Viata ca o masca

Dimineata inainte de a pleca de acasa   imi propun sa fiu eu. Linistit, pasiv dar vesel si plin de viata. Sa imi las  sufletul sa stea pe plaja si sa se inveleasca cu nisip si raze de soare in bataia brizei sarate.  De fiecare data imi impun  sa imi depasesc limitele, aruncandu-mi sufletul in mare,  racorindu-mi simturile si inotand printre gandurile mele.  Insa sufletul meu  cu plaja si marea sunt  dincolo de oglinda vietii. Realitatea e in fiecare zi alta.

Zilnic, la birou imi las visele deoparte, pasind printre colegii mei cu zambetul pe buze, indiferent  si plin de sine. Atunci sunt omul fara scrupule, sunt omul egoist si fara de pasare. Si colegii ma  stimeaza asa cum sunt, pentru ca acolo, toti suntem la fel.
Dupa-amiaza cand ma intalnesc cu tine si-ti cuprind mana intr-a mea, sufletul zboara. Uita de greutati, lasandu-se ratacit pe carari de vise. Atunci ma simt indragostit,  sunt omul care iubeste. Pentru ca zburam impreuna pe valuri de dorinta.
Seara, cand ma intalnesc cu prietenii sunt vorbaret, plin de viata si sufletul meu danseaza in hora bucuriei. Atunci sunt altruist, sunt omul care isi inoada trairile in sufletele oamenilor buni de langa mine. Si prietenii ma iubesc pentru felul meu de a fi.
Intotdeauna noaptea, ajuns in camera mea, imi trezesc  amintirile si zambesc, privindu-mi  chipul in oglinda uriasa a sufletului meu. Ma dezbrac, dezgolindu-ma, aruncand pe  jos toate mastile, una cate una si redevin eu, acelasi om gol si pe fruntea caruia nu scrie nimic.
Ma asez  comod si ma privesc  inevitabil, adormind cu mine in gand, fara sa fiu insa narcisist.
Acest om care poarta cu el masti  ce se potrivesc fiecarui sentiment in parte, nu poate iesi in lume gol. Ar putea fi devorat, alungat si pedepsit de  cei care il vedeau altfel. Purtand masti are avantajul de  a-si  mula sufletul  in functie de sufletul pe care il are in fata lui. Inventand masti, isi reinventeaza viata. Orice om de langa el il vede prieten, orice suflet il vrea langa el. Acest om sunt eu. Si in oglinda realitatii ma simt bine cu  orice masca.
Cum va simtit voi in viata de zi cu zi? Purtati “masti”?   Aveti pe cineva langa voi care va cunoaste atat “gol” cat si cu “masca”? Care e reactia acelei persoane? A purta “masca” e un fals sau o necesitate? Astept cu interes parerile voastre.

Publicat in volumul VII din Antologia Amprente literare.

Publicat in volumul Raze de senin

38 thoughts on “Viata ca o masca

  1. Frumos!

    Oamenii de langa tne, cei mai intimi – pana la dragsote fizica – trebuie sa te cunoasca asa cum esti.

    Descoperiti pana la gloiciune adesea suntem urati, desi mastile sunt atat de zambitoare.

    Eu ma las descoperita, caci stiu foarte bine cine sunt, cum sunt de la exerior pana la interior, stiu ca am ce arata, si am incredere in mine. Vreau sa fiu iubita si placuta cu bune si cu rele.

    Zambete si bucurii!

  2. claudia – cred ca pana la urma asta e esenta. sa fim descoperiti de cei dragi cu bune si rele. insa in viata de zi cu zi, nu e mai bine sa ne afisam cu masca potrivita pentru a nu fi raniti? multumesc.

  3. Maya says:

    Nu, nu… niciodata sa nu porti masca! Niciodata! Cei de langa tine trebuie sa te stie asa cum esti, cu bunele si cu mai putin bunele tale. Daca nu sunt in stare sa te inteleaga asa cum esti cu adevarat,nu te merita. Indiferent cine sunt ei.

  4. imi amintesc pe cineva care a facut asta… au iesit scantei. acum depinde de ceea ce urmaresti.(probabil daca nu iti mai pasa si vrei sa pleci, sau nu mai suporti, cred ca intr-un final merita sa renunti la masca si sa ii spui ce ai pe suflet:D) multumesc de vizita si comentariu.

  5. Pff..e "grele".
    Da, pot spune ca ma cunoaste cineva si cu si fara masca. Nu ca as vorbi cu persoana respectiva zilnic, nici macar lunar, dar ma rastoarna de cate ori ma intalnesc cu persoana in cauza.
    Si ma stie si de bine si de rau, si cu si fara masti.
    E o necesitate zic eu..Nu poti sa te duci la serviciu dand cu pumnii in masa, doar pentru ca asa simti. Nici sa razi isteric cand cineva isi spune problemele. Masti doar in cazurile alea..In rest, nu port. Spun ce gandesc si ce simt.
    Si chiar daca uneori am parut altfel decat sunt.. mai tarziu am atras atentia asupra faptului si am spus adevarul. Am fost iertata mereu. A nu se confunda teoria mea cu faptul ca sustin oamenii falsi sau ca sunt unul dintre ei 😀

    Si cu toate acestea.. nu suport mastile.

  6. ANM – un comentariu profund si la obiect. Cred ca fiecare avem langa noi un om care ne poate dezbraca de oricare "masca". Pana la urma concluzia pare sa fie clara asupra faptului ca masca e o necesitate. Fara sa fim falsi, adoptam o masca de moment, pentru a rezolva o situatie. multumesc.

  7. Nu-mi plac mastile, nu vreau si nu pot sa joc teatru. Nu vreau sa par ceea ce nu sunt, nu vreau sa plac pe cineva pe care nu suport, nu imi doresc sa primesc ceva doar pentru ca am o masca zambitoare.

    Oricum… eu sunt foarte transparenta… sa ma straduiesc si nu pot purta masti. :))

    Daca mastile te tin departe de suferinta, poarta-le! Desi, cand le dai jos, seara, cred ca suferi mai mult… sau poate nu…

    Sa fii fericit si apeciat fara masca – asa e fair play!

  8. Daca nu te luam in seama, nu purtam aceasta discutie. eu insa nu sunt de acord cu suferinta. dar fiecare e liber sa aiba propria parere pana la proba contrarie. multumesc mult incaodata.

  9. memori3s says:

    "Ce sunt eu? Noapte în descreştere. Beznă sclipitoare." pot sa spun ca ne comportam diferit in functie de momente, stare si de persoanele care ne sunt alaturi, sunt lumina, sunt noapte sunt lacrima, sunt zambet, sunt ceea ce ma fac sa fiu persoanele de langa mine, intotdeauna in ascensiune ca un parau, daca dau inapoi iar urc,si sunt ceea ce sunt.

  10. "trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea,singur,ca sa-ti alegi cine vrei sa fii.cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca.si atunci iti venea in vizita aceeasi femeie."

  11. Eu cred ca masca este o necesitate.Uneori o purtam fara sa ne dam seama .Daca nu am purta aceasta masca am fi cum ne-am nascut ,inculti .Poate acum am fi trait inca in epoca de piatra.Masca inseamna mai mult decat ati ascunde viziunile,inseamna a trai in lume ,inseamna a te adapta .Uneori nici noi nu ne cunostem indeajuns de bine si avem nevoie de masca ritualului zilnic.Exista situatii in care n-as sti cum sa ma comport ,atunci aleg masca ,aleg sa tac ,sa ascult si sa vorbesc cumpanat .Poate nu asta inseamna masca ,dar suntem prea complexi ,azi agndim ceva maine altceva.

  12. diana says:

    Exista doua tipuri de masti. Unele pe care le purtam pentru a putea face fata indatoririlor sociale si altele pe care le purtam de teama – daca ni s-ar cunoaste adevarata personalitate am fi prea aspru judecati sau exclusi sau marginalizati sau pur si simplu am dezamagi. Nu as renunta niciodata la primul tip de masca dar muncesc sa-mi pese cat mai putin de parerile celorlalti.
    Ce mi se pare, insa, foarte important este ca, seara, atunci cand ma asez "sa adorm cu mine in gand" cum ai spus tu, sa nu uit sa-mi dau toate,dar absolut toate, mastile jos.

  13. ღAzucenaღ – "Uneori nici noi nu ne cunostem indeajuns de bine si avem nevoie de masca ritualului zilnic" -foarte interesant punctul tau de vedere. sunt intru-totul de acord. iti multumesc mult pentru comentariu si pentru vizita. te astep oricand cu placere.

    Diana – pana acum nu m-am gandit la al doilea tip de masti cel pe care il purtam "de teama" sau cel putin nu m-am gandit in sensul asta. insa e foarte bine spus. cu siguranta exista si momentul in care toate mastile sunt jos. e ca un moment de odihna. iti multumesc mult.

  14. memori3s – scuze… cred ca am sarit din greseala peste comentariul tau. imi place mult de tot ceea ce ai spus." sunt lumina, sunt noapte sunt lacrima, sunt zambet, sunt ceea ce ma fac sa fiu persoanele de langa mine" intotdeauna ne punem o masca pentru a ne contopi cu omul de langa noi. mastile sunt pana la urma si o forma de socializare. multumesc.

  15. memori3s says:

    hehe, stai linistit. multumesc tare mult.da, pana la urma sunt si o forma de socializare, dar si o forma de a creiona trairi.te imbratisez cu drag

  16. oatea says:

    de fiecare data surprinzi ,in mod placut ,cu ideile si cu inspiratia ta
    vorbesc,desigur,in numele meu,desi sunt convinsa ca multi mi se alatura la aceasta afirmatie
    mastile astea cred ca sunt relative
    spunem noi ca nu vrem cu masti
    dar,pana la urma,cred este vorba de adaptare
    te cearta seful si tu taci,e masca,dar …asa trebuie sa faci
    vine clientul(daca lucrezi "in linia intai")si-i zambesti,desi nu mai ai rabdare si-ti vine sa-l trimiti undeva,e masca
    e masca,iarasi,daca ai o problema si nu vrei sa o afisezi tuturor
    tot masca e si atunci cand vrei sa fii tu optimist,desi problemele te sufoca
    cred ca e bine sa ai o mascuta
    sufletul curat nu cred ca trebuie expus oricui,pentru ca atunci cineva tot o sa ceara
    o sa ceara
    mai mult,tot mai mult pana cand nu o sa mai ai de unde da
    bine,asta o spun acum,la varsta mea,cand am avut ceva experiente de trecut
    tu … traieste-ti tineretile asa cum simti
    foloseste mascuta care simti tu ca trebuie sa o folosesti ,insa nu te pierde de tot in spatele ei…
    iti doresc zile senine ,oameni sinceri si ,desigur nu in ultimul rand … inspiratie!
    te pup,cu drag …

  17. cat mi-am dorit sa pot purta si eu o masca in anumite momente!!!
    dar n-am reusit niciodata.
    sunt atat de transparenta incat as putea spune ca cei din jurul meu vad pana in adancul sufletului meu.
    ma rog, cei care vor sa se uite, pt ca unii oameni trec pe langa noi fara sa ne observe.

    poate din cauza mastilor pe care le poarta si care ii limiteaza la ceea ce le permite masca sa observe.. 🙂

    intr-o perioada imi era ciuda ca sunt asa.
    in momentul de fata pot sa spun ca-mi place.
    asa sunt eu.
    asta sunt eu.
    nu port nici un fel de masca.
    cine vrea sa ma vada ma vede asa cum sunt.

    oricum, chiar fara masca fiind, ai impresia ca sunt asa multi oameni interesati cine esti si cum esti?
    iti spun sigur ca nu.
    multi oameni din jurul tau nici nu vor observa daca intr-o zi ti-ai lasat masca acasa.
    pentru ca nu le pasa. isi vad de bucatica lor de viata si atat.

    fa un test intr-o zi. si spune-mi cati oameni si-au dat seama ca esti altfel decat de obicei.
    cei apropiati. atat. cei carora le pasa de tine.

    fain blogul tau!

  18. septembrie – foarte interesant ceea ce imi spui. e buna idea. am sa il numesc "testul fara masca". insa as putea sa fiu altfel in fata unei persoane care deja ma stie intr-un anume fel? nu as parea nepoliticos sau prea impulsiv sau timid sau prea politicos? schimband radical comportamentul nu as putea sa ranesc fara sa vreau omul de langa mine?
    sunt mai multe semne de intrebare. sau poate testul trebuie repetat la infinit pentru a se invata lumea cu "noul eu", cel fara masca? iti multumesc pentru vizita si pentru gandurile impartasite. te astept oricand cu placere.

  19. Ioana B :) says:

    Cat de fain scrii! Si cat de multe reactii starnesti! Imi place!
    Despre masti…eu cred ca sunt necesare…nu ma caracterizeaza…dar sunt situatii in care cred ca le folosim fara sa realizam…eu cred ca le folosesc cel mai mult in momentele in care am o zi proasta si ma intalnesc cu o persoana cu care nu sunt foarte apropiata si nici nu am chef sa dau explicatie de fata mea "cazuta", si atunci, folosesc o masca de moment :). Dar in general…urasc ipocrizia, acei oameni care au angajat full time mastile…

  20. Ioana B. – concluzia generala e ca purtam mastile de nevoie, insa trebuie sa existe macar un moment in care putem fi noi insine, simpli, fara masca. daca nu reusim sa ni-l mai permitem, e grav…
    multumesc pentru cuvintele tale.

  21. Anonim says:

    Tema asta pe care ai ales-o e foarte interesanta.
    Parerea mea este ca doar oamenii care simt libertatea in adevaratul sens al cuvantului , renunta la masti.Si bravo lor ! Isi asuma un risc mare , acela al insingurarii …si …mai exista un risc …de a purta masca nu in fata altor persoane , ci chiar in fata lor , plictisiti de propria identitate….

  22. A purta masti e la fel de greu cu a nu purta nimic. Exista riscul de a sta dezgolit si exista riscul de a te simti prea impovarat. Fiecare il alege pe cel care si-l permite sa il poarte. Multumesc frumos.

  23. bogdan m says:

    Vlad,am scris juma de ora un comment la tema asta si cand sa dau post mi-a murit netu' acum trebuie sa o i-au de la capat…dar nu este nici o problema,fumez o tigara,ma incarca si revin…de mult ti-am promis ca scriu ceva.

Lasă un răspuns