sunt depanate acum, din prisma unui adult. Asa mi-am adus aminte ce frumoasa era viata fara griji....poate singura era temele

tu26dor spunea...

Sailor, it's true. have a nice day!

Cristi - in general incerc sa asociez fotografiile cu textul pentru ca cititorii sa inteleaga mai bine mesajul pe care vreau sa il transmit. iti multumesc mult.

fly2sky- multumesc mult. asa este.

Irina - sunt mai mult decat deacord cu teoria ta. Chiar o sustin:) sper sa te reintalnesti curand cu persoanele dragi tie. Multumesc.

Tatiana - asteptam cu emotie reactia ta referitoare la povestioara. Ma bucur ca ti-a placut si iti multumesc mult.

Bianca Dobrescu spunea...

Frumos!

tu26dor spunea...

Multumesc, Bianca!