vineri, 27 august 2010

... sa nu furi!

Am iesit de la servici si ma indreptam spre casa. Caldura inca era sufocanta si tricoul mi se lipise deja de  spate, de ud ce era. Visam  la berea rece care ma astepta acasa in frigider. Oprit la un semafor,  ca si cum caldura nu ar fi fost de ajuns, un nor de praf ma invalui, insotit de tipete de copii. Doi pusti se incaierasera si pornira cearta. "Mi-ai luat banii. Te spun lu' tata." Am zambit si mi-am vazut de drum, lasand copiii in valul de praf si certuri inocente.

Apoi mi-am amintit.  Mi-am amintit cum am furat 100 de lei de la bunicu. Apoi inca o suta de la un  copil de la bloc.
Prima data eram prin clasa a doua. In vacanta la bunici cu fratele si cu verisoara. Cred ca ne jucam de-a v-ati ascunselea, iar eu cu N'Joy ne-am ascuns in Dacia bunicului.  Fratello meu era mic pe atunci - sa fi avut vreo trei ani si se tinea numai dupa mine. Era imposibil sa ma ascund fara ca el sa ma dea de gol. Si totusi in masina nu ne-a cautat nimeni. Plictisiti sa tot stam "la cutie", am inceput sa cotrobaim ca niste copii obraznici ce eram. Surpriza cea mai mare a fost cand am gasit in torpedou intr-o agenda un teanc de bani, hartii de 100 de lei.Pe atunci hartia de 100 era tot albastra dar era cea mai mare bancnota de pe piata.  Practic bunicul meu era bogat si isi ascundea banii intr-o agenda. Fara sa stau prea mult pe ganduri mi-am indesat in buzunare cateva sute, luand doar asa cat sa nu se observe nimeni  ca teancul s-a  subtiat. Am iesit din masina si ne-am ascuns intr-un tufis. Am continuat jocul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si apoi am fugit la magazin sa-mi cumpar bomboane si  brifcor. Seara  inainte de masa, l-am vazut pe bunicu galben la fata si apoi rosu de furie. A tacut si masa de seara a decurs normal. Nu vreti sa stiti ce s-a intamplat dupa. In viata mea de copil nu mai fusese certat ca atunci. Si as mai fi suportat inca o cearta in locul bataii pe care mi-am luat-o de la tata.  Atunci m-am jurat sa nu  mai  deschid niciodata torpedoul bunicului.


A doua oara, la scurt timp dupa prima intamplare, eram in fata blocului si ma jucam in groapa de nisip cu un prieten de galetusa (nu mai stiu din ce cauza, in ziua aceea nu aveam galetusa si nici masinute sa ma joc in nisip si le foloseam pe ale altora). Mama  vecinului si-a strigat copilul  de la geam si l-a trimis la aprozar sa cumpere cartofi. I-a pus o suta de lei intr-o cutie de chibrite si a aruncat-o de sus  in nisip. Apoi a strigat prichindelului sa ia si un kilogram de rosii pentru salata.  Am aruncat nisipul din galetusa peste cutia de chibrituri si pustiul a plecat fara ea la aprozar.La scurt timp copilul s-a intors si a strigat la mama-sa  la geam sa ii arunce  bani ca nu poate sa cumpere fara. Eu eram deja la alimentara murdar si cleios de inghetata. Apoi m-am dus la etajul trei la un copil care avea surprize de la gumele Turbo. Si mi-am cumparat si o serie intreaga de timbre  pentru  clasor. 
Pe vremea aceea  o suta de lei era echivalentul unui salar pe ziua de munca. Tata  lucra intr-o uzina si facea si tura de noapte. Intai m-a batut mar, dar a sustinut teoria ca nu m-a atins ci mi-a promis ca imi da el o suta de lei daca ii spun unde am ascuns restul de bani care mi-au ramas. Lui i-a convenit teoria, eu nu am putut sa o neg pentru ca de fiecare data cand amintea de intamplare ma apucam de bocit. Si nu din regret pentru ce am facut, ci de ciuda ca povestea lui nu e adevarata. Tot in seara aia m-a luat cu el la fabrica. Mi-a promis  de multe ori ca ma duce in vizita, insa de data asta m-a dus sa imi arate cum se castiga o suta de lei. Imi amintesc si acum niste suruburi pline de vasilina pe care a trebuit sa le sortez dupa marime si sa le mut  in diverse locatii.  
Spre dimineata m-a lasat sa dorm pe un pat pliant, nu inainte de a spune la toata fabrica de ce m-a adus cu el acolo. Apoi m-am dus la scoala.  De atunci nu am mai furat. Nu stiu daca am invatat ca nu e bine sau doar am vrut sa nu ii mai dau lui tata sansa de a ma umili in  astfel de situatii. Cert este ca in mintea mea de copil, am invatat ca a fura nu tine de lucrurile care iti fac ciniste.

Ce experiente    v-au "insemnat" copilaria? Ati fugit de  acasa? Nu ati mancat tot din farfurie? Haideti sa ne amuzam impreuna de intamplari care pot fi involuntar sau nu marcante pentru viata noastra.  

24 de comentarii:

Liviu spunea...

Oo, ce provocare. Păi...

O dată i-am golit tatei cardul. Nu vrei să știi ce a urmat.

Am fugit și de acasă, de teamă să nu mă bată tata când îi va fi povestit mama că m-a prins cu țigara.

Sunt o sumedenie de întâmplări de care astăzi nu-mi vine să cred că am fost în stare. Ce mult m-am schimbat!

memori3s spunea...

a fost o data ca niciodata..eram la bunici la tara, si dintr-o cearta cu o prietena, vrand sa ii arat cat de tare sunt, i-am zis ca ma duc la gara ca vine mama de la bucuresti, si ea mi-a raspuns la fel, ca si mama ei este in drum spre ea incarcata de cadouri.. si am pornit inspre gara, pe drum ma tot certam cu ea .. vreau sa iti spun ca trebuia sa parcugem padurea de la marginea satului ca sa ajungem la gara, cam vreo 3 km pe jos, la 6 ani :D nenea de la bariera ne cunostea, era din sat si ne-a oprit tocmai inainte sa dea trenu peste noi, si ne-a adus acas, am luat o mama de bataie sa ma invat minte apoi am avut voie la joaca..deh eram copil.. si asta e doar o intamplare, mai sunt multe.. dar toate la vremea lor:P

tu26dor spunea...

Liviu - timpul ne schimba pe toti. concluzia e simlpa: inocenta copilariei poate sa nasca lucruri de baza pentru restul vietii noastre. multumesc mult pentru "intamplare"

memori3s - ambitioasa de mica. ai vrut sa ii arati ce poti. bravo:)) multumesc mult.

Camelia Bucur spunea...

eu am furat frunze de vitza, si a fost naspa; adica, nu mi-am luat-o, dar morala a fost pe masura:((

tu26dor spunea...

Camelia - nu am auzit pe nimeni sa fie mustrat pentru frunze de vitza. eu as putea sa mai adaug pe listsa nuci, cirese, mere etc... doamne ce copil obraznic am fost:))) multumesc pentru intamplare.

memori3s spunea...

la lista ta eu adaug dovlecii statului:d la 7 ani am furat un dovleac :)) care era proprietatea statului si s-a trezit bunica cu politia acasa=))) a trebuit sa le dau dovleacu` inapoi:(:( si imi facusem sperante ca mananc ditamai placinta super buna:d ghinion:P macar am scapat fara bataie si s-a amuzat toata familia:))

elena marin-alexe spunea...

Ai deschis uşa amintiriloer!
Of, biata sută de lei...

tu26dor spunea...

memori3s - a venit politia pentru un bostan? asta da eficienta. siguranta proprietatii statului. :))) super tare. am ras cu lacrimi. multumesc.

Doamna Elena - biata suta de lei valora o mica avere atunci. multumesc.

Au-delà des nuages se trouve mon monde! spunea...

J'ai volé, je vole et je volerai toujours des sourires:)

memori3s spunea...

ce-i al lor e pus deoparte:D chiar si un bostan:)) mmm... dar ar fi iesit o placinta buna :>

tu26dor spunea...

G - Merci beaucoup

memori3s - nici nu vreau sa ma gandesc cat de buna ar fi fost placinta...

anelise spunea...

tudy ..stiu ca merit bataita ca nu am scris nimic aici pana acum...insa m-am tot gandit si nu imi vine nimic in cap.singurele lucruri "furate" de mine au fost niste creioane foarte frumoase de la gradinita

tu26dor spunea...

fii linistita Alis - macar ai ramas cu creioanele sau ai fost descoperita repede?

anelise spunea...

daca imi amintesc eu bine cred ca am ramas cu ele.erau asa foarte sclipitoare si imi placeau muult:D

tu26dor spunea...

tot te-ai ales cu ceva,Alis.

DoarEu spunea...

:)) Frumoasa amintire!

Sora mea a decupat chipul lui Balcescu de pe o bancnota de 100 de lei! :))

Amintiri marcante... ihmmm... ca am fost batuta de mama, cu aratatorul adus de unchiul meu pentru a-l duce la scoala, pentru simplul fapt ca voiam sa merg la munca patriotica - sa nu-mi scada nota la purtare - iar mama avea nevoie de ajutorul meu acasa, caci aveam musafiri.

zambete si amintiri frumoase!

magda spunea...

Iti vine sa crezi ca am furat creionul unei colege si asta numai pentru ca invatatoarea ii cerea numai ei creionul....bine dupa doua zile a venit cu altul la scoala :)))

tu26dor spunea...

DoarEu(Claudia) - nasol cu aratatorul... dar, toata lumea isi dorea munca patriotica... chair tu sa nu te duci? a meritat:))
multumesc.

magda - foarte tare... :))) ce poate sa faca un biet creion. pacat ca invatatoarea nu a inteles idea... multumesc.

oatea spunea...

o,doamne,ce provocare!
vorba lui liviu...
de mica nu-mi aduc aminte sa fi furat ceva,dar amintiri de ghidusii sunt multe
furat cu adevarat a fost in facultate
era pe vremea odiosului,desigur
se organizau "galele amfiteatru" si noaptea vizualizam filme de cinemateca ca o paranteza,pe vremea aceea era grozav si cred ca mi-ar face si acvum placere sa retraiesc clipele acelea...
se termina pe la 4-5 dimineata si atunci mergeam spre casa
pe la ora aceea se aduceau stelajele de lapte in fata alimentarelor de atunic
in prima dimineata am luat sticla de lapte si am lasat banul in aceea goala pe care o lasam in loc;in diminetile urmatoare la fel
dar...nebunia tineretii : de ce sa mai punem in loc?
luam sticlele(de-acum nu ne saturam doar cu una),mergeam acasa,faceam mamaliguta si,doamne,ce bun mai era..
ne-a prins sectoristul(probabil a fost sesizata lipsa sticlelor sistematica si s-a asezat la panda...)
cand ne-a vazut ce copii eram,ne-a iertat...si acum radem de intamplare,dar lapte nu am mai furat
mai "luam",in schimb bere cu sacosa de la fabrica de bere din tudor,ei acolo tratam cu portarul...
oh,tinerete,tinrete...
multumesc de amintiri...

tu26dor spunea...

Oatea - imi amintesc ca mi-ai povestit faza cu sticlele de lapte. foarte amuzant. cat despre fabrica de bere din complexul studentesc "Tudor Vladimirescu", ah... aia era mana cereasca pentru fiecare student in parte.
multumesc si eu pentru comentariu.

pandhora spunea...

sunt sigura ca ai o mie de alte intamplari haioase si cu final...asteptat sau nu :)
eu am fost o fetita cuminte...am crescut cu bunicii mei care erau foarte seriosi si asteptau de la mine aceeasi seriozitate...
sigur...asteptarile sunt facute sa fie inselate de cele mai multe ori :)
acum imi vine in minte o singura intamplare...
uneori mergeam dupa-amiaza sa cumpar pentru bunicul meu ziarul Informatia...
intr-o zi bunicul meu mi-a dat 10 lei ca sa-i cumpar ziarul(el costa mai putin de 1 leu )
eu m-am oprit mai intai la cofetarie si mi-am luat o felie de placinta cu branza dulce si stafide(asa ma rasfata bunica mea cand imi doream ceva dulce)si...surprise...placinta a costat...10 lei...
nu mai aveam ce face...cumparasem deja placinta...asa ca am mancat-o(ohh...iubesc dulciurile)...dar parca nu mai era atat de buna...
acasa am spus ca ma-am oprit la cofetarie si...acolo...placinta mea preferata....asa ca am ramas fara bani de ziar...
nu am mintit nu ca as fi incasat bataita-ai mei chiar nu m-au batut-dar...eu daca mint ma inrosesc ca focul asa ca...
asa ca...nici in ziua de azi nu mint...:)

tu26dor spunea...

mi-a placut povestea ta. ai fost asa de sincera. asta denota buna crestere. ferice de tine ca ai avut parte de o buna educatie. multumesc.

pandhora spunea...

acum...o sa rosesc :)

tu26dor spunea...

:)