sâmbătă, 12 februarie 2011

Tot răul spre bine


Multumesc pentru fotografie
Există zile triste? Există momente care par să-ţi sfideze zâmbetul de pe buze şi buna dispoziţie? Apar uneori clipe în care optimismul pare neînsemnat şi umbrit de  problemele negre ce îţi ies în cale? Îţi aminteşti frecvent de legile lui Murphy care spuneau că “tot ce începe rău se termină şi mai rău”?. Ce ar trebui să facem? Să clacăm? Să ne resemnăm? Să plecăm capul şi să ne acceptăm necazurile blestemându-ne soarta?

Memori3s m-a anunţat că fetiţa bolnavă de care vă spuneam  în decembrie a ales fără voie să fie înger.
Caţeluşul meu urecheat şi-a încheiat şi el socotelile printre noi, într-o clipa de neatenţie, lovit de un şofer grăbit.
Singurul concurs de literatură la care am participat în trecutul nu foarte îndepărtat nu m-a ales printre câştigători chiar dacă premiul a fost un simplu stilou pe care mi-l doream mult de tot.
Oboseala mă ţine mai mult treaz decât să mă adoarmă în ciuda faptului că lucrez iaraşi de la prima ora până târziu în noapte.
Iubita îmi e departe şi dorul de ea mă apasă constant.
Să îmi pierd oare  speranţa? Să fiu posac şi abătut? Să mă ascund departe unde nimeni să nu mă vadă plângând? Să îmi plâng de mila sperand în consolarea celor din jur?
Voi ce aţi face în locul meu?...Cu siguranţa, nimic din toate astea. Am încredere in voi. Pentru că voi trebuie să fiţi puternici.
Cineva acolo sus are grijă ca balanţa sorţii noastre să fie echilibrată. Răul aparent se transformă treptat în bine şi lucrurile redevin normale fără ca noi să sesizăm că s-au schimbat de fapt:
Atunci când Maria şi-a dat ultima suflare, o ruda apropiată a născut o altă fetiţă sănătoasă şi plină de viaţă.
După ce căţelul a fost lovit de maşină am aflat că fugea de fapt la căţeluşa care îi făcuse cinci pui.
După ce am pierdut concursul, Lucian Poenari s-a oferit să îmi trimită un stilou unic lucrat manual. Am primit stiloul şi este cu adevărat deosebit.
Iubita e departe însă se gândeşte  la mine şi  ne purtam mereu dragostea în suflet.
Ignor oboseala şi îmi cânt buna dispozitie în vise cu ochii deschişi. Speranţa nu moare şi zâmbetul aţipeşte şi el ştrengăreşte în colţul buzelor. Viaţa e scurtă. De ce să o trăim stresaţi şi plini de supărare? De ce să ne facem griji pentru lucruri ce nu ţin de noi?
 Greutăţile fac parte din viaţa noastră obişnuită. Trebuie doar să conştientizăm că putem să le facem faţa cu brio. Vă doresc optimism şi voie bună indiferent de ceasurile rele care mai bat uneori deranjant în preajma voastră. Să nu uitaţi că întotdeauna tot răul e spre bine!


28 de comentarii:

pandhora spunea...

e greu sa te gandesti ca va fi bine cand iti este rau...
m-a intristat ce am citit :(

Anna spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=CfQ2MbnkbYA

tu26dor spunea...

pandhora - nu vreau sa te intristezi... zambetul face parte din noi, nu-i asa?
Anna - aparent e primavara afara... sper sa fie ca si in sufletul tuturor sa fie curand.

Mihaela spunea...

Scrii minunat...am citit mai multe articole de ale tale in seara asta, m-ai impresionat pana la lacrimi. Ar trebui sa scrii o carte, te-ai gandit la asta?

pandhora spunea...

nu m-ai convins...

Carpe Diem spunea...

ma bucur sa vad optimism...ma fericeste sa te vad invingator...tot respectul...bravo

DoarATAT spunea...

Bună Ziua ! Domnului tu26dor !
~
Am citit atent (nici nu puteam altfel, îţi meriţi ... stiloul !) şi m-am "întristat", apoi, aproape "m-am bucurat", căci Dumnezeu AŞEAZĂ după cum DOREŞTE EL !!!
Nu-i uşor, la greu ... să zâmbeşti ! Eu însumi am o "aşteptare" (!) care ... nu se mai termină, nu se mai schimbă, NU poate "zâmbi", dar ... doar "supravieţuiesc" undeva foarte aproape de limita: LEGUMĂ ! (poate exagerez ! Cred că am exagerat ! "LEGUMĂ" ... este chiar O LIMITĂ a absurdului, nu pot să fiu în preajma "ei" ...)
~
Te rog să mă primeşti printre "comentatori", dar ... TE ROG, din când în când, treci pe la mine, lasă UN SEMN ... să-mi aduc "aminte" ... că EXISTĂM !
Îmi place că Prietenii tăi îţi poartă de grijă ... imediat ! (Pentru că ... îţi meriţi STILOUL !)
~
Cornelius, :)

PS: ... iată că am uitat ! Eu "zâmbesc" ... ori de câte ori COMUNIC cu Semenii mei ! ... ~,

DoarEu spunea...

c'est la vie mon cherie! :)
e greu... iti amintesti ce mi-ai spus cand ti-am spus ca n-am fost deseeemnata printre castigatori la un concurs? "e important ca ai participat!"

iubita ti-e departe? hmm.... gandeste-te la cei care nu au deloc...:)

moartea e greu de suport... dar face parte din ciclul vietii... :)

accidentele... la fel...

iar munca.... inobileaza omul (asta suna tampit... dar uneori cica e bine sa spui: "multumesc ca am unde lucra").

traim vremuri sumbre!

sa ne gandim ca e bine.... ca nu e razboi... ca avem ce manca... :)

gandeste-te ca esti UN NOROCOS!

tu26dor spunea...

Mihaela - iti multumesc mult. Ma gandesc serios la asta. numai bine
pandhora - fericirea e relativa. trebuie sa vina din interior.
DoarATAT - iti multumesc mult pentru vizita si comantarii. mai trec uneori si pe la dumneavoastra, insa recunosc cam rar in ultimul timp, insa am sa revin curand cu mai multe comantarii. multumesc mult.
Claudia - in sfarsit vad o doza uriasa de optimism si la tine. ma bucur mult:) iti multumesc.

tu26dor spunea...

Ionut- multumesc mult de tot. invingator esti mai ales tu!

Monica spunea...

Citeam randurile si ma gandeam - "e imposibil ca Tudor sa se lase condus de toate astea!"

si imi place ca gandesti pozitiv:)
si e frumos stiloul:)

ancahotineanu spunea...

Când viaţa ne încearcă uneori, nu trebuie să ne pierdem speranţa deoarece nu ne poate da numai lămâi. Desigur, sunt unele "evenimente" care sunt mult prea greu de suportat, mă gândesc la părinţii îngeraşului şi tare mi se rupe sufletul. Curaj şi ţie şi lor.

anne spunea...

Nici toate pildele din Pateric nu au convins pe oameni de acest adevar, ca tot raul este spre bine.Insa trebuie sa ne cizelam "spiritul" ,vrem nu vrem ,prin suferinta.Recunosc ca eu,personal nu ma simt comod ,psihic sau afectiv,cu aceste incercari.Uneori, prea greu de "digerat"!O zi buna tuturor si nadejde!

pandhora spunea...

stiu ca puterea ta sta in bunatatea sufletului tau...nu te cunosc dar transpare prin cuvintele tale pur si simplu...
eu tot sper ca nu este norocel cel din povestea ta :(
pentru norocel am schimbat fotografia mea de profil cu aceasta in care gasisem un catelus....:)

DoarEu spunea...

:)) :)) te-ai pacalit.. nu e optimism... sunt doar niste raspunsuri, ca se poate si mai rau. :)

atat...

unde ai vazut optimism la mine? clar esti obosit!

DoarEu spunea...

ce laudat esti.... :)) cum sa nu gasesti optimismul cu asa slogane de admiratie!

Invizibilul spunea...

Pace si iubire si vine si zambetul !

psipsina spunea...

hmmm... chiar eram curioasă despre ce va fi noul post.
avem un punct comun în plus, nu numai faptul că am venit aici atrasă de scriitura ta: stiloul. şi eu sunt mare fan stilouri, toate scrierile mele se întâmplă iniţial pe hârtie şi miros a cerneală şi îmi doresc şi eu mult un stilou lucrat manual, chiar dacă mai am câteva acasă.
pisicuţa mea se zbate de aproape o lună cu o boală grea. alergăm la perfuzii, la analize, la tratamente. când nu sunt acolo alerg la job, scriu, vin acasă, zâmbesc oamenilor.
da, tudor, tot răul este spre bine.
zilele trecute am pierdut un prieten. nu ştiu de ce, nu ştiu cum... dar eu cred că dacă va fi să se întoarcă, mă va găsi... dacă nu, înseamnă că nu ne-am fost prietenii care credeam.
şi zâmbesc.

tu26dor spunea...

Iti multumesc mult, Monica!
Anca e greu pentru parinti intra-adevar, mai ales cand stiu ca si-au pierdut copilul si din cauza sistemului in care traim.

anne - dupa cum spuneam, fericirea vine din interior si trebuie sa o simti pana sa ajungi sa o constientizezi. mult succes in ceea ce faci, starile de deznadejde vor trece. multumesc.

Pandhora - din nefericire Norocel e catelul... ma durea inima cand il priveam pe motan cum ii dadea cu labuta implorandu-l parca sa nu se stinga...

Claudia recunoaste ca te mai prinde si pe tine uneori :) hai zambeste, si vorbele alea tot de bine sunt si tot cu bucurie in suflet le-ai rostit. multumesc mult.

Invizibilul - ai dreptate. multumesc

psipsina - imi pare rau de pisicuta, sper sa-si revina. imi pare rau si de prieten, insa si eu as vrea sa sustin teoria cu reintoarcerea intr-o alta forma... te va gasi cu siguranta. multumesc mult.

tu26dor spunea...

psipsina poti sa iei legatura cu domnul Lucian Poenari. stilourile sunt lucrate manual si merita toti banii.
nu l-as pomeni aici daca nu l-as recomanda cu incredere. incearca. nu ai nimic de pierdut.
valabil pentru toata lumea:)

psipsina spunea...

tare mulţumesc tudor... o voi face chiar astăzi... mulţumesc.

tu26dor spunea...

oricand cu placere:)
sa auzim numai de bine!

memori3s spunea...

Durerea.. durerea prinde forma pentru a ne aminti ca suntem oameni si atat.. ca nu in mainile noastre sta puterea de a rezolva totul.. durerea ne face sa uram, sa vorbim urat, sa ne indepartam de anumite persoane, durerea ne face sa ne infuriem, ne face sa nu ii ascultam pe cei ce consideram ca nu ne inteleg, ea izvoraste din adancul nostru incarcata de amaraciune si se scurge sub forma de lacrimi pentru a ne stinge treptat suferinta.. tot raul spre bine? probabil ca da.. te intareste,este o etapa absolut necesara pentru a intelege apoi bucuria.. insa pierderea unei fiinte dragi reprezinta mai mult decat atat, chiar daca nu mai ai ce sa faci, chiar daca constientizezi ca totul va fi bine la un moment dat, nu ai cum sa zambesti deodata.. treptat din lacrimi o sa rasara zambetul, pana atunci ne vom tara lacrimand pentru ca durerea cea mai mare oricum tu o simti, ceilalti nici daca sunt martori nu vor simti ca tine si e normal..trebuie sa vedem mai mult, ce este dincolo de durere, lacrimi, de tot, este dorinta, dorinta innabusita, dorinta de a vedea miracolul unde nu se poate infaptui si nu vrei sa zambesti pentru ca stii ca atunci cand vei zambi vei trece peste tot..sa tina de nivelul de acceptare al fiecarei persone? Probabil, iar incurajarile trebuie sa stii cum sa le spui pentru a nu rani.
Si chinurile vor trece, si alte bucurii vor creste in oameni insa nu se va da uitarii, pentru ca e parte din tine si pentru ca te face sa mergi mai departe, si pentru ca exista un moment in care suferi si trebuie sa suferi pentru ca altfel nu mergi mai departe si invers.
Eu sper ca fiecare sa aiba parte de evenimente cat mai putin placute si sa planga daca simte nevoia si sa se bucure din tot sufletul cand va putea sa depaseasca momentul, desi dupa ce ai pierdut pe cineva, nu poti spune ca ai trecut peste, ci doar ca ai acceptat, ca pana la urma daca accepti, incepi sa te vindeci.
Multa sanatate si noroc tuturor!

Memori3s

p.s. scuze ca m-am lungit atat, insa trebuia sa spun tot ce simt si gandesc, si iti multumesc mult pt sprijin >:D<

Rafael spunea...

alunga-ti gandurile care iti fac rau.

Rafael spunea...

alunga-ti gandurile care iti fac rau.

tu26dor spunea...

iti multumesc mult memori3s pentru cuvintele tale ce fac sufletul sa vibreze. nu te lasa niciodata coplesita de durere.

Rafael - iti multumesc de sfat. toate bune!

Stefania spunea...

Oare ti-am zis pana acum ca imi place foarte mult stilul tau de a scrie? :) folosesti foarte multe cuvinte pe care le folosesc si eu atunci cand gandesc, atunci cand reflectez si cand imi fac planuri. Desi, planurile mele se mai rup din cand in cand sub influenta altora a caror motivatie inca nu o inteleg. Tu imi dai speranta! doar prin faptul ca obisnuiesti sa multumesti fiecarui comentator pentru fiecare comentariu, ma faci sa ma simt speciala ca am dat de blogul asta. Totusi ma intreb, cat din ceea ce faci tu e din suflet (emotional) si cat e strategie, tehnica de a scrie si elemente de optimizare? ma intreb cum de ai timp sa raspunzi fiecarui om in parte si sa-i dai si ceva de care are nevoie...

tu26dor spunea...

Stefania, stilul meu de a scrie este unul comun pe intelesul tuturor, asta e parte din stratetia pe care foarte bine ai observat-o. insa nu e deajuns sa fii un bun strateg, daca nu adaugi in cuvintele insirate pe hartie un strop de suflet. acea picatura mai mica sau mai mare din sentimentele mele trebuie sa ajunga in inima celui care vrea cu adevarat sa simta ceva.
cu timpul stau prost de tot, insa reusesc sa imi rezerv mereu cateva minute pentru a acorda atentia necesara fiecaruia; la fel ca si multumirile, asta tine probabil de respectul si bunul simt pe care mi l-au insusit cei ce m-au crescut. le multumesc si iti multumesc si tie pentru ca ai atins o problema pe care nimeni nu a avut curaj sa o atinga:)
zi senina.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...