sâmbătă, 30 octombrie 2010

Buna dimineata!

Ma trezesc tulburat dupa un vis terifiant (Ar trebui sa incetez sa am astfel de vise. In fond, chiar am o viata linistita). O vorba din batrani spune ca privitul spre fereastra imediat dupa ce te trezesti din somn te face sa iti uiti complet visul. E adevarat. Insa doar daca nu constientizezi asta. Daca ai sa privesti la fereastra cu gandul ca vrei sa uiti, visul iti  va reveni in minte mai obsesiv decat ar trebui. Nu e prima data cand scriu despre vise, insa e prima data cand ma trezesc din somn si imi doresc sa scriu despre ce am visat.

miercuri, 27 octombrie 2010

Altfel de bogatie

Statea relaxat pe un fotoliu catifelat si confortabil. Atat  de confortabil incat ii venea sa adorma. De fapt cred ca atipise de cateva ori fara sa isi dea seama. Era de vis sau inca visa, avea probleme in a face diferenta intre vis si realitatea. Stia insa sigur ca  era pe fotoliu in camera lui preferata, implinit si cu pofta de viata. In fata, un semineu unde focul ardea vesel, raspandind de jur imprejur umbre in pas de dans. Pe fereastra, zambind de dupa draperie, ii faceau cu ochiul zeci de flori care mai de care mai colorate. Langa fereastra, un bar cu oglinzi aurite pe margini si sculptate de un artist celebru. Paharele de cristal  scanteiau in bataia focului si bauturile din sticle pareau vii. 

duminică, 24 octombrie 2010

Dorinta mea e linistea!

Masina rula cu viteza pe sosea. In zare cerul portocaliu se contopea cu cenusiul asfaltului devenind nedefinit. Prin geamul deschis vantul se juca prin pletele fetei de la volan. In ochi i se citea stupoare. Nelamurire. Dispret si dezgust. Toate la un loc  se rasfrangeau asupra piciorului care apasa cu putere pedala de acceleratie.

miercuri, 20 octombrie 2010

Plimbare de toamna

Cenusiul din cer s-a amestecat cu galbenul din frunzele cazute si cu rosul din amurg, transformandu-se intr-un albastru purpuriu. Musculite  razlete s-au ridicat din locuri ascunse si au inceput un zumzait timid. Pasari tacute ieri au prins voce astazi si ciripitul lor a rasunat melancolic in susurul toamnei. Intr-un cadru de poveste va invit la o plimbare.

luni, 18 octombrie 2010

Artificii sentimentale

Am ajuns. Pe cer se vad urme de senin sclipind in stele razlete.  Lumea e vesela si galagioasa. In jur, luminile se aprind precum un curcubeu in noapte. Sunt aici si orasul parca se trezeste la viata, umplandu-mi inima de bucurie. Aici, intr-o zi de ieri, am  invatat sa confectionez vise si sa le imbin cu sperante. Am desenat idealuri  si am inserat intre ele sentimente. Pentru prima data, aici am descoperit iubirea.

vineri, 15 octombrie 2010

Fara poveste


Amestecandu-mi timpul cu treburi serioase, mai mult sau mai putin previzibile in calatoria mea din aceasta saptamana, am  omis involuntar  in gandul meu sa imi creez o poveste. Astazi, cautand intr-un  dosar cu rapoarte diverse imformatii, am gasit  din intamplare cateva randuri pe care le-am scris candva in graba. Nu  le-am pus cap la cap pentru a crea o poveste, nu le-am amestecat pentru a inventa o istorioara. Le-am lasat  nelegate pentru ca fiecare dintre paragrafele de mai jos reprezentand o concretizare a sentimentelor mele din ultimele zile. Va las ca deobicei pe voi sa trageti concluziile.

duminică, 10 octombrie 2010

Traieste-ti visul

Mergea incet. Pasii refuzau sa se miste mai repede. Strangea in mana un biletel pe care il mototolise bine de tot.  Abia se mai deslusea adresa scrisa  cu o cerneala albastra.. Inainta timid, emotiile puternice ii ravaseau corpul. Se apropie de o librarie cu geamuri mari prin   care se vedeau mai multi oameni  agitati in fata unui om  care statea  relaxat la un birou.  Se opri in fata vitrinii uriase si privi atent inauntru. Rafturi intregi erau pline cu o carte a carei coperta avea culori vesele. Ii citi numele si zambi,  apoi tremura scuturata din nou de emotie. Isi aduna fortele, facandu-si curaj si intra. Clopoteii  de la usa   atintisera  spre ea toate privirile. Geo incremeni. Omul de la birou se ridica si  intinse bratul spre  dansa:


joi, 7 octombrie 2010

Zborul spre soare

Va mai amintiti petitia mea de asta vara?  Aceea in care va rugam sa semnati pe aripile unui zmeu  pentru a-l inalta cu zambete  in cautarea soarelui si cerului albastru? Da, stiu, atunci era vara si cald si ne  speriam fara motiv de cativa nori. Si atunci am reusit sa inalt un zmeu si continuarea fericita am trait-o cu totii. Acum treaba e serioasa si toamna nu pare  ca vrea sa dea inapoi.

marți, 5 octombrie 2010

Rolul meu in viata


De vreo saptamana  ma port ciudat. Un nou vis incurcat m-a rascolit noaptea trecuta. Insa nu visul ma framanta. Habar nu am ce am visat. Cred ca totul e legat de decizia pe care trebuie sa o iau. Mai grav este ca mi-am amintit o intamplare petrecuta la inceputul verii si m-a cuprins un sentiment de teama. Sa fi fost cand soarele abia incepea sa isi incalzeasca  zambete pe fetele noastre. Eram la servici si ziua trecea fara evenimente deosebite. Banalul orelor de dupa amiaza m-a impingea deobicei de la spate facandu-ma sa imi caut de lucru pentru a evita plictiseala.  

vineri, 1 octombrie 2010

Octombrie decizional

 Eram un licean copilaros care incerca marea cu degetul. Scapat de sub tutela parintilor, singur intr-un oras nou eram pe punctul de a ma afirma in viata. Incepeam o noau etapa, Eram sfios, speriat si neincrezator in mine. Ma aflam  in fata unei provocari. O noua era incepea pentru mine. Viata avea sa se schimbe. Intregul meu univers avea sa se schimbe. Atunci nu mai eram un pusti ci deveneam adolescent. Faptul ca trebuia sa aleg pentru viitorul meu ma facea sa ma simt cineva. Sa devin responsabil. Cu o doza de noroc si mult entuziasm, am reusit  sa iau deciziile corecte. Octombrie m-a gasit  vesel fericit prin decizia luata.  Atunci octombrie a inceput cu fast. Dar asta a fost acum zece ani.
Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata, in cautarea locului pierdut. 

Cu totii avem un loc pierdut pe care speram sa il descoperim macar odata in viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti. O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.