sâmbătă, 28 mai 2011

Povestea inimii II


Geo se grăbea spre casă. Pe drumul ce-l cunostea atât de bine, astăzi i se părea totul schimbat. În ochii ei se citea dorinţa şi tâmplele îi zvâcneau de nerăbdare. Luase o hotărâre şi era mândră de ea. Se simţea matură şi îşi dorea să scape de povara ce o copleşea de la o vreme încoace. Nu putea trăi cu două iubiri în suflet şi astăzi avea să aleagă. Ştia că mama o va înţelege. Şi se grăbea la ea să îi spună. 


 În ultimele zile pleca de acasă dimineaţa sperând ca ziua să treacă repede şi să vină seară. Ar fi făcut orice să sară peste partea cu şcoala de dimineaţă şi să  meargă direct la cafenea să se întâlnească cu el. Să se lase cuprinsă în braţele lui şi să viseze. Să aştepte mângâierea ce îi liniştea sufletul şi să transforme visul în realitatea pe care şi-o dorea atât de intens. Şoaptele lui, sărutul, iubirea, erau senzaţii de care Geo uitase să se bucure în viaţă. Acum se simţea împlinită. Acum iubea şi dincolo de iubire se contura frumuseţea universului. Cerul era mai senin ca niciodată, şi zborul lor spre înălţimi era atât de lin. Asta era şansa de care trebuia să profite în viaţă!
 Ajungea noaptea acasă târziu, uneori atât de târziu încât îşi găsea mama dormind, obosită să o tot aştepte. Îi pregătea repede lucrurile pentru a doua zi şi apoi adormea desenându-şi visele cu prinţul ce venise să-i coloreze viaţă. În zori se trezea mai devreme decât mama şi pleca inaitne ca aceasta să iasă din lumea somnului. La şcoală nu-şi mai dădea interesul, activitatea ei reducându-se vizibil. Profesorii nu au înţeles-o şi sancţiunile au început să apară. Însă ei nu-i păsa. Ştia că după amiază la cafenea viaţa devenea frumoasă în braţele lui. 
 Şi acum se grăbea spre casă. Trebuia să îi spună mamei că sufletul ei a ales. Nu putea să trăiască cu ambele iubiri şi în copilăria ei nu găsea nici o cale de îmbinare între cele două situaţii. Aşa că trebuia să renunţe. În faţa mamei cu ochii înlăcrimaţi şi cu privirea iubitului în minte, şi-a  descărcat inima şi a plâns. Şi noaptea a trecut peste ele cu vorbe simple şi decizii mari. Răsăritul le-a surprins dormind îmbrăţişate împăcate una cu cealaltă, dar şi cu soartă ce le părea potrivnică.
 Geo a plecat spre şcoală  fericită. A vorbit cu profesorii şi aceştia au înţeles-o. Avea să devină din nou aceeaşi elevă eminentă. A promis acest lucru. 
 După amiază la cafenea şi-a întâlnit iubirea şi i-a pus punct. 
 Viaţă nu are sens fra iubire, însă din iubire ar trebui să se nască bucurii şi nu dezamăgiri. Dragostea vindecă şi trasează în viaţă soluţii fericite pentru toate necazurile. Însă aceea e iubirea adevărată.  Geo a ales iubirea mamei pentru că nu era pregătită pentru o iubire nouă. Dragostea ei pentru el era doar o copilărie. Iubirea se naşte din speranţă şi moare în naivitate. Dincolo de naivităţi iubirea lui devenea amăgire..  
 Îmbrăţişându-şi mamă, Geo a  realizat că viaţa ei e frumoasă. A înţeles că viitorul este în faţă şi iubirea poate să renască oricând plină de speranţa. Şi atunci va fi pregătită să iubească fără să fie nevoită să aleagă!  Pentru că iubirea adevărată ȋntotdeauna ȋnvinge!



Sursa foto aici.

25 de comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Tudore , scrii cu mult suflet! De ce nu vii pe Amprente Literare?
Te felicit pentru darul tau.O zi binecuvantata sa ai!

tu26dor spunea...

Multumesc de invitatie, Domana Elena. Am sa ma alatur curand. Un sfarsit de saptamana minunat!

Anna spunea...

Neasteptat final...pare atat de real...frumos.
Da, dragostea e in noi, e suficient sa ne ascultam cu adevarat inima...

tu26dor spunea...

Anna - sper ca am reusit sa surprind cu finalul meu. Pana la urma nu erau decat trei solutii - cu el cu ea sau impreuna. si oricare din ele puteau fi previzibile. Iti multumesc.

pandhora spunea...

am crezut ca va alege contrariul pana in ultima clipa...
ai un dar aparte de a sustine emotia pe care o induci prin scris...dna Elena are dreptate..scrii cu mult suflet...sper ca ii vei onora invitatia...

tu26dor spunea...

pandhora - nu pot decat sa ma bucur ca am reusit sa creez un astfel de sentiment. iti multumesc mult.

Digodana spunea...

Am citit prima parte, apoi a trebuit sa raspund la un telefon... dar in minte deja iti construiam raspunsul acela politicali corect prin care sa te injur ca o desparti de unul dintre ei...
Apoi am citit tot. Si ti-am dat dreptate. Si m-ai impresionat. Si mi-au dat si lacrimile.
Profund de tot, ai dreptate in tot ceea ce afirmi, mi-a placut mult :)

tu26dor spunea...

Digodana - ma surprinde in mod palcut reactia ta. nu ma asteptam la un asemenea impact. Iti multumesc mult de tot.

sonia spunea...

Frumos stii imbina trairile personajelor tale, dandu-le viata. Cred ca deja stii ca ma asteptam la acest final, dar ardeam de nerabdare sa citesc partea a doua, pe care ai stilizat-o atat de sensibil, incat m-ai facut sa ma las prada emotiilor.
Cineva imi spunea odata ca povestile simple de viata sunt si cele mai frumoase, prin naturalete...
Cred ca asta este si ceea ce ma atrage la maniera ta de scriere. Naturalete, sensibilitate, detaliu...
Te-ai gandit sa scrii o carte? Un roman, nuvela, orice? Usor-usor ne intoarcem spre acest tip de literatura, care tie iti vine manusa.
Seara de vis sa ai!

ELENA spunea...

Superbă Tudor continuă
că ai talent,îmi place..
O seară plăcută!

tu26dor spunea...

Sonia - am sa gasesc o modalitate de a scrie ceva mai profund, mai complex, o nuvela sau un roman. Multumesc de aprecieri si incurajare.
Seara minunata!

tu26dor spunea...

ELENA - iti multumesc. o seara deosebita sa ai si tu:)

Carpe Diem spunea...

Ma bucur pentru tine Tudor...ma bucur pentru faptul ca inca mai crezi in existenta iubirii...ma bucura modul in care scrii...

dinu roman spunea...

Frumos. Viata este suma alegerilor pe care le facem. De cele mai multe ori sunt alegeri dificile, dar fiecare alegere contribuie la formarea omului care vom fi in final.

psipsina spunea...

surprinzător de înţelept finalul... mi-a plăcut mult, tudor.

tu26dor spunea...

Ionut - daca ar fi sa uitam iubirea, nu am mai fi capabili sa ne exprimam frumosul din noi. iti multumesc.

dinu roman- ai mare dreptate. sunt deacord. iti multumesc.

psipsina - iti multumesc mult.

Zamfir de Turda spunea...

Felicitări pentru alegere.

tu26dor spunea...

Multumesc mult, Zamfir.

Ioan spunea...

Salut! Din povestea scrisa imi dau seama ca nu a fost cu rea intentie, dar te asigur ca pentru cineva care chiar tine la fotografiile sale, sa le gaseasca puse prin diverse bloguri fara sa i se fi cerut permisiunea nu e deloc un lucru placut.

Apreciez faptul ca ai mentionat sursa imaginii, dar pe viitor incearca sa intri in contact cu autorul fotografiilor pe care doresti sa le folosesti, astfel incat sa se evite astfel de neplaceri.

Asa cum stii, imaginile sunt protejate de drepturile de autor - si asta include si folosirea lor fara voia autorului (nu doar folosirea fara mentionarea sursei).

Spor la scris si... la cat mai multe texte pline de semnificatii si invataminte!

tu26dor spunea...

Te salut, Ioan. Sper sa imi accepti scuzele pentru faptul ca nu am cerut permisiunea folosirii fotografiei. Iti dau dreptate si daca doresti pot sa o inlocuiesc fara nici o problema. Multumesc si sa auzim numai de bine!

Sophie spunea...

imi place continuarea; e cu mult suflet

BlueRiver spunea...

Ma asteptam la un sfarsit foarte trist... adica, banuiam ca a ales sa ramana cu acel barbat, iar cand s-a intors sa-i spuna mamei alegerea ei, mama ei murise :(
Vai, ce trist gandesc :(

tu26dor spunea...

Sophie - iti multumesc.

BlueRiver - e normal ca uneori sa ne lasam influentati si sa cadem in extrema pesimita, insa e bine sa ne pastram mereu o raza de speranta. Iti multumesc mult.

Irina spunea...

Mda, si eu care tot asteptam sa nu fie nevoita sa aleaga. Dar acum ca ai scris inteleg de ce trebuia sa aleaga si a facut alegerea corecta. Felicitari!

tu26dor spunea...

Iti multumesc mult Irina. Pana la urma cred ca nu a iesit nimeni dezamagit de final:)
Zi miunata tutror!