sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Adio Toamnă

Te-ai dus… ţi-ai lăsat trena prin grădini, pe munţi şi peste lacuri. Cerul l-ai tras mai aproape cu  chipul său gri. Luna e palidă şi rece. Şi tu te-ai dus. Te-ai dus să ne lasi pe mâna surorii tale reci. Simţi? Se apropie. Vântul ce  suflă cu furie, ţipă printre crengile copacilor goi venirea ei. E un miros fin. Fin şi rece. Aşa miroase iarna.

Îngheţat dintre buze, aburul respiraţiei  îmi   dansează în figurine  imperfecte. Mâinile îngheţate şi ele caută disperate  să se afunde cât mai adanc în buzunarele calde. Îmi întorc privirea către munţi şi culorile toamnei s-au stins. Albul de nea s-a aşternut mai întai pe vârfuri. Apoi, în paşii  gălăgioşi de viscol au coborât în noapte să acapareze oraşul. Dimineaţa m-am trezit   cu privirea-n zăpadă. O tentativă de ger mă ciupeşte timid de obraji  făcându-mă să visez deja la merele coapte de pe sobă.  După toamna ce-a fost aştept   magia iernii ce pare că vine. Cu sufletul plin de amintirile colorate de ieri, de astăzi mă bucur de alb. Mălinul e alb, munţii sunt  albi, doar lacul a rămas palid aşteptând să îngheţe. Ninge frumos. Liniştit şi tăcut. Vântul înghetat s-a ascuns după un colţ de pădure lăsându-ne pe noi cu  pacea din suflet.
Melodia de mai jos am ales-o pentru două versuri ce-mi vin mereu în  minte la prima ninsoare. Mă iau cu melancolia de mână şi cânt:
“Dă Doamne iarnă, să mă adoarmă/ să mă îngroape cu tot cu toamnă...”
Din punctul meu de vedere, iarna înseamnă relaxare, liniste sufletească şi mai ales armonie între rude şi prieteni. Îmi place iarna să o privesc de la fereastră,  ferit de ger şi răceală. Vă doresc ca iarna asta să vă îngheţe doar durerile şi suparările, fără să vă afecteze căldura din suflet.


13 comentarii:

pandhora spunea...

mereu am spus...tu locuiesti intr-o poveste :)
nu iubesc iarna din Bucuresti pentru ca e oricum dar nu frumoasa....de aceea te rog sa privesti din cand in cand malinul si pentru mine....
iti multumesc pentru emotia pe care mi-ai transmis-o....

DoarEu spunea...

brrr...
sa fie acolo la tine... :) aici e urata iarna.

o iarna ca in povesti, ca la bunici iti doresc!

tu26dor spunea...

pandhora, claudia - viata fiecaruia ar trebui sa fie o poveste. dincolo de aparenta cenusie a bucurestiului, priviti fulgii de zapada ca o desfatare a sufletului. va multumesc.

anelise spunea...

in momentele astea te invidiez la fel ca si pe amicul meu din Cluj. Numai aici la mine nu ninge :((.

tu26dor spunea...

lasa alis c o sa ninga. o sa ninga frumos si vesel. fii pe pace.

clopotel spunea...

uneori as vrea sa fi ramas acelasi copil ...acelasi copil care astepta Craciunul cu nasul lipit de geam...

Monica spunea...

iarna plina iti doresc, Tudor:)
multumesc pt postarea asta, mai trece dorul de acasa:)

tind sa cred ca versurile alea doua sunt insasi esenta melodiei, ce da imi face pielea ca de gaina, inca de prin liceu...:)

noapte linistita:)

sper ca esti bine:)

tu26dor spunea...

clopotel - nimic nu te impiedica sa astepti Craciunul cu nasucul lipit de geam. nici macar trecere anilor. multumesc

Monica - ma bucur ca reusesc sa iti mai alin doru de casa. sunt bine. iti multumesc mult.

Denisa spunea...

Da .. din pacate toamna s-a cam dus , bucurie - nebucurie :)) cine mai stie ... oricum vine iarna :)

darry.anna spunea...

Frumoasa postare ca de altfel toate postarile tale.

Tu chiar traiesti intr-o poveste de unde iesi ca sa-ti indeplinesti rutina zilnica si in care te reintorci fara sa te ratacesti in hatisul realitatii.

Frumos!

tu26dor spunea...

Denisa - vine iarna... mai bine sa ne bucuram decat sa fim tristi. multumesc.

darry.anna - asa cum am mai spus, viata este o poveste. iti multumesc mult.

memori3s spunea...

Ramas bun printesa a frunzelor aramii, bun venit craiasa a zapezilor! astept cu nerabdare sa ninga frumos si lin ca in basme, sa acopere tot griul asta deprimant, si sa miroasa a scortisoara si coji de portocale in casa, sa mananc cozonac cu multa multa nuca :D iarna asta sper sa inghete toate supararile, la fel si in cazul tau, numai zambet si caldura! :)

tu26dor spunea...

ce frumos ai spus... multumesc mult draga memori3s. dorintele sa ti se-ndeplineasca. miroase a iarna cu adevarat.

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.