luni, 23 mai 2011

Povestea inimii


 Era o fată modestă. Îşi aducea aminte copilăria şi îşi ştergea lacrimile de fiecare dată când amintirile o năpădeau. Nu din cauza greşelilor ce le făcuse demult şi nici a părerilor de rău ce au încercat-o în perioada imediat următoare. Singurul regret era că anii aceia inocenţi nu aveau să se mai întoarcă niciodată.  

 Dimineţile îi zâmbeau mereu cu raze de soare agăţate în părul său castaniu. Se trezea odată cu răsăritul pentru a ajunge la timp la şcoala din oraş. În fiecare zi avea de străbătut kilometri întregi, de cele mai multe ori pe jos, însă acest lucru nu a făcut-o să întârzie niciodată. Era o elevă medie, dar ambiţia ei creştea de la o zi la altă şi profesorii aveau să îi prescrie un viitor strălucit. Nu dădea însă prea mare importantă la acest lucru. Scopul ei nu era să se facă remarcată, ci doar să fie absolventă. După cursuri pleca mereu în grabă spre o cafenea celebră din centrul oraşului. Acolo îşi petrecea după amiaza şi uneori seara până târziu, servind, cu zâmbetul pe buze, cafeaua către oameni obişnuiţi. Nu ieşeau mulţi bani însă lor le era suficient. Ei şi mamei sale. Ajungea noaptea acasă în fugă mergând direct în cameră mamei povestindu-i de şcoală, de vreme, de cafenea şi de oamenii pe care îi cunoastea acolo.  
 Şi mama o privea blând mangaindu-i părul şi mulţumindu-i din ochii înlăcrimaţi. Era imobilizată la pat de ani de zile şi doar Geo mai rămăsese să aibă grijă de ea. Un copil în  pragul adolescenţei, un copil căruia îi furase fără să vrea copilăria. Şi Geo a crescut şi ea a rămas în viaţă hrănindu-se doar din poveştile ei din fiecare seară. Dincolo de durerile de peste zi, dincolo de anii de imobilitate, seara, fiica sa îi aducea alinarea. Din poveştile sale, viaţa părea frumoasă. 
 Dar viaţa era oare frumoasă pentru Geo? Cu mama sa în gând se întorcea acasă, gata să îi acorde toată atenţia până târziu în noapte, de multe ori trezindu-se dimineaţa după ce aţipise la capul patului ei. Şi tot cu mama ei în gând pleca spre şcoală ca să înveţe să ajungă la facultate pentru a-şi mulţumi părintele. Iar la cafenea, îl întâlnea pe el, acelaşi bărbat simplu, clasic, dar stilat, mereu atent şi respectos în faţa ei. Şi până să plece seara din nou acasă, inima uita să îi mai bată într-un ritm obişnuit. Prindea aripi şi începea să zboare.
 Dragostea între ei se înfiripase mai repede decât ceaşca de cafea pe care au băut-o pentru prima data împreună. Iubirea nu mă era de mult de un singur fel şi îi sfâşia inima în două jumătăţi.  
 Şi Geo trebuia să aleagă!...

 Va urma...(dar până atunci aştept de la voi continuarea. Ce ar trebui să facă Geo?) 
 Această poveste este scrisă pentru Tema săptămânii la sugestia Gabrielei ElenaInitiativa a pornit de la Mirela Pete . Multumesc.

Povestile cu Geo au început aici.
sursa foto aici

33 de comentarii:

BlueRiver spunea...

O poveste induiosatoare :)... as vrea sa pot s-o continui, dar nu vreau sa stric povestea, nu m-as pricepe sa scriu as frumos.

pandhora spunea...

am citit pe nerasuflate...
de ce ar trebui sa aleaga?
raspunsul il ai doar tu...asa ca voi astepta...:)

tu26dor spunea...

Multumesc, BlueRiver, insa tocmai asta e farmecul, sa primesc cat mai multe continuari in functie de parerea fiecarui cititor. Incearca, nu ai nimic de pierdut:)

tu26dor spunea...

Pandhora - tocmai ca raspunsul nu il am ci il astept, incearca si tu te rog. Multumesc.

CARMEN spunea...

abia astept sa citesc continuarea, nici eu nu vreau sa "influentez" soarta personajelor din sensibila ta poveste.
Ce doresc neaparat sa scriu este ca, adevarat, tema din saptamâna aceasta a fost aleasa de Gabriela Elena, dar rubrica este initiata de Mirela Pete - ei îi suntem recunoscatori pentru ciclul "povestilor parfumate între bloggeri". Si regulamentul este sa trecem în finalul povestii, linkurile tuturor participantilor :) Poate ca nu ai stiut, pentru ca seria povestilor saptamânale a început în martie.
Sa ai un start bun în noua saptamâna!

Maria spunea...

ne-ai tinut pe jar pana la final..hai..nu putem sa stricam ritmul...:)eu sunt asa mai pesimista stii cum e, la cel sarac nici boii nu trag ..dar....aici..fata trebuie sa aiba parte de incercarile ei pe mai departe ca intr-un final....dupa multe episoade:)sa reuseasca sa-si duca mama in Italia...unde IONUT reuseste sa o ajute!iar ea traieste fericita alaturi de cel care i-a fost mereu alaturi,dar care in acelasi timp a facut-o sa treaca prin multe:-P

Alice Georgiana spunea...

Superb, ce n-as da sa am si eu macar putin din cat talent ai tu la scris....chiar nu ma pricep la astfel de scrieri! Numai bine iti doresc!

ELENA spunea...

Bună Tudor!
Superbă povestiaora,abia aștept
continuarea..
O săptămână frumoasă!

tu26dor spunea...

Carmen recunosc ca nu am stiut si imi asum responsabilitatea adaugand linkurile celor participanti. e prima data cand sunt invitat sa ma alatur pentru aceassta tema. Iti multumesc mult si saptamana de top sa fie!

Doamna Maria - imi place finalul oferit. pana la urma din pesimista ati ajuns optimista:)) multumesc. Saptamana de top.

Alice Georgiana - ma bucur ca iti palce ceea ce scriu. Iti multumesc. Saptamana deosebita iti doresc!

Multumesc Elena. O saptaman reusita si la tine!

Mirela P. spunea...

Buna Tudor!
E una din acele povesti care impresioneaza, intristeaza, dar arata viata asa cum este de cele mai multe ori: nedrepata. Cu copiii, cu mamele lor, cu oamenii...In mod normal, o persoana invalida ar trebui sprijinita financiar de tara a carui cetatean este. Si mama fetei cu par castaniu si privire trista ar fi normal sa beneficieze de ajutor, pentru a nu-i rapi involuntar fiicei dreptul la copilarie. Copilaria e mai importanta decat cred unii parinti, ea marcheaza intreaga existenta umana. O copilarie fericita te ajuta sa suporti mai usor o continuare mai putin norocoasa. Imi place foarte mult ce-ai scris, ai talent si inspiratie. Ca si antevorbitorii mei, cred ca tu, autorul, trebuie sa alegi continuarea. Eu as alege un sfarsit fericit, ca un inceput plin de speranta!
Sper sa iei parte la toate Povestile parfumate de sambata! Sambata viitoare suntem la a 12-a editie si tema va fi propusa de Danielle Wolf. Succes, te-am trecut in Blogroll. O zi frumoasa! :)

irene-brizo spunea...

nu-mi spune ca tre sa aleaga intre dragostea pt el si cea pt mama ei....mnoo nu-i frumos asa :(

DoarEu spunea...

Frumoasa poveste. Le poti aduna si sa incerci sa le publici. Sunt lectii de viata extrem de utile.

Succes si o saptamana cu bucurii, zambete, impliniri.

Anna spunea...

Dar nu societatea e responsabila ci noi. Noi toti.

Continuand cu firescul povestii, in situatia in care un copil sprijina parintii si nu invers, acel copil nu va deveni niciodata doar prin propria lui vointa un adult.
Fara a fi adult nu poti avea o relatie reala, adevarata.
Ii vor lipsi reperele, oricata vointa ar avea de a fi fericita, nu va reusi inainte sa-si reaseze ordinea interioara. Proces lung pe care nici macar specialistii nu si-l pot dezvolta in ei de unii singuri.
Nu va reusi sa aiba o relatie adevarata cu sanse de a exista in timp, o relatie adult-adult. Singura care functioneaza cu adevarat, de altfel. Si ma refer la fericire, la impartasire, nu la relatii de casatorie disfunctionale.
In relatiile ei , Geo se va sprijini pe barbatul care va veni in viata ei, se va sprijini pe copiii pe care ii va face, si va cauta sa primeasca de la acestia ce nu a primit de la parinti. E pur si simplu o lege interioara, mai presus ca noi.
Exista o ordine a iubirii. Parintele e cel mare. Parintele da si copilul primeste. Si cam atat. Invers nu este posibil niciodata.
Cand copilul devine cel mare ( mai in toate familiile din Romania ) , absenta copilariei naste rupturi sufletesti la nivelul sine-lui. Un om cu asemenea suferinte nu va putea fi niciodata fericit. Asa ca poate in poveste va exista fericire si poate va exista emotie si poate va exista nebunie. Pentru moment. Pe termen lung insa nu.
Geo va avea tristeti unde nimeni nu va putea mangaia, va avea nefericiri pe care putini le vor patrunde si va avea mereu reactii de cele mai multe ori neintelese.
Va avea mult de luptat si chiar daca va reusi sa-si faca o familie, in mod sigur copiii vor fi disfunctionali. Pana cand copiii nu isi lasa consecintele cu parintii , nu reusesc sa aiba propria lor viata.
E un cerc in care mai toti noi romanii ne tot invartim de cateva decenii.
Cu siguranta povestea mea nu o sa placa, dar in mod sigur va activa inconstientul colectiv.

psipsina spunea...

grea alegere, tudor.
este nedrept să alegi între părinte şi iubit. este nedrept să ai, la anii tineri, atâtea poveri pe umeri.
nu ştiu ce a ales geo şi nici nu vreau să te influenţez. mă gândesc însă că mica noastră eroină va fi mereu un reazem pentru mama ei. iubirea poate că îi va da aripi, poate că o va ajuta să răzbată, să îşi găsească propriul drum... dar nu cred că va uita vreodată de cea care i-a dat viaţă şi deşi nu îşi doreşte asta, are nevoie de fiica sa.

Sophie spunea...

astept continuarea de la tine :)

Cristi spunea...

Ar trebui sa ramana cu barbatul pe care il iubeste, dar sa fie alaturi si de mama ei. Un caz asemanator este cel al Danielei Gyorfi care are grija de mama ei imobilizata la pat. Daniela are grija de mama ei de la varsta de 12 ani. Sper sa nu ma insele memoria, am citit asta intr-un interviu. :)

Irina spunea...

Foarte frumoasa povestea ta de dragoste - atunci cand dragostea de mama pare sa piara in fata unei noi iubiri. Totusi nu as vrea sa aleg, de ce trebuie Geo sa aleaga? Eu cred ca le poate imbina perfect pe amandoua.

Gabriela Elena spunea...

Tudor, ma bucura participarea ta cu acest frumos articol, care a completat corola temei, aleasa de mine in aceasta saptamana.

Totul pare sa se desfasoare intr-o anumita cadenta zilnica, ce devine parca monotona pentru Geo: casa, scoala, cafenea, casa-unde o asteapta o mama bolnava. Totusi adevarata poveste a inimii este cea care ascunde tot tumultul, toate nazuintele, toti fluturii ce incep sa zboare.

Continuarea trebuie sa-ti apartina!
Cum simti tu... :)

Aricolul meu l-am propus si pe Polimedia, unde apar ca si Bee. Te-am trecut si acolo la prieteni. :)

tu26dor spunea...

Mirela Pete - iti multumesc pentru amabilitatea de a ma primi in grupul acestor povestitori minunati. De acord cu tine privind sustinerea financiara a unui invalid de catre stat, insa hai sa spunem ca la noi statul ar prefera sa mai taie din pensii si compensatii decat sa faca asta. Totusi traim cu speranta ca intr-o zi lucrurile ar putea sa evolueze si spre bine. O zi minunata si ne auzim curand!

alis - asta e farmecul povestii, sa alegi din doua rele pe cel mai mic. sau sa gasesti o solutie de a le impaca pe amandoua. multumesc mult.

Claudia iti multumesc mult. As putea spune ca povestile sunt adunate. Nu am pierdut inca nimic. Zi minunata!

Anna - nu putem da vina numia pe sistem, trebuie sa dam vina pe toti. Noi suntem o societate, suntem parte din sistemul asta in care ne-am obisnuit sa il taraganam fara nici o noima asteptand pe cineva sa intinda o mana si sa ne ridice deasupra. Iti multumesc pentru finalul propus. O idee pesimista nu e una rea ci din contra e excelenta si mai mult decat atat e reala. Iti dau dreptate in tot ceea ce ai scris si concluzionez ca ordinea naturala a lucrurilor este si va fi defectuasa atata timp cat copilul are grija de parinte. Asta nu se va mai intoarce in favoarea copilului si in final parintele s-ar putea pierde cu durere in suflet. O zi minunata sa ai si sa iti pastrezi zambetul optimist dincolo de fata rece a realitatii.

tu26dor spunea...

psipsina - cu siguranta Geo nu ar putea sa aleaga iubirea pt printul ei in dauna mamei fara sa ramana in urma cu ganduri amare, insa soarta are grija sa tina balanta vietii in echilibru, nu-i asa? multumesc mult.

Sophie - o sa vina si continuarea, eram curios si de parerea ta. mutumesc mult.

Cristi - Sincer sa fiu nu urmaresc stirile "mondene" si nu stiu exact cine ar fi personajul in cauza, insa cu sigurnata exista multe cazuri de acest gen. Cel al Danielei G. este mediatizat, insa sunt si oameni de care nu a auzit nimeni si aia cu siguranta sunt mai in nevoie decat o persoana publica. Oricum ar fi insa, suferinta nu tine cont de statutul social. Iti multumes. sa ai o zi minunata.

Irina - am adaugat introducerea care suna destul de pesimist. Nu prea am lasat loc d o imbinare fericita a celir doua iubiri. Sa vedem cum le descurc acum. Multumesc mult.

Gabriela Elena - multumesc mult pentru invitatie si aprecieri.
In primul rand Geo se invarte, asa cum ai observat si tu, intr-un cerc in care pare prizonera fra scapare. Trebuie sa gaseaasca o solutie de asi depasi conditia, de a forta putin norocul si de ce nu chiar soarta. Continuarea imi apartine si in loc sa para simpla va fi destul de complicata:) o zi minunata!

SoriN spunea...

Tudor , te salut ! nu pot decât să mă înclin ! Cuvinte ? Ce cuvinte , ar fi de prisos , o spui atât de bine . Respect !!

tu26dor spunea...

Te salut, SoriN - multumesc mult. O zi minunata!

sonia spunea...

" Şi Geo trebuia să aleagă!..."
Dar Geo nu a trebuit sa aleaga, pentru ca iubirea simpla si sincera are mereu o noblete care da putere sufletelor sa vada posibilul in imposibil, frumosul in urat, calitatea in defecte. Astfel ca Geo nu a facut nimic altceva decat sa faca loc celor doua iubiri in sufletul ei generos. Datoria fata de mama bolnava a devenit mult mai usor de indeplinit, pentru ca barbatul care o iubeste a completat-o, devenind prelungirea ei.

Asta ar fi varianta fericita.
Daca barbatul ar pune-o sa aleaga, sper ca Geo are deja caracterul unei femei puternice si a facut exact ce as fi facut si eu. As fi continuat sa caut iubirea adevarata...
Seara buna, Tudor si iertare ca am lipsit o vreme...

tu26dor spunea...

Sonia - bine ai revenit:) excelente varintele tale. daca cea fericita e fara comentarii practic, in a doua varianta raman loc de concluzii si intrebari. e bine sa aleaga? e normal din partea lui sa impuna alegerea? si daca apar intrebarile tot raspunsul tau e cel corect. Poate timpul nu e pierdut inca pt Geo si alegerea nu e atat de dificila precum pare. Ma bucur sa te stiu aici. Multumesc si o seara minunata!

Anca G. spunea...

Scrii fenomenal! Singurul defect e că... povestea a început, deci o să se termine.

tu26dor spunea...

Anca - asa cum spuneam si zilele trecute, povestea care se termina va lasa loc unei povestiri noi. multumesc mult.

Digodana spunea...

Tudor, bine te-am gasit!:)
Ce poveste frumoasa! Vreau continuarea!
Stii ce n-am inteles eu? De ce trebuie sa aleaga? Chiar trebuie? ce ar impiedica-o sa isi traiasca dragostea si sa stea in continuare si langa mama ei? Stii ceva ce eu nu stiu?
De ce baiatul acesta n-ar putea-o iubi si ajuta? De ce nu ar putea fi fericita?
Oi fi eu incurabil optimista, dar aici chiar ca nu vad de ce ar trebui sa fie o despartire sau alegere sau sfarsituri triste...
Astept cu interes continuarea povestii (Drag tovaras, nu iti va fi usor :)))) )

fatacareaduceploaia spunea...

Superba povestea...

Amalia Mohorea spunea...

frumoasa poveste ...pt ca inima lui Geo nu e rece eu cred ca alegerea ei e sa imparte pe din doua,...oferind iubire in ambele...parerea mea'!!!dar astept continuarea cu siguranta avem de invatat din ea

tu26dor spunea...

Digodana - adevarat nu imi va fi usor. continuarea trebuie sa fie pe masura. Imi place mult optimismul tau debordant. E de luat aminte:) multumesc mult. Zi senina!

fatacareaduceploaia - bine ai venit, multumesc mult.

Amalia Mohorea - bine ai venit. multumesc mult ca mi-ai impartasit parerea despre Geo. Continuarea va fi curand.

Zamfir de Turda spunea...

Ultimii ani din viaţă ai mamei mele au fost altfel de cum şi-ar fi dorit. Din acea perioadă, îmi amintesc de complimentul primit de la o colegă de navetă, căreia îi arătasem conţinutul genţii mele tip diplomat (borcanul cu supă, containerul cu felul doi şi pacheţelul cu prăjituri): mi-aş dori ca măcar unul din cei doi fii ai mei să facă pentru mine ce faci tu pentru mama ta, dacă voi avea nevoie.

dinu roman spunea...

Ar trebui continuata.

tu26dor spunea...

Zamfir - ideea ar fi ca sa nu se ajunga niciodata in astfel de situatii. Cu totii ne dorim sanatate in primul rand si mai apoi recunostinta. Ce face Geo pentru mama sa e doar un exemplu din ceea ce inseamna buna crestere si adevarata dragoste de mama. Din nefericire, in ziua de astazi sunt lucruri care dispar incet dar sigur. Iti multumesc.

dinu roman - continuarea o sa apara curand. Iti multumesc.