De doua ori Carmen!

N’joy povestea infocat o intamplare despre colegii lui de scoala, iar eu cu un prieten de al nostru ne amuzam zgomotos. Era tarziu in noapte si mult prea devreme in zi, insa in noi salasluia o energie debordanta. Dupa o noapte de pomina, ne indreptam spre locuinta prietenului nostru pentru o pauza de somn. Tineri, fericiti si lipsiti de griji, ne plimbam spre destinatia noastra fara  sa avem un traseu bine definit. Astfel, ne-am trezit la un moment dat intr-un cartier rau famat al orasului, intr-o zona in care isi faceau veacul diverse “domnisoare” de companie. Am realizat “pericolul” care ne pandea si intr-o tentativa de a traversa zona printr-un loc mai retras, am intrat fix in mijlocul  fetelor. Veselia ne-a disparut ca prin minune si  vorbele galagioase ni s-au transformat in soapte. Fetele ne-au inconjurat si  am fost nevoiti sa ne oprim. Fara sa  incercam insa sa facem nimic, fara nici cea mai mica intentie de a aborda pe  vreouna din tipele prestatoare de servicii,  am fost catalogati ca niste copii perversi si needucati. Si pentru ca  meniul sa fie complet, in clipele imediat urmatoare  a aparut  politia.

Fetele s-au retras pe cealalta parte a strazii si noi am fost luati la  un intorogatoriu rapid  in mijlocul drumului. Eram tacuti, cu capetele plecate iar pe chipurile noastre se putea citi  spaima. Nici unul dintre noi nu mai fusese vreodata oprit de politie. Si domnii politisti pareau sa   fie nemilosi.

“Ati venit la fetite?” “Aveti bani, deci!” “Sa vedem daca va ajung si de amenda!”
Radeau ironic si isi dadeau coate.  S-au intors apoi catre prietenul nostru si l-au intrebat cum il cheama pe el, cum il cheama pe tatal lui, pe mama, pe sora,  unde sta si  unde studiaza. Acesta a raspuns scurt si la obiect la fiecare intrebare, fara sa clipeasca, insa tremura din toate incheieturile.
Dupa ce au terminat cu el s-au intors la mine:
“Numele?”             – “Tudor…”
“Adresa?”              – “Piatra Neamt, strada…”
“Numele tatalui?”   –  “Carmen”
Politistul care nota se uita pe sub sprancene la  colegul sau si amandoi izbucnira in ras. 
“Te-am intrebat care este numele tatalui”
“Carmen” am raspuns eu aproape soptit.
Cei doi radeau deacum in hohote. “Copile, nu pe mama, spune cum il cheama pe tata!” 
Si eu am  raspuns din nou “Carmen”.
Au ras iar si  s-au gandit sa ma intrebe cum o cheama pe mama, convinsi fiind ca le voi spune “Mihai” sau “George” sau poate “Vasile”. Iar eu am raspuns: “Carmen”. 
 Pe partea cealata, fetitele se amuzau copios facand galerie: “Car-men! Car-men!” politistii au ras cateva clipe  dirijand galeria, apoi au revenit. M-au lasat pe mine in pace, considerand ca m-au  bulversat suficient pentru moment si au trecut la N’joy, fara sa banuiasca nimic din ce urma sa se intample.  
“Nume?”                 –  “Andrei”
“Adresa?”               – “Piatra Neamt, strada…” – in veselia lor naiva nu au sesizat ca  adresa data de Andrei e identica cu a mea si in consecinta nu si-au dat seama ca am putea fi frati. A urmat firesc  intrebarea: 
“Numele tatalui?”…  –  si raspunsul : “Carmen”
Ma oprisem din tremurat si simteam ca situatia s-a intors in defavoarea lor. Le cautam zambetul  din priviri, insa fericirea se mutase  acum pe chipurile noastre. Politistii se priveau descumpaniti si nu intelegeau nimic. La fel si fetele de peste drum. Intr-o ultima sansa de a salva situatia, au pus si intrebarea finala:
“Numele mamei?” In linistea intunecata a zonei a rasunat raspunsul clar si raspicat  al fratelui meu: “Carmen!” 
Si de atunci am stiut ca nimic nu poate sa ni se mai intample. Carnetelul cu procesul verbal fusese trantit de pamant si calcat in picioare. Au tipat la noi sa plecam mai repede de acolo ca nu discuta cu hermafroditi. Fetele ne aclamau si  ne strigau  cuvinte de amor. Intr-o solutie disperata, in incercarea de a pleca victoriosi,  s-au urcat in masina urland in megafon  sa eliberam zona. Au trecut multi ani de atunci insa nu sunt convins nici acum  daca au realizat vreodata ca noi chiar  am dat datele corecte. 
Parintii nostri sunt doi oameni absolul normali.  Amandoi cu acelasi nume. Suntem mandri de ei, chiar daca de nenumarate ori in  birocratia din tara noastra am fost luati in ras. Ne-am obisnuit, ne amuzam si mergem mereu, cu Carmen inainte!

43 thoughts on “De doua ori Carmen!

  1. carmen e un nume cu rezonanta. 🙂
    poate pe copiii vostri ii veti boteza Carmen… de data aceasta sper sa fie fata, macar! nu de alta, dar sa nu fie stresati la fel ca voi!

    zambete si bucurii sa iti aduca aceasta zi!

    sa ai parte de frumos si oameni veseli!

  2. G – J'ai certainement manqué. Merci beaucoup.

    Monica – nu m-am gandit niciodata la aza asta, dar cred ca asa a sunat:)) multumesc.

    pipo – nu-i asa? multumesc!

    memori3s – ma bucur ca te-am facut sa zambesti.multumesc.

  3. sau carmen la patrat:) m-am amuzat mult citind postarea ta, amintindu-mi intamplarea in detaliu :)). ce e drept, nu o singura data am scapat de amenda datorita "greselii" aparuta in buletin la numele parintilor. cum ar spune razvan…"sarut mana d-na Carmen, buna ziua d-nul Carmen" :))
    pupa-i din partea mea!

  4. Povestirea ta poate trece foarte bine drept fabula.De ce?Simplu:contine morala!Nu de putine ori ne rusinam de anumite lucruri.Lucruri-cheie in viata noastra.Lucruri care ne urmaresc pretutindeni.Lucruri ca numele de familie,ca prenumele mamei si al tatalui s.a.Lucruri nu e bine spus.Nu gasesc alt cuvant!
    Morala:simplu!Cand spui minciuni,nu-i bine…iar cand vrei sa spui adevarul esti luat drept mincinos!
    Cat despre politistii respectivi…Ma mira faptul ca au pronuntat un cuvant atat de delicat.Zic delicat gandindu-ma ca,acel creier pituscul de politist de Romania,trebuie sa fi facut un efort supraomenesc!:))

  5. se intampla de multe ori sa fii crezut atunci cand minti si sa fii luat in ras atunci cand spui adevarul. multumesc mult pentru ceea ce mi-ai scris; cat desspre morala… incerc mereu sa o pun in evidenta in fiecare din postarile mele.
    sa auzim numai de bine!

  6. michi says:

    daca ai sti clasa a 2 ,3.4 11 E carmen ma ridicam in piciore nu tu zicea profa colega Doamna eu sunt Carmen faci mistoo nnnnuuuuuuu eu sunt Carmen Si nu sunt singurul Carmen barbat in aceasta kume

  7. Anonim says:

    M-ai emotionat din nou.
    Sora mea si cumnatul meu!
    Ii iubesc pe amandoi de-o potriva,asa ca dupa asemanarea numelor.
    Imi amintesc ca si parintii nostri,respectiv familia toata a raman uimita de coincidenta aceasta.Iar eu,nu mai vorbesc!Eram o copila inocenta si rusinata de vestea ca sora mea avea un prieten…
    Le doresc sa fie sanatosi si sa treaca cu bine peste greutatile vietii,ca fiecare dintre noi!
    cu drag…

  8. michi e defapt tata, adica Carmen! sunt multi barbati cu numele de Carmen in lume, insa in tara sunt doar trei si tatal meu e vecin cu unul din ei:)) multumesc mult!

    oatea – nenumarate lucruri le-am invatat de la tine si imi amintesc cu placere de ele. asa si acum, zambesc cand citesc ce imi poavestesti. multumesc mult.

  9. Ioana B :) says:

    🙂 am ajuns si eu sa citesc intamplarea ce am auzit-o si direct de la tine! imi place cum scrii 🙂 ai talent! Am citit si altele, ma amuza rau :). Take care. ioana ( fata casatorita de la ziua lui ionut) hahaha.

  10. Ioana – mi-am dat seama cine esti:) multumesc ca ai ajuns sa citesti si ma bucur ca ti-a facut palcere. astept vizitele tale oricand si comentarii indiferent de parerea pe care o ai – buna sau mai putin buna. imi asum orice risc.;)

  11. tylorika says:

    :)) acum ma gandesc ce ar fi fost daca din intamplare trebuia sa ma numesc Mihaela si din greseala sa imi treaca numele Mihai. Oricum trebuia sa ma numesc Ioana si mi-a trecut pe certificat Oana, dar nu e chiar asa de grav. faina povestea bafta!

  12. Carmen este nume de baiat, pentru ca se termina in N… eu am avut doi colegi carmen, unu in scoala generala, altu in facultate… mie, babele la tara, ini ziceau Carmena, pentru ca ziceau ca am nume de baiat, iar preotul la botezul meu, au cerut le-a zis nasilor ca e nume de pagan, iar nasii au zic ca e Carmen de la Constantina, asa ca m-a botezat Constantina-Carmen, desi in acte sunt doar Carmen 🙂

  13. se zice ca numarul barbatilor cu numele de Carmen in Romania atinge usor o suma cu doua cifre. doi dintre ei sunt vecini cu mine.
    numele de fata romanesti se termina in "a". cu siguranta Carmen nu e nume romanesc, insa nici nu stiu daca e mai potrivit pentru un barbat decat pentru o femeie. multumesc frumos.

  14. k2 says:

    Ups ! O coincidenta surprinzatoare, placuta chiar, ambii parinti cu acelasi nume. Mi-a placut povestea celor C2 :). Si daca nu este prea mult, as semna si eu mai jos cu numele meu adevarat. Carmen

Lasă un răspuns