Cum ar fi fost daca…

Era o zi oarecare. Primavara inflorea in viata oamenilor care se lasau dezmierdati de primele raze de soare. Intr-o astfel de zi a cunoscut-o pe Geo. Avea ochii mari, caprui si privirea patrunzatoare. Zambetul cald si vocea calma. In prima zi nu a putut nici macar sa o salute. In zilele urmatoare o saluta din priviri, apoi incet cu mici gesturi ale mainii. Intr-un final, a avut curaj sa ii vorbeasca amical. In sufletul lui Flavius imbobocise un sentiment de iubire. Cu trecerea timpului, a reusit sa depaseasca timiditatea si sa ii vorbeasca deschis. Insa nu despre sentimentele sale. Isi povesteau diverse lucruri, dezbateau felurite probleme si Geo il considera un amic simpatic.

 

Primavara trecu si vara statea sa inceapa. Iar Geo a  trebuit sa plece peste mari si tari  sa lucreze intr-un arhipelag indepartat. In ziua plecarii, Flavius a  venit sa o conduca, aducandu-i flori in dar.  Geo l-a intampinat surprinsa, intelegand atunci tot ceea ce Flavius nu a putut sa ii spuna. Se priveau muti si iubirea imbobocita de mult statea acum sa infloreasca. Insa Geo pleca si Flavius ramanea singur.
Cand mii de kilometri te despart de casa,  te agati de ceva familiar ca sa poti sa rezisti dorului si sa reusesti sa te intorci cu speranta. Astfel,  cei doi au vorbit neincetat, povestindu-si la telefon viata de departe si viata de acasa. Vorbeau  destul de des, el visand la iubire, ea visandu-se inapoi acasa. Fiecare cuvant rostit, fiecare intamplare povestita ii apropia si mai mult.  In timpul verii Geo si-a sarbatorit ziua de nastere.  Printr-un efort deosebit, Flavius a comandat si i-a trimis de la distanta un buchet imens de trandafiri. Sincronizarea a fost perfecta, buchetul a fost minunat, surpriza uriasa. Printre lacrimi de fericire, Geo a realizat ca inapoi in tara o asteapta un om capabil de o iubire sincera si devotata.
Si vara a trecut si toamna si-a  revarsat norii  in lacrimi de speranta. Intoarsa  acasa, Geo  l-a intalnit pe Flavius. S-au imbratisat si au ramas muti de emotie. Flavius s-a pierdut si s-a regasit in ochii ei, ca apoi sa se piarda din nou, fara sa aiba curajul sa-i spuna ce simte. Fara un cuvant, fara un sarut, primind doar o imbratisare timida si o strangere de mana banala, Geo s-a speriat crezand ca a inteles totul gresit. S-a retras bland, lasand zilele sa treaca in liniste. Timpul i-a adus impreuna in aceleasi discutii amicale, sentimentul iubirii ofilindu-se in sufletul ei, inainte de a incepe sa infloreasca.
In cercul sau de prieteni, acolo unde poate fi el insusi, Flavius vorbeste cu mandrie de Geo. In momentele de singuratate  insa isi regreta timiditatea, intrebandu-se mereu cum ar fi fost daca ar fi avut curajul sa ii spuna cat de mult o indrageste. Cum ar fi fost primul sarut, cum ar fi fost prima mangaiere. Cum s-ar fi plimbat impreuna tinandu-se de mana, cum s-ar fi privit in ochi cand s-ar fi iubit.
Flavius si Geo se intalnesc si acum. Sunt doi prieteni buni. Vorbesc, se plimba, se ajuta  reciproc. Se mai cearta si se impaca la loc.  Sunt frumosi si tineri, viata le surade in priviri, insa  in sufletul lor a ramas marcata pe vecie aceeasi intrebare: „Cum ar fi fost daca…?”
In viata te intalnesti mereu cu situatii inedite. Poti sa alergi prin ploaie, poti sa zbori catre stele sau sa iti gasesti  dragostea vietii tale. Le poti realiza pe toate daca traiesti clipa, daca ai curaj sa iti asumi responsabilitatea de a obtine ceea ce iti doresti cu adevarat. E greu sa iei o decizie, insa e si mai greu sa nu o iei.
 Poate  Geo si Flavius ar fi esuat  in iubire, poate dragostea lor nu ar fi dus nicaieri. Insa asta ar fi insemnat doar o lectie invatata si o noua experienta de viata. In schimb ar fi putut sa reuseasca. Sa construiasca intre ei cel mai minunat sentiment de iubire. Insa acum, cand cei doi se intalnesc, in ochii fiecaruia se citeste doar o singura intrebare: „Cum ar fi fost daca…?”
Pentru Richie – timpul tau nu e inca pierdut.
Renunta la intrebare si traieste raspunsul!

28 thoughts on “Cum ar fi fost daca…

  1. Multumesc!
    Uneori… e greu sa pierzi un prieten. Mi-a fost atat de greu cand am sunat sa il aud si mi-a inchis telefonul si nu a sunat inapoi ca alte dati. Si mi-a fost cumplit de greu cand am picat acel examen sa nu il aud cum ma incurajeaza, sa nu pot sa ii aud rasetul care imi dadea putrere.
    Ma tot intreb: Cum ar fi fost daca..?!"

    Imbratisari pentru o viata minunata! – cu lacrimi in ochi… pentru Flavius… 🙂

  2. Claudia – e foarte bun raspunsul tau. e o intrebare grea. tare de tot.
    cat despre Flavius… timpul e de partea lui inca. multumesc mult.

    Anna – eu iti multumesc ca esti intotdeana aici.

  3. Richie says:

    Fratello iti multumesc !!! Nu iti imaginezi ce emotii mi-ai creat cand m-am "gasit" pe blogul tau. De fapt, nici eu nu imi prea pot da explicatii referitoare la aceste emotii. In fine…hai sa lamurim un pic lumea: povestea e dupa fapte reale, personajele au alte prenume(asta fiind mai putin important).
    Raspuns pt DoarEu:
    1. Da, ne sunam, chiar foarte des, daca nu zilnic atunci la maxim 2 zile; intalnirile sunt putin mai dificile(nu ne permite timpul).
    2. Ea e mai orgolioasa decat mine. Curajosi in alte imprejurari suntem amandoi, insa in situatia de fata NICIUNUL.

  4. memori3s says:

    cuvinte care au creat emotie, si au nascut melancolie, cuvinte care rascolesc si fura zambete imbibate de lacrimi pierduta, cuvinte in care fiecare dintre noi s-a regasit la un moment dat.. ne-am dorit..a fost de ajuns? si totusi fara raspuns, ganduri nedefinite,caractere impletite de orgoliu,si dorinte fara limite..

  5. Claudia – se pare ca raspunsul l-ai primit de la Richie.

    Richie – eu nu am vrut sa dezvalui identitatea, insa ma bucur ca mi-ai raspuns. iti dai seama ce interesant ar fi daca si celalt personaj ar aparea aici sa isi spuna parerea?
    multumesc mult. povestea voastra poate fi o lectie pentru multi altii.

    memori3s – ce cuvinte frumoase folosesti. iti multumesc.

  6. Multumesc pentru raspuns Richie…

    Stiam ca povestea e bazata pe fapte reale… dar, am facut o paralela.

    Femeile sunt mai orgoioase si vor sa fie cucerite… CURAJ MULT si in situatia de fata!

  7. Alise – povestea e reala, dupa cum ai observat. multumesc.

    Claudia – multumesc si eu pentru incurajarile adresate lui Richie.

    黄清华 – Thank you very much for your visit and assessment.
    Huang Qinghua is a correct translation of your name?

  8. ce frumos..cum ar fi fost daca? ar fi fost frumos oricum.. probabil daca n`ar fi mers, ramaneau prieteni si faceau haz de necaz. daca mergea iarasi faceau haz de necaz pt momentele de timiditate.
    dar oricum ar fi.. toate au un rost. iar povestea este intradevar frumoasa.

  9. ANM – intrebarea e valabila pentru oricare din noi. fiecare avem un moment pe care l-am ratat si ne intrebam acum cum ar fi fost daca. poate daca nu ar exista intrebarea nu ar mai avea farmec nimic din toata existenta noastra. ce crezi despre asta?
    multumesc de aprecieri.

  10. mystic – e foarte buna intreabrea ta. insa cred ca fiecare din noi reactioneaza altfel in fata unei situatii speciale. totul tine de impulsul de moment. si binenteles de modul in care te "constrange" inima. probabil v-as povesti o noua intamplare in momentul in care as trai-o. multumesc.

    o saptamana de top pentru toata lumea!

  11. nu stiu daca e bine sa dau sfaturi, dar cred ca e important sa indraznim sa spunem cand iubim pe cineva.

    viata e scurta (spun cand stiu ca doar o minune ma poate salva!) si e minunat sa stii ca ai fost iubit, chiar daca relatia nu merge, si poate esti atat de norocos sa ramai prieten cu persoana respectiva.

    cred ca acea fata de abia asteapta sa afle ceea ce presimte deja, sunt convinsa!

    curaj! un refuz nu doare atat de rau!

  12. mystic says:

    :). intr-adevar fiecare reactioneaza altfel in situatii dificile. daca ar fi sa rezum spusele tale in cateva cuvinte cred ca aceste versuri ar fi perfecte 😀

    How I wish, how I wish you were here.
    We're just two lost souls
    Swimming in a fish bowl,
    Year after year,
    Running over the same old ground.
    What have we found?
    The same old fears.
    Wish you were here.

  13. ciudat sau nu.. regretele mele nu tin de interactiunea cu alte persoane.. ci de alegerile pe planul facultatii, liceului. profesional.
    de fiecare data cand am simtit ceva am spus. de fiecare data cand am crezut ceva am afirmat, ar argumentat. nu am regrete inafara de faptul ca nu am avut bani pt taxa de la medicina.

  14. Claudia – "curaj! un refuz nu doare atat de rau!" pana la urma daca nu risti nu castigi. multumim pentru sfaturi.

    mystic – cred ca versurile se potrivesc de minune. multumesc.

    ANM – esi o persoana care stie ce vrea de la viata din cate se pare. am inteles idea. multumesc de raspuns.

  15. esti un minnunat povestitor…
    ai talentul de a creea atmosfera…si de a-l prinde pe cititor in valtoarea povestirii…incet dar sigur si asta pentru ca transmiti atat de bine emotia….ai toata admiratia mea !
    "cum ar fi fost daca…" e poate una dintre cele mai dureroase intrebari…de cele mai multe ori retorice…
    se spune ca e mai bine sa faci o alegere gresita decat nicio alegere..

  16. pandhora – sunt mereu de parere ca e mai bine sa faci o alegere gresita decat sa traiesti mereu cu intrebarea cum ar fi fost daca… iti multumesc mult pentru aprecieri si admiratie. raman recunoscator.

Lasă un răspuns