miercuri, 15 decembrie 2010

Îmi iubesc perna

Dorm. Simt că dorm. Pleoapele îmi sunt grele şi îmi alunecă uşor peste ochii încercănaţi. Respir sacadat şi gândurile îmi zboară spre cerul îngheţat. Nu e noapte. E o zi întunecată. E doar o zi obişnuită în mijlocul săptămânii. Şi nu dorm. Sunt la servici.
Sătul de decembrie. Sătul de  gerul ce-mi muşcă din obraji şi din mâinile ce s-au lipit pe lopată. Lopata cu care arunc zăpada. A căzut de pe acoperişul vecinilor în faţa intrării noastre. Colegii mei sunt obosiţi. Nu le-am mai spus nimic. Mi-am luat eu angajamentul să curăţ aleea, fără să fie neapărat treaba mea.  E dimineaţa. Ziua a început de mult pentru noi şi oboseala deja ne macină din interior.

Sătul de decembrie - de luna în care îţi măreşti de bună voie programul de lucru pentru a face faţă avalanşei de clienţi care  întârzie să apară; de luna în care vii sâmbăta şi duminica la servici fără să fii plătit pentru că ai interesul să-ţi atingi obiectivul impus; de luna pe care  o aştepţi să treacă.
Mă uit către colegi printre florile de gheaţa de pe geam. Îngânduraţi, cu probleme acasă, soţi, soţii şi copii ce îi aşteaptă să vină  seara cu ceva bun sau măcar să vină. Şi seara se transformă în noapte. Copiii dorm de mult când ei se-ntorc şi  încă adânc atunci când pleacă înapoi spre munca. E frumos decembrie. Doar când ai timp să îl priveşti cum ninge de la gura sobei înconjurat de cei dragi.
Arunc zăpada departe. Îmi imaginez că pentru fiecare centimetru în plus pe care îl eliberez, decembrie va trece cu un minut mai repede. Să ia cu el orele de munca suplimentară şi să lase orele de somn.  Luna asta port masca omului harnic, iar dincolo de mască dorm. Omul care munceşte  e de fapt un somnoros. Omul care dă la lopată doarme în picioare. Rămâne între noi. Nu pot să le spun colegilor mei că dorm la servici. Ei nu pot întelege că poţi să dormi când munceşti. S-ar simţi dezavantajaţi. Discreditaţi. Defavorizaţi.  Şi eu ar trebui să îmi asum o vina inutilă.  M-aş inculpa singur de ceva ce îmi face bine. 
Gândul la somn şi somnul în gând fac  ziua să treacă mai repede. Şi munca e parcă mai uşoara. Decembrie la servici e un vis urât. Un vis care trece în zori de sărbătoare. După Crăciun am să mă trezesc. Să petrec. Să fiu fericit şi apoi să dorm. Îmi iubesc perna. 


Dedicat  forţei de munca care îşi neglijează familia în scopul de a o întreţine, fără a avea puterea de a face totul în acest sens. 

14 comentarii:

Camelia Bucur spunea...

la serviciu se doarme cel mai bine;))

anelise spunea...

aww :( imi pare rau sa aud asta.imi amintesc si eu cum era luna decembrie la servici si te inteleg.
multa putere de munca tudor iti doresc!

ajnanina spunea...

http://www.ted.com/talks/lang/rum/jason_fried_why_work_doesn_t_happen_at_work.html

iti urez un sfarsit de luna cat mai usor...
si poate ceva din filmul asta sa te inspire... :)

Anonim spunea...

Foarte fain articolul! Astept sa treaca decembrie ! I too love my pillow.Este firesc si onest sa recunoastem ca omul este o fiinta conectata la cosmos.Cosmosul e in hibernare .Cel putin in aria noastra planetara...
Sarbatori luminate si ganduri inspirate mereu.

Dan spunea...

E pacat ca multi dintre noi au devenit doar niste robotei (scuza ar fi ca "astea-s vremurile!") si am uitat sa ne bucuram de lucrurile marunte.E buna si hibernarea, atata timp cat nu devine o stare de spirit!
Bucurati-va oameni buni de tot ce va inconjoara, de lucrurile marunte si frumoase; pretuiti ce aveti, cand aveti, nu dupa ce pierdeti acel "ceva"!
S-auzam numa' di ghini!

P.S.: Tudore, s-au aprins "becele" in Iasi!

tu26dor spunea...

Camelia - ceva imi spune ca tu ma intelegi foarte bine.;)

alis - nu e nimic sa regreti la mine. sunt altiiin situatii mult mai de regretat.eu doar sper sa treca timpul mai repede. multumesc mult de grija si urari.

anjanina - trebuie sa urmaresc filmul cu atentie. inspiratia apare cu siguranta. iti multumesc.

Anonim - "cosmosul e in hibernare" noi suntem conectati la univers. mi-a placut asta. multumesc mult. daca esti amabil/a sa-mi dai un nume te rog, sa stiu cum sa-ti spun. multumesc mult.

Dane, hibernarea e o stare de spirit atunci cand ai nevoie de ea. obisnuinta e mai grava:d
e pacat ca omitem lucrurile marunte care ne aduc atat de multa fericire. le omitem din indiferenta sau imposibilitate de a trece altfel prein aceste "vremuri"
multumesc. e bine de stiut ca s-au aprins "beacele" tre sa apar sa "iau lumina":))))

elena marin-alexe spunea...

Cred ca este oboseala acumulata pe timpul anului..
Nu-i cam tare perna?

tu26dor spunea...

e tare perna, Doamna, insa somnul e dulce:)) multumesc.

Monica spunea...

stiu cum e
:(
ma enerveaza la culme , mai ales ca am un program prelungit:(

tu26dor spunea...

multumesc de intelgere, Monica. e greu si la tine acum. sa ai spor in toate.

doaroDIANA spunea...

Ca de la un iubitor de perna catre altul:somnic pufos in liberele de sarbatori....ca maaare nevoie avem!

tu26dor spunea...

multumesc frumos. pufos sa fie. pana la sarabatori mai e un pic.

pumn de amintiri spunea...

si eu sunt satula de decembrie... prea multe sentimente:(((

tu26dor spunea...

pumn de amintiri, fiecare anotimp are sentimentele sale, sa inteleg ca pentru tine nu sunt prea placute...

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata, in cautarea locului pierdut. 

Cu totii avem un loc pierdut pe care speram sa il descoperim macar odata in viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti. O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.