Evadarea

Mi-am deschis dulapul şi am căutat să-mi găsesc rucsacul. Am oftat, am zâmbit şi am crezut că sunt pregătit de călătorie. Mi-am pregătit strictul necesar, am selectat bine ceea ce ȋmi trebuie şi ceea ce nu, apoi l-am ȋnchis mulţumit şi am pus rucsacul la marginea dulapului. Plec! M-am aşezat ȋn pat pentru somn. Dimineaţă mă asteptă o nouă perspectivă asupra vieţii.

Zorii se revărsau prin perdea cu raze de soare sclipind ȋn fereastră. Părul şi visele ȋmi sunt răvăşite pe pernă şi somnul mă ruga să mai stau. Patul era călduros şi dimineaţa mă găsise fără prea mult chef de viaţă. M-am ȋmbrăcat şi am plecat la servici. Zi obişnuită de lucru cu ore prelungite după program, apoi o bere monotonă cu baieţii şi un drum singuratic spre casă. Un film, o discuţie banală, o poveste şi noaptea m-a ȋmbrăţişat ȋntr-o şoaptă somnoroasă. Apoi iarăşi dimineaţă, acelaşi servici, acelaşi film, aceeaşi poveste, ȋncă o zi, iaraşi la lucru, poate o idilă, noapte, somn, dimineaţă servici, poveste, iubire, despărţire, stres, oboseală, socializări neconcludente, poveşti fără happy end şi somn. Şi iar, dimineaţă – servici – somn, nouă zi – seară – dimineaţa…

 

Rucsacul nu mai e lângă dulap. L-am mutat ȋntr-un colţ mai ȋntunecat să nu mai stea ȋn cale. Dacă ar fi fost de lemn s-ar fi văzut pe el cum s-a depus praful. Aşa e din pânză şi pare proaspăt pregătit. Gata de plecare. Ȋntr-o călătorie. Ȋn tranzit, o evadare spre o altă viaţă. Dincolo de monoton, dincolo de limitele ȋn care mi-am desenat fără să vreau existenţa.
Uneori privim ȋnapoi şi ȋnţelegem că nu am realizat nimic ȋn ultima vreme. Timpul trece pe lângă noi ȋn perioade ciclice şi faptul că lucrurile se repetă nu pare să ne mai deranjeze de loc. Ne trezim dimineaţa, ne umplem ziua cu banalităţi şi ne ȋntoarcem seara pentru a ne trezi a doua zi setaţi să facem acelaşi lucru.
Mă uit la rucsacul pregătit şi vreau să ȋmi fac curaj. Vreau să evadez din banal şi să ȋmi scriu ȋn fiecare zi o poveste diferită. Ȋn rucsac am amintiri şi voie bună, pe buze am zâmbet şi ȋn suflet speranţă. Doar atât ȋţi trebuie pentru a face un pas pentru un nou ȋnceput.
Ȋntr-o zi voi fi pregătit. Ȋntr-o zi am să plec. Ȋntr-o zi am să am puterea să schimb ceva ȋn viaţa pe care o trăiesc. Pentru ca m-am plictisit de ceea ce fac acum. Pentru că vreau! Pentru că  simt că aşa trebuie să fac! Şi mai ales pentru că atunci când vreau, ȋntotdeauna reuşesc.
Acea zi este atât de aproape!
Vă doresc inspiraţie pentru a vedea dincolo de monotonie. Vă doresc curaj pentru a depăşi limitele. Vă doresc succes pentru că trebuie să reuşiţi! Să vă păstraţi zâmbetul, luciditatea şi pentru nimic ȋn lume să nu vă pierdeţi speranţa!

19 thoughts on “Evadarea

  1. ma refeream la alt gen de confort… adica, comoditate. sa te complaci intr-un anumit "format".

    insa..idilele acelea de pe acolo, povesti de iubire asa in fiecare zi.. ihmm… sa tot traiesti. 🙂

  2. Cand vad ca nu mai pot, chiar am curaj sa evadez… si plec, fie si pana la Bucuresti, sa ma plimb si sa stau pe banca in Parcul Tineretului, in Oraselul Copiilor… Maine imi fac valiza, pentru ca luni evadez la Londra, doar sunt in vacanta, nu?

  3. Carpe Diem says:

    Evadarea…hmmmm…ce inseamna acest lucru? Eu personal i-am pierdut sensul. Mi-ar place sa evadez si eu sa dispar fara urma si sa fiu bine. Dar nu se poate. Nu acum. Sa-mi iau rucsacul si talpile in spinare si sa ajung acolo unde pot fi linistit si lipsit de ganduri perpetue. Dar nu este posibil. Cel putin nu pentru mine.

  4. of, timpul asta, Monica… evadeaza… ignora timpul.multumesc.

    Ionut, tu esti intr-o evadare continua. viata ta e intr-o miscare permanenta. cred ca la tine trebuie mai mult stabilitate decat evadare… ce zici, esti una din exceptiile care intareste regula? multumesc mult.

  5. sonia says:

    Buna seara, Tudor…
    Crede-ma, am ramas fara cuvinte, clipul e mai mult decat elocvent, dar si textul scris de tine…
    Si la mine rucsacul a sfarsit in ignoranta, acum la curatenia de Pasti… I-am gasit doar loc, in alta parte a casei unde sa nu imi trezeasca amintiri.
    Sa fim oare o natie de cascati, cum spunea Dan? Se prea poate…
    sa nu reusim sa ne desprindem exact atunci cand trebuie sa o facem?
    Monotonia nu inseamna confort, sub nici un chip, e doar rutina.
    Mi-ai dat de gandit, desi astfel de stari ma incearca si pe mine, tot mai des in ultima vreme…
    Seara lina si senina sa ai!

  6. Buna seara, Sonia. rutina este cuvantul pe care il caut de vreo doua zile si ma tot ocoleste. pur si simplu imi statea pe limba. se potriveste perfect. rutina – toti facem parte din ea cum ea face parte din viata noastra. rutina nu ne da voie sa luam rucsacul si sa evadam. iti multumesc Sonia. seara senina!

    magda – iti multumesc.
    timpul e un mare dusman. cum putem oare sa ni-l transformam in prieten?

  7. Carpe Diem says:

    Ai dreptate Tudor…Eu sunt intr-o continua schimbare…dar si eu am nevoie de evadarea mea…eu vreau sa evadez din propria rutina zilnica (munca, casa, munca)…doar gandurile alearga la mine, nimic in viata personala in schimb nu se misca, seamana foarte mult cu un ulei static de fructe…dar poate ai dreptate si tu, poate eu sunt una din exceptiile care confirma regula…:)

  8. Anonim says:

    Cu rutina ne luptam toti …suntem niste robotei …nici macar nu mai indraznim sa visam…suntem prizonierii propriilor noastre vieti…eu , din fericire , am evadat…in fiecare zi imi surprind destinul , viata …aleg carari mai putin batatorite…si constat ca "viata e o splendoare!"…Te-astept si pe tine Tudore…

Lasă un răspuns