joi, 20 ianuarie 2011

Frânturi dintr-ale mele

Ce se mai întâmplă prin viaţa mea? Simplu şi dincolo de poveşti? Banalităţi, domnule, banalitati. Aparent nimic, teoretic multe. Din întâmplările ultimelor zile am să aleg doar două aspecte care au ieşit practic din comun.  Situaţii diferite, consecinţe diferite, morală pe măsură pentru fiecare situaţie in parte:

Zilele trecute, atunci când era cald afară, Piedone s-a urcat pe casă să se bucure de soare pe tabla fierbinte. Cum vremea era prielnică, se pare că nu a fost singurul dispus să se  răsfeţe sub razele călduroase. În mălin şi-a făcut apariţia o mierlă care cântă de zor fericita şi binedispusă (nu sunt sigur că era mierlă, însă cu siguranţa ciripea vesel pe limba ei). Deranjat din ale lui, motanul meu leneş s-a gândit să pună capăt recitalului înaripatei şi, după o pândă atentă, a sărit fără ezitare de pe casă în mălin. Cum era de aşteptat, pasărea a fost mai rapidă şi pisica a sărit în gol, fără şanse de izbândă. Ei, nu chiar în gol pentru că în mălin după cum vă amintiţi, era ancorat zmeul meu colorat. Acum zmeul a fost deranjat de saltul pisicului şi s-a desprins dintre ramuri, plutind în deriva la limita firului ce îl mai ţine încă  înodat după crengile golaşe ale copacului meu preferat. Oare dacă Piedone prindea pasărea, se mai agăţa de zmeu? Sau dacă nu era zmeul în copac, Piedone ar fi căzut de la înălţime? Ar trebui să leg zmeul înapoi sau să îl eliberez în voia vântului?
Morala – nu tot ce zboară se mănâncă aşa uşor si nu tot ce iţi sta în cale vrea neapărat să te doboare.
……………………………………………………………………..............................................
M-a sunat un fost coleg de servici. De fapt mi-a dat un mesaj şi m-a rugat să îl sun. Ciudat, nu-i aşa? Mai ciudat este că am lucrat împreună cu el aproape patru ani şi am trecut amândoi prin bune şi rele. Mai apoi când el a fost dat afara din diverse motive ce ţineau doar de el şi mai ales de vremurile în care trăim, şi-a răzbunat amarul pe mine, considerându-mă principalul vinovat pentru îndepartarea lui din firma. Atunci i-am suportat cuvintele grele şi acuzaţiile nefondate spuse la nervi căutând să îi înţeleg supărarea şi evitând să mă afund în certuri fără rost. Când lucrurile s-au mai calmat, am încercat să îl contactez din respect pentru el ca fost coleg si mai ales ca om. Nu am primit nici un răspuns. Cine sunt eu cu pretenţii ca el să îmi răspundă? Mai mult, soţia lui mi-a ieşit “întâmplător” în cale transmitându-mi pe un ton dur ca el nu va mai vorbi cu mine nici dacă aş fi ultimul om de pe pământ. La jumatate de an de la incident un mesaj de la el mă roaga să îl sun.  Din bun simţ şi poate cu gândul că a păţit ceva, l-am sunat să-i ascult istorisirea. Fără pic de jenă şi fără bun simţ, cuvintele lui au sunat sec  şi reci în urechile mele:
“Salut, ce faci? La mulţi ani. Eşti supărat pe mine? Ei, lasă, ce a fost a fost. Eu ştiu că tu eşti băiat bun şi nu porţi pică. Acum fii atent,  am găsit un post pe care pot să mă angajez şi am nevoie de o recomandare. Tu eşti băiat bun. Aşa ai fost mereu. Ce zici? Îmi scrii şi mie o recomandare? Fără recomandare de la ultimul loc de muncă nu mă pot angaja. Dacă vrei. Dar ştiu că vrei. Trebuie să vrei. Chiar am nevoie. Esti la servici mâine? Trec  dimineaţă să o ridic de la tine.”
Voi ce spuneţi? Merită să-i dau recomandarea, nu? Doar sunt baiat bun, nu-i aşa?  
Morala – când ieşi pe o uşa, chiar şi pe cea din dos cu capul plecat, nu distruge totul în jurul tău şi nu uita să laşi loc de bună ziua. Mai devreme sau mai târziu vei ajunge să ai nevoie disperată de obiectul pe care l-ai aruncat sau de omul pe care l-ai alungat.
Banalităţi… ţara arde şi baba se piaptănă. Ce vină am eu că viaţa pare complicată?

20 de comentarii:

anelise spunea...

eu cred ca nu ar trebui sa il recomanzi...dar na...omu cnd e bun luat de prost. Tu stii cum iti e mai bine.

tu26dor spunea...

stiu si eu expresia alis... omul a incercat, poate i merge. notez una pt Nu. sa vedem cate se mai aduna:) multumesc.

Ioana spunea...

Categoric NU! Pentru ca nu s-a gandit ca s-ar putea sa mai aiba nevoie de tine, chiar si din interes. Si apoi, cu ce drept sa-ti adreseze acele cuvinte sotia lui? Era ea implicata in ceva? Nu, nu si nu! :)

tu26dor spunea...

nu, nu si nu... asta im aimteste de o gluma buna:))) oricum bifam a doua oara Nu pentru a nu da recomandarea:)
multumesc.

DoarEu spunea...

e greu... si ai dreptate... dar... e criza... si toti suntem rai la furie... si eu si tu si ei si ele... stiu asta.

tu decizi... daca vrei sa fii OM BUN sau sa-i dai satisfactia de a "te razbuna".

tu ai scris despre catelusul schiop.. ca si mine de altfel.

eu vreau sa fii asa cum te-am cunoscut... intelept si cu suflet curat.

tu26dor spunea...

iti multumesc, Claudia. adaug un vot in favoarea bunului simt si al omenirii.

Anna spunea...

Lasa sa plece durerea. Pune-te la masa si scrie.
Tie iti faci recomandarea. Vietii tale de acum inainte. Cand vei pune ultimul punct pe foaia aceea, vei simti cum ai inchis usa in camera asta. E doar o camera a vietii. Inchide-i usa. Avem o infinitate. Asa ca lasa durerea sa zboare, pune-te la masa si scrie. Si vezi ca te vad...

tu26dor spunea...

esti cu ochii pe mine... te cunosc si te simt. am sa inchid usa. sa nu ma mai atinga nimic. sa ma rup de toate relele. sa ma simt liber. iti multumesc.

Anonim spunea...

eu merg pe varianta ca pisica a vrut sa alunge pasarea pentru ca avea vocea prea stridenta si tot canta de mult timp in malin... nu suporta sa o vada langa zmeul tau in culorile curcubeului

tu26dor spunea...

da... buna, buna asta. inseamna ca motanul meu e in acelasi spirit cu zmeul. aparator al soarelui, al iubirii, al linistii si al bunei dispozitii:) multumesc.

Dan spunea...

Recomanda-l, nu-i stres! Insa nu garanta pentru el! Daca in continuare e un idiot... o sa se vada pe parcurs. Eu unul, ma indoiesc ca nu o sa mai calce inca odata pe bec...
E foarte greu, dar mai sunt oameni care se schimba. Poate avea de la tine sansa indreptarii!

tu26dor spunea...

Stii cum e, Dane - cine a facut odata o fapta, o tot repeta apoi. daca te obisnuiesti intr-un anume mod, e greu sa te dezveti. o sa calce sigur pe bec, nu-i doresc. cu siguranta, nu, insa asa e firea lui. multumesc mult.

Chu Nam Cuong spunea...

Fericitorul este cel care considera vietia e simpla. Poti dumneata? :))

tu26dor spunea...

Chu Nam Cuong foarte buna remarca ta! nu, nu pot. si cred ca nimeni nu poate sa considere viata cu adevarat simpla. insa putem trece mereu cu demnitate peste greutati. multumesc mult!

pandhora spunea...

ce emotii mi-ai dat cu Piedone...slabiciunea mea...ufff :)
imi dau seama ca te-a afectat la vremea aceea intamplarea asta si inca resimti ca ai fost nedreptatit...omul acela e mic si a ales sa fie nesemnificativ in viata ta...da-i ce ti-a cerut fara urma de bun simt si lasa-l sa plece...si mai ales uita de existenta lui chiar daca isi va mai face simtita prezenta...

tu26dor spunea...

pandhora, fii linistita, Piedone si zmeul sunt ok. multumesc.

recomandarea, desi scrisa nu si-a mai gasit proprietarul... nu a avut curajul suficient sa se prezinte sa o ridice:)

elena marin-alexe spunea...

Admir la tine Tudore, usurinta cu care te intorci printre amintiri si alegand caleametaforelor.
O seara buna cu mult senin in suflet!

tu26dor spunea...

va multumesc Doamna Elena. seara senina si pentru dumneavoastra!

oatea spunea...

asadar,tanarul nu a mai venit dupa recomandare...
nu stiu de ce nu ma mira
este prea mic pentru tine,nu te pune cu el
oamenii astia se autoelimina
s-a vazut!
chiar daca nu mi-ar mai fi trebuit,eu as fi venit sa te vad si sa dau mana cu tine ca semn de respect si,de ce nu,admiratie!
iar Piedone...era sufocat de pasarea care ii strica siesta...

pacat de zmeu!

tu26dor spunea...

fiecare om e diferit. insa cu siguranta acesta a intrat la categoria celor care se autoelimina. ai dreptate.:) multumesc.

zmeul a ramas agatat. nu m-am mai urcat la el, insa pastreaza pata de culoare intre crengile golase.
iar piedone... e pe treaba lui, nu are o grija acum:)))

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.