marți, 5 aprilie 2011

Chiriaşul


Eram prin anul doi de facultate şi soarta părea să ȋmi surâdă din plin. Lucram la un bar ȋn centrul Iaşului şi nu mă puteam plânge niciodată de lipsa banilor. La facultate colegii ȋmi erau prieteni şi iubita mea de atunci chiar era  frumoasă şi ȋndrăgostită de mine. Viaţa mea nu era banală şi decurgea de la bine la mai bine. Simţeam ȋn fiecare zi că zbor si  eram fericit.

Una din problemele cele mai mari pe care le aveam atunci era imposibilitatea găsirii unei chirii acceptabile. Nu din punct de vedere al costurilor, pentru că banii nu reprezentau o necunoscută, ci mai ales din cauza proprietarilor. De la ultimul plecasem pentru că ȋmi făcuse program de intrat ȋn casă. Pe motiv că deranjez vecinii dacă vin târziu. Fiecare cu “păsărelele” lui. Mi-am făcut repede bagajul şi am găsit o noua opţiune. Unul din noii colegi de servici deţinea un apartament cu două camere. Om serios, la vreo 40 de ani, divorţat, aparent la locul lui, mi-a oferit o camera la o un preţ modic, fără nici o altă pretenţie. M-am mutat reprede, fără să mă gândesc măcar la vreo deviaţie negativă a situaţiei.
Totul era ok; pe coleg ȋl vedeam mai mult la servici decât acasă şi apartamentul ȋmi era la dispoziţie – o mică petrecere, o mare petrecere, colegi care se opreau frecvent la mine ȋn drum spre şcoală, iubita care era mereu acolo şi nimeni nu era deranjat de aceste aspecte. Ȋmi plăteam chiria la timp şi viaţa mergea ȋnainte la fel de frumoasă ca şi pănă atunci.
Ȋntr-o seară, rămas târziu la o bere cu prietenii, vroiam să mă duc acasă să dorm repede pentru că mă aştepta o zi grea la servici. Ajung ȋn scara blocului, introduc cheia ȋn broască şi…nimic. Uşa era blocată. Ȋn interior se auzeau voci şoptite. La ȋnceput am crezut că e proprietarul cu vreo domnişoară. Ȋnsă erau mai multe voci şi cineva mă privea insistent pe vizor. Atunci am bănuit că sunt hoţii. Nu imi era de lucrurile mele; la vremea aceea ȋn afară de haine singura avere ȋmi era telefonul mobil, dar şi acela nu era decât un chilipir. Problema era alta. După cum v-am spus câstigam bine şi in ciuda petrecerilor repetate, a plimbărilor şi a cheltuielilor pe care le făceam mereu, banii nu se terminau niciodată. Era visul fiecăruia să aibă mai mulţi bani decât poate cheltui. Neȋncrezător ȋn bănci, ţineam banii ascunşi ȋntr-un plic plasticat lipit pe spatele dulapului cu haine. Erau bani suficienţi cât să trăiesc decent şi cu chirie ȋncă jumătate de an de atunci ȋncolo, fără să mai câştig nimic.
O mână uriaşă a apărut de după uşa şi m-a ȋnşfăcat ȋnăuntru. Doi bărbaţi masivi se uitau la mine duşmanos şi o femeie fuma nervoasă. Aruncat pe un scaun ȋn bucătărie tremuram ca varga. Erau hoţi. Si eu căzusem ȋn mâna lor.
Până să vă dezvălui continuarea, vă las pe voi cu un exerciţiu de imaginaţie. Cum credeţi că s-a terminat povestea. De scăpat am scăpat, dar cum?

24 de comentarii:

eandrei spunea...

ai omis sa mai spui ca in casa aveai si o lampa fermecata, pe care ai reusit sa o freci cu talpa piciorului in timp ce erai legat fedeles si trantit la podeea. bineinteles...duhul te-a salvat :)

eandrei spunea...

ba nu...in ciuda faptului ca ei erau trei, intr-o fractiune de secunda ti-ai adus aminte ca ai practicat artele martiale cand erai prin clasa I. intr-o clipa de neatentie, cei doi barbati masivi erau legati spate in spate, iar doamna cu tigara cauta sa sara pe geam cu disperare. apoi a venit politia si i-a arestat, iar tu...tu ai primit titlul de cetatean de onoare al orasului, pentru ca acesti hoti erau de temut si nu reusise nimeni sa ii prinda(pana la tine)

michi spunea...

Cred ca Andrei a uitat ca pe vremea cand aveai bani aveai si pistol

eandrei spunea...

la asta nu m-am gandit

tu26dor spunea...

lampa fermecata o aveam ca deh, doar imi permiteam orice, insa uitasem sa o incarc, expirase numarul de utilizari pe luna, deci nu duhul m-a salvat...
apoi, chir daca mi-am amintit ca stiam arte martiale, mi-a fost jena de rusinea lor sa-i bat si sa-i las pe mana politiei, plus ca primarul era plecat in Cuba pe vremea aia(a se citi Simirad:D) si nu puteam fi facut cetatean de onoare in lipsa
pistol aveam , insa il uitasem in haina pe care mi-o uitasem in barul unde mi-am pierdut noaptea cu amicii de pahar...
multumesc andrei si ticu. ati adaugat o nota de umor in plus pe aici:)
cine mai are alte pareri?

emichi spunea...

si cred ca doamna cu tigara de frica s-a ascuns sub plapuma ta

tu26dor spunea...

dupa ce a terminat tigara, nu?:)))

Bianca Dobrescu spunea...

Propietarii te jefuiau?

tu26dor spunea...

nu e corect, dar esti cel mai aproape pana acum, Bianca. multumesc.

irene-brizo spunea...

proprietarul casei impreuna cu colegul de servici si cu sotia acestuia, vazand cat "de bine o duci" si-au spus ca ceva e in neregula cu tine asa ca si-au facut un plan. ai fost pus pe scaunul acela si legat la maini apoi a inceput interogatoriul. ai fost amenintat ca daca nu spui unde ai banii pusi, i se va intampla ceva nu prea frumos unei persoane dragi tie...mno...:|
...asteptam varianta corecta :)

tu26dor spunea...

bun plan:d ... deci eram aproape sa fiu pradat...:d mai astept variante:))) multumesc alis.

DoarEu spunea...

cred ca iubita era implicata. prea era si cuminte si frumoasa si desteapta si tot timpul acasas. :)) :)) :))

hai, mai lasa basmalele si spune-ne o data! :))

BlueRiver spunea...

eu am doua variante:
1. le-ai spus unde ai lipit plicul cu bani
2. te-ai trezit din cosmar =))

Zâna spunea...

nu erau chiar hoti,si de fapt il cautau pe colegul tau de apartament care in cine stie ce belele era bagat.

tu26dor spunea...

Claudia - buna si varianta ta, ai imaginatie:))) dar aia e o alta poveste:d multumesc, acus spun, mai lasam putin de mister, poate mai apare o varianta:d

BlueRiver - prima varinata era la un pas sa se implineasca cand tremuram pe scaun, nsa m-am tinut tare.
la a doua am ras cu lacrimi, e asa de simla incat... nu mi-a trecut prin cap. multumesc.
daca nu mai apare nici o varinata, maine va spun partea a doua. :)
o seara minunata!

tu26dor spunea...

Zana- tre sa divulg repede continuarea fiindca risc sa raman fara poveste. e undeva pe acolo, esti vigilenta, multumesc:)

elena marin-alexe spunea...

Nu stiu ce ar putea fi, asa ca astept versiunea ta.Cine stie mai bine ca tine? Putea fi si o farsa nu?

tu26dor spunea...

si o farsa ar fi interesanta, Doamna Elena, multumesc. Continuarea vine curand.

andreea toma spunea...

Aia erau adevaratii proprietari? Sau erau interlopii caruia colegul le datora ceva bani?

tu26dor spunea...

in cateva minute e gata raspunsul. ai fost foarte aproape, Andreea, multumesc.

andreea toma spunea...

Ce-mi place suspansul!...sper ca nu si-au recuperat datoriile din economiile tale. :) Hai ca am rabdare...sunt foarte curioasa, dar nu te presez...poate mai vor si altii sa-si dea cu parerea.

tu26dor spunea...

nu era nici o presiune, insa nici nu puteam prelungi prea mult suspansul:) incepea lumea sa le puna cap la cap si sa raman fara poveste:)))

Stefania spunea...

te-ai trezit si s-au terminat toate :P

tu26dor spunea...

era bine sa fi fot un vis:)
dar urmeaza continuarea. multumesc.