vineri, 1 aprilie 2011

Stop!(?)


Cum ar fi să spun stop?

De astăzi nu mai fac nimic. S-a terminat. Mă opresc şi trag aer în piept fără să vreau să mai continui. Vreau să mă odihnesc să uit de toate să nu mai stiu nimic. Să iert pe toţi şi să mă ierte toată lumea. Să mă sfârşesc şi să uit. De mine şi voi - şi eu de toţi. Atât.
De mâine nu mai scriu. Nu îmi mai las cuvintele  să se aşterne pe foaie. Îmi refuz şansa de a crea metafore, de a născoci epitete. Am să îmi ascund stiloul dincolo de vitrina încuiată, am să îmi arunc colecţia de pixuri şi am să fac cadou agendele încă nescrise către diverşi care vor fi bucuroşi să le primească.
Da, da, de mâine nu mai zâmbesc. Am să îmi cos buzele între ele pt a nu lasa bucuria să mai intre în sufletul meu. De mâine stau cu ochii închişi. Visatul cu ochii deschişi mă face să zbor. Dar mi-am tăiat aripile pt a  înăbuşi dorinţa înalţării spre cer.
Tot mâine îmi pun gândurile într-o cutie neagră şi sting lumina către inima mea.
Inevitabil, tot de mâine am să încetez să iubesc viaţa, infinitul senin şi mălinul ce nu îmi mai doresc să înflorească.
De mâine mă arunc în neant şi mă pierd în marea oamenilor obişnuiţi.
Fără să vreau, fără să ştiu, fără să cred.
Vă las în voia voastră, fără să am habar de voi mă veţi lăsa.
V-aţi lăsat păcăliţi? (daca tot e zi de păcăleală) Cum aş  putea să fac asta? Nu pot să cred că m-aţi crezut pe cuvânt. Ceea ce am scris mai sus e sunetul grav al unui pamflet la adresa scrierilor mele. E în opoziţie totala cu starea mea de spirit.
Nu voi renunta niciodată la ceea ce simt, ce cred, ce iubesc. Surâsul meu e transpus deja în configuraţia feţei. Dragostea mea e deja întipărită în inimă. Trăiesc, simt, iubesc şi asta e dorinţa mea către toţi. Pentru că viaţa mea însăşi e zâmbet şi nu pot păşi dincolo de ce trăiesc!

24 de comentarii:

pandhora spunea...

cand esti prea plin nu te opresti...te reversi dand si altora din increderea,bucuria si zambetul tau...
in sfarsit este primavara :)

tu26dor spunea...

pandhora... zambetul tau imi spune ca nu te-am speriat de loc:) ma bucur. multumesc mult.

Adriana Alexandru spunea...

Era să-mi stea inima când am început să citesc...ce păcăleală ne-ai tras Tudore! :)

tu26dor spunea...

era mai grav daca nu puneam finalul azi:))) sper totusi ca nu te-am speriat prea tare, Adriana.:D

Adriana Alexandru spunea...

Hmm, adică să ne fi lăsat câteva zile să clocotim înspăimântaţi?
Vai, vai măi Tudor măi, dacă ne mobilizăm şi îţi tragem şi noi toţi o păcăleală mâine? :D

Iulia spunea...

chiar credeam la inceput :))))))

irene-brizo spunea...

serios tudor?? de cand am vazut imaginea cu pana si semnul stop am ridicat asa o spranceana, am facut un mic calcul hmm azi e 1 aprilie, am dat sa citesc postul iar cel care a scris primele randuri nu era Tudor al nostru, asa ca nu am crezut o iota.

tu26dor spunea...

Adriana - da, asa am avut primul gand, sa las doar semnul cu stop si primele randuri.astept acum sa fiu "pedepsit" cum se cuvine:))) multumesc mult.

Iulia - ma bucur ca am reusit sa te binedispun dupa pacaleala:D multumesc de intelegere.

Alis - te-ai prins de la inceput. bravo. si daca nu puneam finalul?

irene-brizo spunea...

daca nu puneai sfarsitul tot credeam ca nu poate fi adevarat.:P

tu26dor spunea...

iti multumesc pt incredere, Alis.

elena marin-alexe spunea...

Pe mine chiar ai reusit sa ma pacalesti...Ma intrebam, ore cine te-a suparat asa tare?
Bine ca azi este 1 Aprilie!:) Tu ai inca multe de spus Tudore!

tu26dor spunea...

multumesc si dumneavoastra pentru incredere, Doamna Elena. sper ca nu v-am speriat prea tare:)

Adriana Alexandru spunea...

Tudor, sper că prietenii tăi nu te-au pedepsit prea rău, dacă au fost prea duri, fii bun şi iartă-i şi tu.
Un sfârşit de săptămână minunat îţi doresc!

DoarEu spunea...

Uneori oboseşti. La cât de încăpăţânat te ştiu, ai fi putut face asta. :)

Scrie şi iar scrie! Hai să participăm împreună la concursul Unicredit. Poate la secţiunea proză scurtă. Ce spui?

BlueRiver spunea...

Ma gandeam, din capul locului, ca este o pacaleala :)

tu26dor spunea...

claudia tu oscilezi in a avea si a nu avea incredere in mine:)) nu renunt. nu am nici un motiv. sa imi trimiti detaliile concursului cand ai timp. nu promit, dar nu se stie niciodata.multumesc

BlueRiver - m-ai simtit:D multumesc mult.

Stefania spunea...

:) Ma bucur ca era o pacaleala, ca incepuse sa ma apuce depresia si pe mine :)) apropo de 1 aprilie, mie mi-au lipit colegii/colegele mouse-ul cu scotch de birou... uitasem ca e 1 aprilie... si in timp ce il dezlipeam mi-au trecut prin cap toate pacatele pe care le facusem pana atunci :)) prin asta am simtit ca m-am apropiat si mai mult de ei.

tu26dor spunea...

cateodata o gluma buna te poate face sa devii mai apropiat de cei care te inconjoara. iti multumesc mult, Stefania.

michi015 spunea...

te-am crezut continua tati

tu26dor spunea...

he he, multumesc mult. nu ma opresc:)

andreea toma spunea...

Scrii mult prea frumos ca sa renunti...si pui prea multa pasiune, viata si dragoste in ceea ce scrii ca sa poti renunta...

tu26dor spunea...

iti multumesc pentru incurajare si incredere, Andreea!

Iullia spunea...

ce frumos scrii... felicitari!:)

tu26dor spunea...

bine ai venit.Iullia! multumesc mult.

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.