duminică, 27 februarie 2011

Cu o zi înainte


De vreo doua zile stau şi calculez. Număr, socotesc, adun, scad şi tot cu virgulă dă. Calculul e simplu, chiar banal aş putea spune. Nu greşesc nicăieri, am aceleaşi necunoscute şi totuşi rezultatul e altul faţă de cel care ar trebui să fie. Am căutat răspunsurile în cărţi, am navigat pe internet, am expus gravitatea situaţiei printre cunoscuţi. Nimic. Unii se feresc, alţii dau impresia că nu le pasă, iar cei mai mulţi dintre ei au aceeaşi dilema ca si mine. Voi ce spunneti in cazul ăsta?

miercuri, 23 februarie 2011

Miercurea fără cuvinte

Mie îmi place albastrul. Albastrul senin şi zmeul fără umbră ce zboară liber  către nesfărşit. Mă atrage infinitul şi dorinţa de a pluti. Preluând tema de la Pandhora voi încerca să  exprim în fotografii tot ce nu se poate exprima în cuvinte. Astăzi seninul albastru şi libertatea întruchipează zmeul ce zboară nestingherit.

luni, 21 februarie 2011

Carpe Diem

Nu poţi niciodată să scrii tot ce îţi trece prin minte. Nu reuşeşti să-ţi aşterni pe hârtie toate visele. Uneori îţi lipseşte coala albă, alteori ai rămas fără mină la pix sau stiloul îţi pare atât de obosit. Câteodată ţi-e greu poate să deschizi calculatorul şi să laşi lumea să cunoască ideile tale. Alteori ai vrea să suni o persoană dragă să-i împărtăşesti un vis, să-i spui o poveste…

duminică, 20 februarie 2011

Învăţături necesare


Forţat de împrejurările serviciului la care lucrez în viaţa reală, mi-am neglijat involuntar viaţa virtuală. Am omis dimineaţa să îmi mai deschid laptopul pentru ştiri şi bârfe, am uitat să îmi verific mesajele primite pe mail şi mai ales nu am reuşit să îmi acord timpul necesar pentru a scrie aici. Zilele lungi de munca le-am finalizat târziu în noapte cu reprize scurte de somn ce nu se întindeau niciodată dincolo de răsăritul soarelui. Fără să mă plâng de prea multă treabă sau de oboseală, ieri când m-am trezit am încercat să caut şi să îmi notez învăţăturile care se pot trage după un maraton de muncă forţată.

sâmbătă, 12 februarie 2011

Tot răul spre bine


Multumesc pentru fotografie
Există zile triste? Există momente care par să-ţi sfideze zâmbetul de pe buze şi buna dispoziţie? Apar uneori clipe în care optimismul pare neînsemnat şi umbrit de  problemele negre ce îţi ies în cale? Îţi aminteşti frecvent de legile lui Murphy care spuneau că “tot ce începe rău se termină şi mai rău”?. Ce ar trebui să facem? Să clacăm? Să ne resemnăm? Să plecăm capul şi să ne acceptăm necazurile blestemându-ne soarta?

marți, 8 februarie 2011

De zece ori Da!


Ce faci în fiecare zi ca să fii motivat? Ce te ridică din pat dimineaţa şi îţi aşterne zâmbetul pe buze? Ce te poartă pe cărările serii ca să adormi cu dragostea în gând? Cu siguranţă fiecare din noi avem diverse răspunsuri pregătite pentru aceste întrebări. Garantat există motive şi argumente pentru care îţi trăieşti viaţa diferenţiat faţa de oamenii care te înconjoară. Eşti unic în felul tău? Îti permiţi să zâmbeşti chiar dacă viaţa ezită să-ţi surâdă? Cu siguranţa există motive. Şi nu numai unul. Ce spuneţi de zece?

joi, 3 februarie 2011

Săraci şi totuşi atât de bogaţi


Povestea de mai jos nu îmi aparţine. A ajuns la mine din bunăvoinţa unui om deosebit. Nici nu ştiu dacă aş fi demn să scriu o astfel de întâmplare. Mă doare şi mă face să mă simt neajutorat. Mi-am permis să o adaug aici ca o lecţie de viaţă, cu mulţumiri autorului in faţa căruia m-aş inclina dacă aş avea onoarea să-l cunosc. Finalul m-a cutremurat şi m-a făcut să realizez ce loc infim ocupă bunul simţ şi modestia în ţara noastră. Citiţi şi trageţi concluziile la final:

marți, 1 februarie 2011

Fii învingător!


S-a dus o lună. Mai sunt unsprezece. Ce repede trece timpul! Să te întreb ce ai făcut? De ce nu ai realizat nimic? De ce stai şi numeri zilele când ştii că ai atăt de multe lucruri de pus la punct? Îţi lipseşte curajul să lucrezi la dorinţele tale? De ce eziti să trăieşti clipa? De ce nu ai tăria să te ridici şi să speri? Unde îţi este caracterul şi ce te opreşte  să îţi realizezi visele?
Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.