marți, 23 noiembrie 2010

Lupul îşi schimbă părul

Am să vă amintesc astăzi o poveste pe care probabil o ştiţi de demult. Povestea  e inspirată din realitate, a fost şi subiect de film, de reclamă, însă rămâne o poveste deschisă despre viaţa. Lupul îşi schimba părul, dar nu şi năravul. În dragoste e valabil proverbul? Sau e prea drastic? La final vom trage  concluziile împreună.

El, personajul principal, iubea muzica rock şi stilul vestimentar aferent. Părul lung, trupul bine clădit, haine de piele, motocicletă şi binenţeles  o popularitate uriaşa în rândul  societăţii  care îi desena soarta. Tânăr, deştept, plin de viaţă, spontan şi deschis către frumuseţile vieţii, omul îşi trăia clipele  într-o distracţie continuă, fără urme de regret sau îndatoriri morale. Îşi iubea motocicleta, adora muzica rock şi hainele sale de piele. Părul lung era averea supremă şi zilele se scurgeau atât de simplu. Îşi simţea însă sufletul gol, viaţa sa nu era completă. Atunci a întâlnit-o pe ea. Iubitoare de rock, amatoare de distracţie, pasionată de motoare şi  dornică de aventuri. S-au plăcut, s-au iubit şi inimile lor au început să bată împreună.  Însă ea îşi imagina viaţa în doi liniştită,  muzica rock şi motocicletele  nemaiavând loc între ei. El, conştiincios şi dedicat ideii de familie, şi-a vândut motocicleta, şi-a tuns părul său lung, a renunţat la hainele de piele  devenind un om simplu, obişnuit, care iubeşte. Şi cum fără pasiune  viaţa poate deveni monotonă, într-o bună zi ea l-a părăsit pe motiv că nu mai este omul de care s-a îndrăgostit. Apoi a fugit cu un rocker pletos pe o motocicletă.
Pe cât de simplă e povestea, pe atat e de complicata concluzia. In viata reala ne intalnim mereu cu astfel de situatii. În locul celor doi putem fi oricare din noi. Suntem dispuşi să ne modificăm firea, caracterul şi obiceiurile în numele dragostei. Ne lăsăm schimbaţi fără să ne dăm seama,  renunţăm la ceea ce ştim pentru a ne arunca într-un  necunoscut care credem că ne va face plăcere. Convieţuirea în doi aduce de la sine schimbări, multe dintre ele inconştiente. Cel mai important e ca schimbările să fie reciproce, de comun acord, de la sine, fără forţări şi regrete. Încrederea în cel de lângă tine şi comunicarea în orice situaţie ajută la îndeplinirea acestor lucruri.

 Unde apare greşeala? De ce se întâmplă ca multe din cupluri să îşi piardă pasiunea de la început în dauna unei pasiuni mai vechi? Aţi renunţat la ceva ce vă  făcea plăcere doar pentru că partenerul nu era de acord cu acel lucru? Care e soluţia voastră în experienţele de viaţa avute până acum? Vă provoc la discuţii convins fiind că  aveţi idei mai mult decât interesante.

10 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

aiantr-o relatie de casatorie, unde predomina dragostea, totul se rezolva daca avem ingaduinta unul fata decelalalt si comunicarea nu lasa de dorit.

tu26dor spunea...

ingaduinta si comunicare. multumesc Doamna Elena

anelise spunea...

cred ca fiecare dintre noi si-a dat seama singur ca ceva s-a schimbat in relatie.se simte...sigur ca solutia este comunicarea, comprimisurile si intelegerea.Daca partenerul nu e de acord cu pasiunea ta, ceva din el pentru tine s-a stins.oare de ce?de ce la inceput nu avea nici o problema si acum nu mai suporta sa te vada mai mereu facand altceva.Ceva s-a pierdut pe drum si cred ca fiecare din cei doi stiu ce s-a pierdut si mai ales cand insa nu vor sa recunoasca

tu26dor spunea...

cel mai rau e cand acel "ceva" se pierde pe drum...si mai rau e cand se evita subiectul. esential e ca in final sa nu moara pasiuunea. adaugam la comunicare compromisurile si intelegerea.multumesc mult alis pentru ideile pe care le-ai impartasit.

clopotel spunea...

@ merita orice:)

tu26dor spunea...

multumesc clopotel!

DoarEu spunea...

nu am renuntat nicodata la nimic. n-as mai fost eu daca ma prefaceam ca, daca nu merg la teatru sau la un curs de dezvoltare personala sau gateam de dimineata pana seara sunt fericita alaturi de el. un barbat (respectiv o femeie) nu aduce fericirea.

trebuie sa te completezi cu cel de langa tine si nu sa-i modifici radical viata. il accepti cu bune si cu rele.

habar n-am daca e bine...e doar parerea mea! macar o expun spre deosebire de a altora care nu dau raspunsuri. prietenii stiu de ce! :P

toate cele bune sa se adune!

tu26dor spunea...

completare e o noua calitate pe lista.
iti multumesc Cludia pentru parerile tale sincere. toate bune pentru tine mereu.

oatea spunea...

am citit undeva urmatoarele cuvinte: "nu te iubesc pentru ceea ce esti,ci pentru ceea ce sunt atunci cand esti langa mine!"
asadar,completarea,nu schimbarea radicala cred ca este esenta convietuirii
iti doresc sa gasesti pe cineva cu care sa te completezi asa cum meriti!

tu26dor spunea...

da. completarea e esentiala. multumesc mult, Oatea.

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata, in cautarea locului pierdut. 

Cu totii avem un loc pierdut pe care speram sa il descoperim macar odata in viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti. O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.