joi, 7 octombrie 2010

Zborul spre soare

Va mai amintiti petitia mea de asta vara?  Aceea in care va rugam sa semnati pe aripile unui zmeu  pentru a-l inalta cu zambete  in cautarea soarelui si cerului albastru? Da, stiu, atunci era vara si cald si ne  speriam fara motiv de cativa nori. Si atunci am reusit sa inalt un zmeu si continuarea fericita am trait-o cu totii. Acum treaba e serioasa si toamna nu pare  ca vrea sa dea inapoi.

Optimist insa din fire, fara teama de esec, m-am trezit in fiecare dimineata cu zambetul pe buze si mi-am aruncat privirea pe fereastra in cautarea unui colt de senin. Si in luna ce a trecut, si sambata la final de saptamana, si duminica... si nimic. Intamplarea a facut ca ultima data cand am fost   la N'Joy, am primit de la el un  nou zmeu. Stia el ca am o pasiune ascunsa pentru  astfel de activitati si mi-a facut o surpriza. 
Intr-o zi dupa servici, intre doua ploi, am luat zmeul si am hotarat sa il inalt. Tanjesc sa vad macar un strop de albastru pe cer si in superstitia mea optimista, inaltarea zmeului cu semnaturile voastre virtuale imi va reda aceasta bucurie. Insa, ori vantul nu a fost  propice, ori zmeul a avut o problema, ori eu nu  am fost suficient de rapid ca sa il fac sa se inalte... cert este ca dupa doua ore in care am facut  cateva ture bune de gradina (si gradina mea e suficient de mare), cu limba de un cot si cu respiratia greoaie de la alergat, incapatanarea zmeului m-a doborat. Nu vroia sa zboare si pace! Zambetul imi inghetase  pe fata transpirata si gandurile mele erau in inaltul cerului aratandu-i zmeului cum se zboara. Si zmeul dormita linistit. Atunci am hotarat sa ma urc pe casa. Mi-am spus ca inaltimea mea de pe acoperis il va propulsa cu siguranta. Si  m-am urcat. Si zmeul tot nu a vrut sa se ridice. Obosit si cu amurgul tremurand in orizont, am hotarat sa renunt pe moment la visul cu cerul senin. Intr-o ultima incercare, am legat mosorul de cel mai inalt punct de pe casa lasand  struna libera pentru o inaltarea  garantata. Noaptea m-a gasit cu vise placute si dimineata am alergat intr-un gand sa vad  zborul. Ma asteptam sa nu-l mai gasesc. Speram ca zmeul sa se fi trezit peste noapte si in "furia" sa neimblanzita sa fi rupt mosorasul  de care era legat inaltandu-se in infinitatea cerului. Si daca l-am ancorat prea bine, imi imaginam ca e in balans deasupra casei, planand usor  in bataia  vantului. Si el...? Statea cazut peste marginea casei fara reactie. Nu cred ca am avut vreodata un zmeu mai neserios ca asta... Sa nu vrea sa zboare. Nici de la sol, nici de pe casa, nici lasat liber dupa o noapte nu tocmai linistita. In speranta mea debordanta, am refuzat sa cred ca  zmeul a fost un esec si l-am mai alergat inca vreo jumatate de ora prin gradina cu riscul de a intarzia la servici. Apoi l-am agatat din nou pe casa, acolo sus. 
Seara cand am venit de la servici, zmeul meu nu mai era pe casa. Nu mai atarna pierdut pe marginea acoperisului si nici in gradina nu era cazut. Intr-o ultima fortare, zmeul meu a invatat sa zboare. S-a ridicat lin purtat de o adiere maiastra si   a parasit acoperisul casei la prima suflare mai puternica. Si cand credea ca a devenit un Icar modern, rafale de vant l-au izbit in nestire aruncand-ul intr-un zbor ciudat. Agatat in malin, colorat si vesel, zmeul meu  si-a descoperit  singur soarta. Din frunzisul  ce primavara imi zambea din verdele crud, astazi imi face cu ochiul  o panza colorata.
In viata nu trebuie intotdeauna sa zbori pentru a atinge cerul. Frumusetea vietii se coloreaza din lucruri nebanuite. Cerul nu va fi vesnic acoperit de nori pentru ca zmeul meu nu a reusit sa ajunga la soare, insa soarele cu siguranta va reveni pentru a zambi la panza aceea colorata care s-a agatat in malin.
Inca mai puteti semna petitia pentru soare. A ramas aici aproape, in sufletele noastre. 


15 comentarii:

anelise spunea...

foarte haios esti tudor!niciodata nu trebuie sa ne dam batuti, cam asta imi spune mie povestioara ta.

pandhora spunea...

e un zmeu care se simte bine...acasa:)
se desprinde mai greu....zboara ce zbora...si revine...
e si un visator....a ramas sur(prins) asa...intre cer si pamant:)

Falvo spunea...

Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro.

DoarEu spunea...

In viata e important sa ai teluri... :)
John Davis: “Voi toţi râdeţi de mine pentru că sunt diferit, dar eu râd de voi pentru că sunteţi toţi la fel.”

e important sa fii putin altfel, sa iti etalezi unicitatea... genetica :))... chiar daca fericirea si bucuria vin din lucruri marunte.

tu26dor spunea...

alis - e o poveste cu talc. deci morala e cam ceea ce ai inteles tu. multumesc.

pandhora - sper ca finalul s-a ridicat la nivelul asteptarilor. multumesc.

Claudia - John Davis avea partea sa de dreptate. multumesc mult ca ne-ai impartasit vorbele lui.

memori3s spunea...

Sa fie oare vina mea ca nu a zburat zmeul? eu nu am semnat petitia pt soare pt ca mie imi place si ploaia, stiu, o sa aruncati cu pietre in mine acum:D dar consider ca fiecare lucru are rostul si randul sau, acum cred ca e timpul regelui vant si printesei ploaie sa isi intre in gratii si sa ne gadile cu farmecele lor, altfel nu am aprecia caldura si soarele la adevarata lor valoare. Si da, zmeul tau a fost deosebit. Se spune ca pentru a zbura ai nevoie de aripi insa mai important e sa fii visator, asa ca acum ai ingredientele :D . In plus se spune ca diferenta este cea care te face sa te distingi ;))
>:D<

magda spunea...

Da...cred ca ideea era sa nu ne dam batuti,dar ce faci atunci cand nu mai gasesti puterea?

tu26dor spunea...

memori3s - e clar ca tu ai ai tinut zmeul la sol. insa nu e vina ci e un merit. daca zbura cum mai puteam sa le pretuim pe toate? ai mare dreptate. fiecare lucru isi are rostul lui insa, asa cum spunea si Magda, ideea e sa nu ne dam batuti atunci cand dorim cu adevarat ceva, chiar daca asta tine de schimbarea cursului obisnuit. multumesc mult.
Magda - atunci cand crezi in ceva, gasesti mereu puterea in sufletul tau. multumesc mult.

Maria spunea...

....am inceput sa citesc si simteam incercarea de creatie....dar Tudor..tu relatai fapte reale:)nu pot sa cred,esti pur si simplu incredibil de minunat:)cam asa patim cu idealurile nu reusim din prima dar perseverenta si dorinta sunt stalpii reusitei..un sfarsit de saptamna asa cum ti-l doresti tu:)

tu26dor spunea...

mii de multumiri.

ANM spunea...

important e ca ai reusit. ca s-a hotarat el sa zboare de fapt, ca a vrut.

Anca G. spunea...

Vai, nici eu n-am semnat petitia! sunt o zapacita, nu stiu cum am putut sa uit.. Imi plac tare mult minunile astea colorate. Ma gandesc ca ele sunt ceea ce n-am putut eu niciodata sa fiu - fiinte libere. Nu stiu cat de "fiinte" sunt, desi inclin sa cred ca au o farama de suflet - altfel n-ar putea sa zboare asa frumos.

Zmeul tau si-a regasit soarele. Sau invers.. Cred ca mi-am regasit si eu gramul meu..

tu26dor spunea...

Anca - petitia e acolo. zmeul arata superb intre crengile malinului scaldat in raze de soare.da.afara e soare!
si de ce sa nu fii libera? daca tot ti-ai gasit zambetul, desfa-ti aripile si zbori! fii libera!
multumesc.

Anonim spunea...

hi, new to the site, thanks.

tu26dor spunea...

you're welcome!
tell me what is your name, so that we know who you are!

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.