vineri, 28 ianuarie 2011

Furtuna din suflet

Liniştea din jur nu anunţa nimic bun. Din postul său  îşi arcui simţurile în speranţa că un sunet va trăda universul dându-i de ştire unde se află. Cerul acoperit părea de smoală şi apa de sub el era precum cerul. Din vârful catargului nu se desluşeau nici măcar valurile care loveau vasul cu putere. Liniştea era frate bun cu scârţâitul velelor şi cu navigarea în derivă. De săptămâni întregi, vasul plutea stingher în voia apelor şi pământul întârzia să le iasă în cale. În cabină, colegii lui dormeau încuiaţi de frica stafiilor şi teama de apă îi cuprinse pe toţi. Trebuiau să găsească pământ în cel mai scurt timp, altfel nebunia i-ar fi  răpus curând. Noaptea punea zăvorul pe uşă pentru a evita surpriza ca cineva să se arunce din neştire în mare. Se urca apoi  în vârful cel mai înalt în speranţa că va descoperi tărâmul mult visat… Furtuna porni pe neaşteptate. Prima rafală de vânt lovi catargul şi îl dezechilibră.
Vântul se inteţise brus şi marea deveni agitată. În bezna neagră se desluşeau doar vârfuri de valuri spumoase sărind peste bord. Recunoscu furtuna şi ştia că vasul nu avea nici o şansă să rămână întreg până dimineaţă. Valurile uriaşe, ajutate de vântul puternic urmau să distrugă corabia în cel mai scurt timp. Singura lui şansă era să stea legat de catarg şi să aştepte ca totul în jurul lui să se prăbuşească. Corabia se va înclina puternic în momentul în care va începe să se scufunde şi catargul se va rupe sub presiunea creată. Dacă va supravieţui impactului cu apa ar pluti apoi până când cineva îl va găsi în intinderea uriaşă a oceanului. Asta era şansa lui. Şi era o sansa uriaşă. Îşi alungă repede gândul supravieţuirii din minte şi simţi că pluteşte. Pentru o clipa a avut senzatia că poate zbura.
Colegii lui erau încuiaţi şi doar el putea să-i elibereze. Impactul îl trezi la realitate, lovindu-l de un maldăr uriaş de frânghii. Se ridica cu greu, în balansul corabiei şi tipă spre colegi.  Însă ţipătul se opri ca un nod în gât şi vântul acoperi cu ironie orice urmă de sunet. Ţipă din nou şi ecoul se sparse în mii de voci ce îl loviră cu ciudă. Colegii săi aveau să se înece în scurt timp. Cabina era deja plină cu apă. Trebuia să ajungă la ei să-i elibereze. Corabia se înclină în derivă şi un val uriaş trecu peste bord. Ud şi lovit încercă slăbit să se târască spre un colac de salvare. Trebuia să se agaţe de ceva. Următorul val l-ar fi aruncat în mare. Ploaia amestecată cu valurile spumegând îi biciuia trupul în mii de aschii. Întreg corpul şi-l simţea rană, hainele erau ude şi se mişca greoi. Valul îl lovi din nou aruncându-l departe. Trebuia să reziste. Ridică ochii şi preţ de o clipă în jurul lui  timpul se opri. Văzu uşa încuiată a cabinei si dincolo de ea colegii ce îi  cerşeau din priviri şansa la viaţă. Zăvorul uriaş pus pentru siguranţa lor le interzicea acum dreptul de a lupta pentru supravieţuire. Înarmat cu voinţa,  înfruntă următorul val şi se avântă vitejeşte spre uşă. Viaţa lui nu ar mai fi avut rost dacă vieţile lor aveau să se sfârşească aici. Trebuia să reuşească. Dincolo de uşa deschisă,  fiecare din ei va avea şansa să-şi scrie propriul destin, însă până să elibereze zăvorul, destinul lor era în mâinile sale. Ochii ce-l priveau cu jale de după uşă îi marcau gândurile pentru eternitate. De acolo din vârful catargului ar fi putut alege să se  salveze, dar sufleteşte ar fi fost oare salvat cu adevărat?

Mereu te loveşti în viaţă de “furtuni”. Mai mici, mai puternice, le eviti aşa cum crezi mai bine, mergând mai departe pe cărarea ce o consideri a fi viaţa ta. Poţi insă să mergi liber atunci când ştii că fericirea ta e zămislită din lacrimile celor pe care i-ai lăsat în urmă? Ai putea să te simţi descătuşat de toate relele când ai trecut prin viaţa şi ai omis să îţi ajuţi omul care a căzut lângă tine? 
Ai curajul să stai în picioare semeţ când ştii că ai călcat pe demnitatea semenilor mai slabi pentru succesul tău?
Nu ezitaţi în viaţa de zi cu zi să vă ajutaţi aproapele. Orice lucru mărunt făcut pentru binele altuia e un bine uriaş pentru sufletul vostru! Dincolo de furtună e soare pentru toţi!

17 comentarii:

DoarEu spunea...

E minunat sa daruiesti... dar stii cum este sa te simti secatuit? Sa simti ca esti un trup gol, cu un suflet ca o flacara ce palpaie pana se va stinge?

Da... viata e furtuna uneori... :)

Frumoasa scriere! Felicitari! te rog din sufle sa trimit la cititordeproza. (ti-am trimis mailu). Incerci... nu ai ce pierde.

Magica seara sa ai!

tu26dor spunea...

decat sa te simti plin de viata dar fara rost, mai bine secatuit si implinit sufleteste. multumesc pentru link. promit sa ma gandesc:)

pandhora spunea...

alegerile pe care le facem ne definesc...
se spune ca alegerile cu adevarat bune sunt cele greu de facut...

ai scris frumos...mereu ai stiut sa transmiti emotia....si asta pentru ca tu o simti in primul rand....

tu26dor spunea...

intotdeauna mi-a fost greu sa aleg. insa cred ca am ales mereu inspirat. alegerile inspirate ne definesc pasii in viata. multumesc, pandhora.

Bianca Dobrescu spunea...

Scrierea ta pare ca o poveste Zen, cu o morală demnă de toată stima:)

tu26dor spunea...

sunt departe de Zen, dar ma incanta asemanarea. iti multumesc:)

Bianca Dobrescu spunea...

:)

Carpe Diem spunea...

Intr-adevar ai un talent aparte Tudor...modul in care scrii si simti este departe de lumea reala...e superb
cat despre postare...cel ce reuseste sa treaca peste egoism si se opreste sa ajute, este din pacate o specie devenita rara, dar demn de tot respectul...furtunile noastre (interne sau externe) nu ar trebui sa stea in calea omeniei.

tu26dor spunea...

altruistii sunt pe cale de disparitie. insa chiar si din egoism se poate invata pana la urma. important e sa fie cineva sa traga concluziile. iti multumesc mult, Ionut.

Iulia spunea...

sensibil si frumos scris...

tu26dor spunea...

multumesc, Iulia.

Anonim spunea...

te urmaresc de ceva vreme si imi place cum scrii. articolele tale sunt uneori un model de inspiratie pentru mine. ai putea sa scrii ceva ca un indemn pt. acei ce vor sa se apuce de scris dar nu au curajul? poate ar prinde bine la multa lume nu numai mie. merci. salutari.
mihai buc.

tu26dor spunea...

multumesc mult, Mihai din Bucuresti. ma incanta si ma emotioneaza cuvintele tale. cat despre articol... hmm... multumesc de idee, am sa incerc sa nu dezamagesc:)sa auzim numai de bine!

elena marin-alexe spunea...

Furtuna din suflet este grava, dar naufragiul sufletului este mult mai grav.
Cu putina incredere, putem invinge furtuna si sufletul va trai!
Gand bun de la Vrancea!

tu26dor spunea...

frumos jocul dumneavoastra de cuvinte. Multumesc Doamna Elena.

psipsina spunea...

fabuloasă scriere. felicitări.

tu26dor spunea...

psipsina - bine ai venit. iti multumesc mult.