vineri, 29 aprilie 2011

O restanţă – primul zâmbet!

Am rămas ȋn urmă cu o promisiune, o mică restanţă. Pandhora mi-a sugerat să enumăr şase motive pentru care am zâmbetul pe buze. Cum ȋmi stă ȋn fire mereu, modific puţin leapşa adăugându-i ceva ȋmbunătăţiri. Astfel, ȋn loc să scriu repede motivele şi să le motivez pe scurt, am să iau fiecare motiv şi să-l transform ȋntr-o poveste. Astăzi, fiindcă am pornit de la o ȋndatorire, prima poveste va fi despre o restanţă.

Eram ȋn anul patru de facultate şi se apropia ultima sesiune. Sau cel puţin aşa credeam eu că se apropie. Pe atunci lucram ȋntr-o patiserie şi timpul meu se ȋmpărţea ȋntre servici şi bunul plac al iubitei mele de atunci. Şcoala ieşise din calcule fără să fi avut vreo anumită intenţie ȋn acest sens. Aşadar, prin iunie când căldura a ȋnceput să mă toropească şi unii din colegi şi-au mai amintit să mă mai sune, am realizat că sesiunea era lejer pe sfârşite şi restanţele stăteau să ȋnceapă.
Cum am luat primele cinci din şase examene nu intră ȋn povestea noastră de astăzi, ȋnsă cel de-al şaselea a fost mai mult decât “educativ”. Obiectul ȋn sine nu prezintă interes prea mare ca să ȋi amintesc numele (sincer să vă spun, nu avea interes pentru mine nici la acea dată), ȋnsă profesorul ţinea să ȋi dea o importanţă aparte. Astfel din prima zi a anului ne-a invitat să ȋi cumpăram cartea personală ce reprezenta obiectul de curs la suma modică de 100 mii lei. O nimica toată pe atunci, considerând şi faptul că odată cu achiziţia cărţii, nota de la examenul final ȋncepea garantat de la trei. Contrariat de situaţie am refuzat să cumpăr cartea gândindu-mă că la o astfel de propunere nimeni nu va rămâne restant şi examenul final avea să fie floare la ureche.
Şi aşa a şi fost! Numai că eu nu am fost prezent din motivele mai sus enunţate. Şi am ajuns la restanţă. Singur! Eu şi profesorul. Şi tipul m-a ȋntrebat calm dacă am cumpărat cartea lui “magnifică”. Răspunsul negativ nu l-a deranjat, oferindu-mi fericit un “ultim” exemplar pe care ȋl avea din “greşeală” ȋn servieta proprie. Suma la fel de modică – 200 mii lei! Dacă scoteam banii atunci şi ȋmi cumpăram cartea eram liber să intru ȋn licenţă. Ȋnsă rebelul din mine s-a arătat contrariat de dublarea preţului şi a susţinut ȋncăpăţânat incorectitudinea situatiei. Profesorul a acceptat refuzul, a luat cartea, introducand-o la fel de calm ȋn servietă, mi-a dat testul şi apoi m-a picat bucuros invitându-mă a doua zi pentru o noua exemplificare a calităţilor mele pentru acel obiect de curs.
Ziua următoare faza s-a repetat ca şi cum ar fi fost prima zi: profesorul m-a ȋntrebat dacă am cartea, dacă nu se oferă bucuros să mi-o vândă la suma modică de 300 mii lei! Am luat foc şi am ieşit singur din sală.
Ȋn ziua următoare am ȋnvăţat, refuzând să aud preţul cărţii. S-a ȋntamplat să nu cad pe subiect şi am picat iar.
Plictisit de lipsa mea de “inteligenţă”, profesorul a plecat ȋntr-o mica vacanţă.
L-am cautat după ceva timp şi am cumpărat cartea la suma minima de 800 mii lei, după o negociere la sânge. Pe la jumatatea lui iulie m-am declarat şi eu ȋmplinit şi m-am numit absolvent.
Păstrez acea carte ȋn bibliotecă, fără să fi avut vreodată curiozitatea să o răsfoiesc măcar. Totuşi, de fiecare dată când mă gândesc la ea, zâmbesc pentru că a reuşit să transforme un moment ce tindea să devină tragic ȋntr-o poveste cu tâlc. Zâmbesc pentru că astăzi ştiu să ȋmi calculez ofertele, ştiu să mă vând şi stiu ce să cumpăr. Ȋn viaţă, pentru a trece anumite obstacole, oricare dintre noi trebuie să ştim să fim buni comercianţi. Şi nu mă refer la a cumpăra lucruri, ci necesităţi!

32 de comentarii:

Irina spunea...

Oooo da, am avut si noi un exemplar in facultate, care umbla cu tenacul de manuale scrise de el ca sa le cumparam si o punea pe a lui sotie sa le imparta la curs. Dar nu a fost chiar asa exagerat sau cel putin nu stiu eu, ca nu am ajuns la restanta :P

tu26dor spunea...

eu am fost un caz unic la restanta, insa astfel de profesori au existat si vor exista mereu, mai ales la facultatile particulare. multumesc, Irina.

pandhora spunea...

imi place ideea ta...o postare pentru fiecare intamplare...si asa cum ne-ai obisnuit...mereu un sambure de intelepciune...:)
astept viitoarele postari plina de curiozitate :)

Carpe Diem spunea...

Cat de multe dreptate ai Tudor...viata asta e doar o piata unde toata lumea vinde sau cumpara, se vinde pentru ca apoi a se rascumpara...este extrem d important sa stii sa scoti in evidenta calitatile, sa tragi pe ele si sa iesi mereu deasupra...

psipsina spunea...

frumos zâmbet mi-ai dăruit astăzi, tudor!
cu siguranță că noi toți am trăit o astfel de poveste și am cumpărat cărți ce zac pe rafturi neatinse, fără rost. eu le-am cumpărat de la bun început, pe cele care nu au fost într-atât de piperate, iar de refuzat, am refuzat una singură. din fericire însă, la examen nu a contat asta și pentru că știam că materia respectivă este o bălărie inutilă la care nota maximă era 5, nici nu am învățat mare lucru.
aștept deja celelalte zâmbete...

DoarATAT spunea...

Hristos A ÎNVIAT !
~
Eu ... am avut grijă "să întârzii MEREU" ! Şi, normal, am picat toate examenele !
Examenele ÎNSĂ, tot le-am "LUAT", desigur ... cu întârziere !
Ultimul meu examen, a fost şi el plătit: MI-A MURIT SOŢIA !
Mă "costă" enorm, căci, acest examen îl promovez de mai multe ori pe zi ... şi, de fiecare dată plătesc: Plâng ! Şi PLÂNG ! (chiar şi acuma plâng)
Şi mai am de plâns, căci ... ACEST EXAMEN este abia la început !
~
Cornelius, :)
PS: ... despre "Plată", are grijă Dumnezeu ... mereu îmi dă, iar eu tot bag şi bag în TRAISTĂ şi nu mă mai opresc din PLATĂ !
~
ADEVĂRAT a Înviat ! (până la "plata" FINALĂ ! Doamne ajută !)
~,

alex-varu spunea...

am avut si eu specimene din astea de profesori care te picau cu ochii inchisi daca nu le luai clebrele lor volume scrise si editate cu mare grija. I-am injurat la inceput, dar in final m-am resemnat constatand ca multi dintre colegii care nu le-au cumparat au avut mult de "tras" cu aceste celebre cadre didactice.

Monica spunea...

e de ras, de plans...?!?!?!




habar nu am?!?!?!


dar e intelept finalul...:)

sonia spunea...

Daca in viata poti sa zambesti dupa o infrangere, e semn de intelepciune, fiindca stii ca o cadere e urmata intotdeauna de o ridicare... Frumoasa si interesanta povestea ta... Felicitari, Tudor!
Sa continui sa ne faci sa zambim, si pe mai departe!

Sophie spunea...

interesanta povestea; cred ca a fost mai mult un examen unde ai invatat arta negocierii :)

alicee spunea...

Noi tot timpul trebuia sa cumparam cartea ca sa putem intra in examen! Altfel te lasa dar sigur picai! destul de trist ....

tu26dor spunea...

Multumesc, Pandhora. Sper sa ma ridic la nivelul asteptarilor:P

Ionut - asta e tendinta - sa fii mereu deasupra. Cel putin incercam, nu-i asa? multumesc mult.

Psipsina - pana la urma se dovedeste ca o carte cumparat din interes nu e citita. Alea pentru examene cu siguranta. Multumesc.

Domnule Cornelius, din nefericire viata ne pune uneori sa platim polite care ni se par uriase. E greu sa te mai gandesti la un zambet cand jumatatea iubita a plecat definitiv... Imi pare rau pentru o astfel de pierdere, insa, asa cum ati spus si dumneavoastra, traim cu speranta ca viata merge mereu inainte si ramanem visand la un zambet. multumesc.

alex - cu astfel de profesori ne-am intalnit cu totii si se vor intalni poate si nepotii nostri pentru ca sistemul functioneaza la fel. multumesc.

Monica, eu am vrut sa las partea in care se plange si sa para de ras totul. iti multumesc.

Sonia - intelepte cuvinte. am sa continui. multumesc.

Sophie - a fost un fel de initiere in "arta" asta atat de imprevizibila. Au urmat destule povesti care sa-mi definieasca urmatorii pasi. iti multumesc.

Alicee - intamplarile de acest gen sunt triste deobicei, insa tine doar de noi sa privim doar partea buna a lucrurilor, amuzandu-ne de intorsaturile situatiilor. multumesc mult.

Aurora Georgescu spunea...

Tudor... n-am zâmbit ci m-am încruntat chiar la modul de încrâncenare. Nu am fost niciodată într-o astfel de situaţie şi mă întreb dacă aş fi acceptat compromisul...
Nu, nu te condamn,sigur , în locul tău aş fi procedat la fel şi probabil chiar din momentul în care şi-a dublat preţul, dar aş fi scrâşnit din dinţi şi n-aş fi putut zâmbi multă vreme! Specimenele de genul acelui profesor, urâţesc viaţa. Descrii frumos, şi reuşeşti să faci cu uşurinţă haz de necaz...........

elena marin-alexe spunea...

Mi-a placut incursiunea printre amintiri. Nici nu stii cate usi s-au deschis prin propriile amintiri.
O seara frumoasa iti doresc Tudore!

tu26dor spunea...

Aurora Georgescu - va multumesc. Uneori ignoranta nu poate pune capat unor situatii, mai ales cand esti in postura de a depinde ce cineva pentru un beneficiu. Atunci nu ramane decat sa treci peste astfel de lucruri facand haz de necaz si tragand invataminte. tocmai de aici vine si zambetul, pentru ca banii se cheltuie, sunt efemeri,nu inseamna nimic, insa nota la examen a fost un beneficiu care a generat o multitudine de evenimente in viata mea si a ramas si azi ca o lectie in cutiuta cu amintiri.

tu26dor spunea...

Doamna Elena - o amintire deschide mereu o serie de alte amintiri reconstruind trecutul intr-un mod inimaginabil. va multumesc mult. Sa aveti o seara senina

Costin Comba spunea...

noi era obligati s le cumparam, pentru ca nu aveam dupa ce citi. profesorii veneau la scoala si isi spuneau lectia din carte, cu o viteza ametitoare. Cu 2 exceptii. Te salut.
In viata totul este de vanzare. Difera doar suma. Cel mai usor se cumpara demnitatea si moralitatea

tu26dor spunea...

Demnitatea si moralitatea nu cred ca se cumpara, acolo e doar inselatorie.
In rest, deacord cu tine, totul are un pret si absolut totul este de vanzare. Multumesc mult. Seara faina!

Sailor spunea...

Beautiful Blog!

tu26dor spunea...

Wellcome!
Thanck you very much, Sailor!

Bianca Dobrescu spunea...

frumos Tudor, din toate înveţi ceva:)

tu26dor spunea...

Multumesc, Bianca!

IULISA spunea...

Am parcurs cu plăcere relatarea ta. Viaţa asta e un talcioc unde fiecare isi negociază preţţul "marfii" de vânzare.Dar cum ai spus si tu, treci peste astfel de lucruri facand haz de necaz si tragand invataminte. tocmai de aici vine si zambetul.O seara frumoasa!

tu26dor spunea...

IULISA - ma bucur ca mi-ai inteles punctul de vedere si mai ales ca ti-a placut povestioara. multumesc. o seara minunata!

Sailor spunea...

First of all thank you so much for stopping by my cruise blog. You have a beautiful blog and I fount it very interesting to go through so many blogs in Romanian language. I found so many of them from Carmen's blog and I find that Romanians are very creative and have wonderful stuff to offer. I do not know the language but I use the translator option and it is very interesting.

Anyways You have a nice weekend.

Christina spunea...

Poti face ce vrei,dar sa suporti consecintele.Acum totul se cumpara cu bani sau nu numai.
Am avut ce invata din povestioara ta,:d.

tu26dor spunea...

Christina - Bine ai venit. Multumesc mult. O seara minunata!

tu26dor spunea...

Sailor- Unfortunately the translator is not so good.
Only translate words. Romanian language has many meanings. Meanings can be interpreted, and the translator can't do this. Until we find a reasonable solution, we must settle for what we have. Anyway, Romanians are great people. Glad to know that you like my blog and stories. You are always welcome! Have a nice evening!

BlueRiver spunea...

Fireste, fiecare vrea sa-si vanda cartea... nu mi s-a intamplat sa ma oblige vreun profesor sa-i cumpar cartea, am cumparat cartile dare imi erau de folos in viitor, care imi sunt folositoare si acum :)

tu26dor spunea...

ferice de tine. eu am cartea aia in biblioteca si tot ce am facut pentru ea a fost sa zambesc si sa ma multumesc ca mi-am invatat lectia de viata. acum insa sa nu crezi ca e vreo parere de rau in asta.
sa ai o seara minnata.

Alexandru spunea...

Ma mir ca avem puterea de a mai zambi dupa astfel de intamplari care, atunci, ne-au starnit multa revolta... Nu stiu cum se face, dar tocmai cand credem ca avem dreptate si ne revoltam in numele acestei dreptati, mai mult avem de pierdut. Pt ca stiu unii sa ne faca sa pierdem...
Ramanem cu amintirile...

tu26dor spunea...

Viata e cu doua sensuri castigatoare si pierzatoare. Atunci cand crezi ca poti iesi victorios dintr-o intamplare, poti realiza mai tarziu ca de fapt ai pierdut. De aceea e mai bine sa fie invers - aparent am aruncat niste bani pe fereastra, dar am castigat o lectie de viata cu morala cu tot. Multumesc si sa ai o saptamana de top!